Pentru a adăuga o analiză în lista ta de analize apasă butonul [+] din dreptul analizei dorite.

Polimorfismul IL-1

  • Sinonime
    Interleukina-1
  • Metoda
    PCR
  • Material uzual
    raclat bucal (kit special de recoltare)
  • Transport (temp °C)
    2 - 8
  • Cantitate minimă
    kit special de recoltare
  • Frecvența
    Transmis
  • Observații

    Rezultat în maxim 10 zile lucrătoare.

420 lei

Despre analiză

Indicații clinice

  • pacienţilor cu parodontită agresivă, rezistentă la tratament, pentru individualizarea terapiei
  • pacienţilor cu parodontită diagnosticată pentru evaluarea răspunsului terapeutic
  • rudelor pacienţilor care prezintă polimorfismul genei IL-1
  • evaluării riscului înaintea unei terapii reconstructive majore
  • optimizării profilaxiei şi a intervalului de supraveghere

Avantajele efectuării testării genetice

Cunoaşterea genotipului IL-1, a încărcăturii microbiene şi a asocierii altor factori de risc (ex: fumatul), pot fi de folos în stabilirea prognosticului bolii şi în evaluarea riscului de edentaţie sau de mobilitate a implantului. Pe baza acestor date, medicul stomatolog poate să recomande un tratament individualizat.

IL-1 şi eşecul implantului dentar

Studii efectuate în SUA şi Elveţia, legate de eşecul implantului dentar, au demonstrat că fumătorii care prezintă o mutaţie la nivelul genei IL-1 au un risc crescut de complicaţii în urma intervenţiei. Este recomandat ca fumătorii care prezintă edentaţie, consecinţă a parodontitei, să fie testaţi pentru eventuale mutaţii la nivelul acestei gene, deoarece aceste informaţii sunt importante pentru depistarea potenţialelor stări patologice periimplantare. Astfel, atât tratamentul cât şi urmărirea corectă a pacientului cu parodontita se face cunoscând toţi aceşti factori care pot interveni în evoluţia bolii.

Terapia parodontitei

În situaţia în care se semnalează prezenţa bacteriilor înalt patogene, ex: P. gingivalis şi A. Actinomycetemcomitans, conduita clasică de tratament, reprezentată de manopere mecanice şi ultrasonice, ca detartrajul şi chiuretajul subgingival, sunt deseori ineficiente în combaterea acestora. Chiar şi după efectuarea unui tratament corect se observă pierderea ataşamentului parodontal şi resorbţia osoasă.

În aceste cazuri, terapia antibiotică concomitentă, stabilită pe baza unui diagnostic microbian corect, este eficientă şi are puţine efecte adverse.

Alegerea antibioticului se face ţinând cont de spectrul de acţiune al acestuia şi de tabloul clinic al parodontitei, astfel tratamentul diferă de la pacient la pacient. În principal, atât tratamenul local cât şi cel sistemic sunt disponibile. În caz de parodontita generalizată se indică antibioterapie sistemică. Dacă infecţia este localizată, se preferă tratamentul antibiotic local. În general, terapia antibiotică este recomandată după efectuarea tratamentului mecanic (chiuretaj subgingival) şi doar după testarea prealabilă a încărcăturii bacteriene, pentru a se evita astfel atât supra- cât şi subdozajul medicamentos.

Bibliografie

Hain Lifescience


Sus