Sindromul alergiei orale

Sindromul alergiei orale este un tip de alergie alimentară caracterizată prin apariţia unor simptome specifice (localizate mai ales la nivelul cavităţii bucale) după consumul unor fructe şi legume crude şi a unor tipuri de nuci, de către persoanele alergice la anumite tipuri de polen sau latex.

Cel mai frecvent simptom al sindromului alergiei orale este reprezentat de prurit (mâncărime) la nivelul buzelor, limbii sau faringelui.

Astfel, dacă suferiţi de rinită alergică datorată polenului de mesteacăn, este posibil să simţiţi prurit la nivelul gurii sau gâtului după consumul unui măr, de exemplu. Acest lucru se întâmplă în cazul a 50 - 75% dintre adulţii alergici la polenul de mesteacăn.

Reacţiile alergice se dezvoltă datorită prezenţei în unele fructe sau legume a unor proteine similare cu proteinele din anumite tipuri de polenuri/latex, cunoscute sub denumirea de panalergeni. Dacă sunteţi alergic la un panalergen prezent într-un anumit tip de polen, organismul dumneavoastră va sintetiza anticorpi de tip IgE îndreptaţi împotriva alergenului respectiv. În condiţiile în care veţi consuma fructe/legume/nuci care conţin un panalergen similar, anticorpii de tip IgE deja existenţi vor interacţiona cu alergenul, declanşând o reacţie alergică, prin fenomenul de reactivitate încrucişată.

Panalergenii sunt proteine din lumea vegetală, cu structură şi funcţie bine conservate, cei mai întâlniţi fiind: proteinele de transfer a lipidelor (LTP), profilinele şi alergenii omologi proteinei Bet v 1.

Profilinele sunt conţinute în polenuri şi în alimente de origine vegetală, rareori asociate cu simptomatologie clinică, pot determina reacții severe la un număr scăzut de pacienți. Profilinele prezintă reactivitate încrucişată marcată, astfel încât spectrul sensibilizărilor faţă de această categorie de alimente este foarte larg.

Proteina de transfer nespecifică a lipidelor (LTP) este o proteină stabilă la căldură și digestie care determină reacții alergice și în cazul alimentelor preparate termic, frecvent asociată cu reacții sistemice severe (urticarie, anafilaxie).

Proteina PR-10, Bet v 1 (alergenul major din polenul de mesteacăn) este labilă la căldură, alimentele preparate termic sunt frecvent tolerate.

În cadrul sindromului polen-alimente, există o serie de asocieri între anumite tipuri de polenuri şi anumite categorii de legume, fructe sau nuci:

  • Polen de mesteacăn (Betulla verucosa): mere, piersici, prune, pere, cireşe, caise, morcovi, ţelină, cartofi, alune, arahide
  • Polen de ierburi: țelină, pepene, portocale, piersici, roșii
  • Polen de ambrozie: pepene, dovlecei, castraveţi, banane

Sindromul latex-fructe este determinat de existenţa unor proteine prezente atât în latex, cât şi în anumite alimente de origine vegetală: kiwi, mango, banane, avocado, papaya.

În scopul stabilirii diagnosticului de sindrom de alergie orală este necesară determinarea IgE specific la legume/fructe/nuci, respectiv la polenul asociat / latex.

Analize medicale de sânge recomandate de laboratoarele Bioclinica:

  • IgE specific la polen de mesteacăn
  • IgE specific la polen de ambrozie (comună, falsă, perenă, trilobată)
  • IgE specific la pelin (Artemisia vulgaris)
  • IgE specific la latex
  • IgE specific la măr verde
  • IgE specific la piersici
  • IgE specific la prune
  • IgE specific la cireșe
  • IgE specific la caise
  • IgE specific la pere
  • IgE specific la morcovi
  • IgE specific la țelină
  • IgE specific la cartofi
  • IgE specific la alune
  • IgE specific la arahide
  • IgE specific la pepene galben
  • IgE specific la portocale
  • IgE specific la banane
  • IgE specific la castravete
  • IgE specific la kiwi
  • IgE specific la mango
  • IgE specific la avocado
  • IgE specific la roșii
  • IgE specific la papaya
  • IgE specific dovlecei zuchinni

Vezi Analize medicale - Alergeni recombinați și nativi

Vezi Analize medicale - Alergologie


Sus