Panel bacterii enteropatogene

Utilitatea panelurile gastrointestinale de biologie moleculară

Identificarea bacteriilor din materiile fecale este o provocare, având în vedere biodiversitatea florei bacteriene gastrointestinale. Această floră bacteriană prezintă fluctuaţii ca răspuns la factorii de mediu, consum de antibiotice, boli inflamatorii etc.

Panelurile gastrointestinale de biologie moleculară sunt o alternativă la metodele tradiţionale (microscopie, cultură, teste antigenice etc.), studiile recente au demonstrat că acestea pot înlocui cu succes metodele anterior menţionate. Având sensibilitate şi specificitate crescută şi un răspuns foarte rapid, oferă medicului posibilitatea iniţierii unei terapii ţintite şi precoce reducând timpul de spitalizare şi implicit costurile.

Creşterea sensibilităţii metodei este parţial datorată detecţiei de ADN bacterian care poate persista după un tratament antibiotic, în convalescenţă, la purtători cronici, fiind cheia unui diagnostic retrospectiv corect.

Panel bacterii enteropatogene

Panel bacterii enteropatogene este un test calitativ de biologie moleculară, efectuat prin metoda Real-Time PCR, din materii fecale la pacienții cu suspiciune de gastroenterită, enterită, colită etc.

Panelul detecteaza > 90% din bacteriile responsabile de boli diareice:

  • ADN Salmonella spp.
  • ADN Campylobacter spp. (jejuni/coli)
  • ADN Shigella spp./E coli enteroinvaziv (EIEC)
  • Genele toxinelor Shiga 1 si 2 (stx1, stx2)

Salmonella spp.

Infecţiile cu Salmonella spp. înregistrează cea mai mare incidență în rândul copiilor cu vârsta < 5 ani. În general gastroenterita asociată cu Salmonella are evoluţie autolimitată cu excepția bolii severe sau tifoide. Salmoneloza se înscrie în lista afecțiuniilor monitorizate în UE.

Campylobacter spp.

Infecţia cu Campylobacter este cea mai frecventă cauză de toxiinfecţie alimentară în statele membre UE. Infecţiile enterice cu Campylobacter variază de la asimptomatice la severe, caracterizate prin scaune diareice cu sau fără sânge, febră şi crampe abdominale. Infecţiile pot declanşa şi probleme medicale pe termen lung, cum ar şi sindromul Guillain-Barré și artrită reactivă.

Shigella/E. coli enteroinvaziv (EIEC)

Există patru subgrupuri ale speciei Shigella: subgrupul A (S. dysenteriae ), subgrupul B (S. flexneri), subgrupul C (S. boydii) și subgrupul D (S. sonnei). Toate tipurile de Shigella se transmit prin contact cu o persoană infestată sau prin ingerarea de apă sau alimente contaminate (omul și alte primate sunt singurele rezervoare cunoscute). Infecțiile apar cel mai frecvent în condiții de igienă precară, cum ar fi în instituții (grădinițe, creșe etc.). Shigella este responsabilă de numeroase afecțiuni, inclusiv shigeloza și dizenteria bacteriană care poate cauza diaree cu sau fără sânge.
Tulpinile de EIEC conțin factori de virulență care codifică plasmide (cum ar fi antigenul plasmidei invazive ipaH) care permit bacteriei să invadeze colonul și să cauzeze sindromul diareii apoase, similar cu cel declanșat de Shigella. EIEC este rar în SUA și UE și este mai puțin frecvent în lume comparativ cu ETEC și EPEC. Infecțiile cu Shigella și EIEC sunt în general tratate la fel.

E. coli producător de toxină Shiga (STEC)

Există două tipuri de toxine Shiga principale: toxina Shiga 1 (Stx1) și toxina Shiga 2 (Stx2) (cunoscute și ca verotoxine). E. coli producător de toxină Shiga (STEC) poate conține fie una, fie ambele gene stx. STEC reprezintă una dintre cauzele principale ale diareii hemoragice și poate progresa până la sindrom hemolitic uremic (cauzat de distrugerea eritrocitelor de către toxina Shiga, care generează insuficiența renală), cu precădere în rândul copiilor foarte mici și al persoanelor în vârstă.

STEC sunt patogeni alimentari importanți, infecția poate fi transmisă prin apă, de la o persoană la alta sau prin contactul cu animalele (cu precădere bovine, care sunt rezervoare pentru STEC).

Terapia antimicrobiană pentru STEC poate genera o creștere a riscului de sindrom hemolitic uremic, cu precădere în cazul tulpinilor rezistente la antibiotice, prin amplificarea producției, crescând astfel cantitatea de toxină Shiga disponibilă pentru absorbție. Prin urmare, identificarea genelor toxinei Shiga la un pacient cu boală gastrointestinală poate facilita luarea unei decizii cu privire la prescrierea de antibiotice în terapia curativă.

Echipa Bioclinica Publicat de Echipa Bioclinica
la data de 16/07/2019.
Ultima actualizare 15/12/2019.

Articole similare

Pentru pacienți


Sus