Analize medicale recomandate în bolile transmise de căpușe

Puţin popularizată, greu de diagnosticat, recunoscută ca boală relativ târziu, în 1975, controversată, boala Lyme trece drept boala cu 1000 de feţe. Din cauza simptomelor diverse şi nespecifice (infecțiile virale, diverse tulburări comune, fibromialgia, sindromul oboselii cronice, depresia), a lipsei lor uneori (la 7% dintre pacienţi manifestarea e asimptomatică), a rezultatelor de laborator uneori neconcludente sau a contextului epidemiologic neclar, boala Lyme determină moartea pacientului, având complicaţii grave şi extrem de violente. Descoperită şi tratată la timp poate fi vindecată. De la final de primăvară şi început de toamnă suntem permanent expuşi riscului crescut de a o contacta, simpla plimbare prin natură ne poate pune în pericol.

analize medicale recomandate în muscatura de capusa

Boala Lyme este o boală infecțioasă determinată de o bacterie numită Borrelia burgdorferi care se transmite prin mușcătura de căpuşă. Căpuşele trăiesc în iarbă, pe frunzele copacilor sau pe pajişti şi se hrănesc cu sângele animalelor sălbatice.

Desigur, nu toate căpușele sunt infectate cu Borrelia sau alți patogeni.

Principalii agenţi patogeni implicaţi în bolile transmise de căpuşe sunt:

  • Borrelia burgdorferi sensu lato
  • Babesia microti
  • Anaplasma phagocytophilum
  • Ehrlichia chaffeensis

analize de sange recomandate in muscatura de capusa

Boala Lyme ajunge să afecteze întregul organism în trei stadii:

  • Stadiul 1: Eritemul cronic migrator (ECM) sau infecţia localizată — boala Lyme începe de obicei cu o leziune tegumentară caracteristică, eritem cronic migrator. Este vorba de o înroşire a pielii ce poate apărea în intervalul 3-30 de zile de la muşcătura propriu-zisă. Din cauza formei sale de a fost botezat „bull’s eye” (ca o ţintă). Nu doare, la atingere simţiţi căldură. Apare la până la 80% dintre pacienţi alături de oboseală, dureri articulare, febră, dureri musculare și de cap, gât înţepenit și inflamarea ganglionilor.
  • Stadiul 2: Infecție diseminată — după mai multe zile până la săptămâni (4-6), spirochetele se pot răspândi prin sânge spre alte organe din corp. Apar simptome care nu au legătură cu zona în care a apărut muşcătura (palpitaţii, ameţeală, dureri ale muşchilor, încheieturilor şi tendoanelor, inflamarea lobului urechii, a mameloanelor și a scrotului, poliartita, fotofobie). Simptomul generic în această fază a bolii e paralizia unui nerv facial sau durerile radiculare.
  • Stadiul 3: Infecție persistentă — luni până la ani mai târziu pot apărea semnele unor complicații grave care pot afecta mai multe părţi ale corpului, inclusiv creierul, nervii, ochii, articulațiile și inima. Se pot experimenta pierderi de memorie, dificultăţi de concentrare. Se poate instala paraplegia. Borrelia generează și leziuni de demielinizare. Simptome neurologice cronice apar la 5% dintre pacienții netratați, completate de atacurile de panică, tulburările de comportament, depersonalizarea, senzaţia pacientului că e desprins de el şi de realitate. Apare artrita care afectează genunchii, umerii, şoldurile, gleznele.

În cazul în care ați fost de curând la iarbă verde sau prin pădure și observaţi unul dintre aceste simptome faceţi de urgenţă investigaţiile şi analizele necesare pentru depistarea bolii Lyme.

În funcţie de cei patru agenţi patogeni implicaţi în bolile transmise de căpuşe, analizele recomandate sunt:

Borrelia burgdorferi sensu lato – Boala Lyme

Borrelia burgdorferi sensu lato - termen care se referă la specii strâns înrudite de Borrelia, responsabile de boala Lyme. În cadrul complexului Borrelia burgdorferi sensu lato, cele mai importante specii implicate în producerea boreliozei sunt Borrelia burgdorferi sensu stricto, Borrelia afzelii, Borrelia garinii. Borelioza Lyme este o boală transmisă prin intermediul unor specii de căpuşe din familia Ixodidae, fiind o afecţiune multisistemică care poate afecta: pielea, sistemul nervos, articulaţiile mari şi sistemul cardiovascular.

Investigaţii de laborator recomandate:

Babesia microti

Babesioza este o boală determinată de muşcătura de căpuşă din familia Ixodidae. Perioada de incubaţie este de 1 la 4 săptămâni. Simptomele clinice reunesc febră, cefalee, greaţă, scădere în greutate, anemie, splenomegalie. În cazurile grave, poate determină insuficienţă renală şi icter.

Investigaţii de laborator recomandate:

Anaplasma phagocytophilum

Este o bacterie transmisă de căpuşe (cel mai frecvent - genul Ixodes), care determină anaplasmoza granulocitară umană (cunoscută în trecut ca şi ehrlichioza granulocitară umană), o afecţiune cu evoluţie autolimitată (de obicei), caracterizată prin febră, cefalee (durere de cap), mialgii (dureri musculare), stare generală alterată (evoluţia poate fi mai severă în cazul în care infecţia apare la persoanele imunodeprimate).

Investigaţii de laborator recomandate:

Ehrlichia chaffeensis

Este o bacterie gram negativă transmisă de căpuşa Amblyomma americanum (căpuşa Lone star), căprioara cu coada albă fiind principalul rezervor natural. Ehrlichia chaffeensis este agentul etiologic al ehrlichiozei monocitare umane, afecţiune caracterizată prin febră, frisoane, cefalee severă, mialgii şi, mai rar, greaţă, vărsături, confuzie. Poate să apară, de asemenea, o erupţie maculopapuloasa. La majoritatea pacienţilor, simptomatologia apare la interval de 1-2 săptămâni de la muşcătura de căpuşa infectată cu Ehrlichia chaffeensis. Evoluţia este autolimitată, de obicei, dar poate fi mai severă în cazul în care infecţia apare la persoanele imunodeprimate.

Investigaţii de laborator recomandate:


Sus