DPD 5-FU genotip - analiză medicală

Generalități

5 Fluorouracilul (5 FU) este unul din cele mai prescrise chimioterapice pentru diversele forme de neoplazii (tract gastro-intestinal, sân etc.).

Este bine cunoscută corelaţia între doză de 5 FU administrată şi efectul terapeutic, precum şi efectele adverse toxice ale acestuia. Pentru a-şi exercita efectul citotoxic, 5 FU trebuie metabolizat mai întâi la nivel nucleotidic. Deşi efectele citotoxice ale 5 FU sunt probabil mediate direct pe cai anabolice, calea catabolică prezintă un rol important, deoarece mai mult de 80% din doză de 5 FU administrată este catabolizată de dihidropirimidin–dehidrogenaza (DPD). Datorită acestui fapt, o anomalie farmacogenetică, în care pacientul cu neoplazie prezintă o deficientă completă sau parţială de DPD, poate fi letală în condiţiile administrării unei terapii cu 5 FU.

Studiile de specialitate au demonstrat că pacienţii ce prezentau mutaţii heterozigote ale alelelor DPD, dezvoltă o toxicitate severă la administrarea de 5 FU. Această mutaţie este prezentă la aproximativ 3% din populaţia generală.

Efectele toxice exacerbate resimţite de pacienţii cu această anomalie genetică, în condiţiile administrării de 5 FU pot fi:

  • Hematologice: neutropenie, trombocitopenie
  • Gastrointestinale: greaţă, vărsături, diaree, stomatita, anorexie
  • Simptome pseudo-gripale: febra în absenţa unei infecţii, stare de rău general
  • Dermatologice, neurologice, alopecie etc.

Efect toxic letal

Pentru prevenirea acestor efecte adverse, înainte de administrarea 5 FU unui pacient cu neoplazie, se recomandă testarea mutaţiilor alelelor DPD, în vederea asigurării unei conduite terapeutice corespunzătoare şi îmbunătăţirea calităţii vieţii pacientului.

Bibliografie

  1. Salonga, D., Danenberg, K. D., Johnson, M., Metzger, R., Groshen, S., Tsao-Wei, D. D., Lenz, H-J., Leichman, C. G., Leichman, L., Diasio, R. B., and Danenberg, P. Colorectal tumors responding to 5-fluorouracil have low gene expression levels of dihydropyrimidine dehydrogenase, thymidylate synthase, and thymidine phosphorylase. Clin. Cancer Res., 6: 1322–1327, 2000.
  2. Collie-Duguid, E. S. R., Etienne, M. C., Milano, G., and McLeod, H. L. Known variant DPYD alleles do not explain DPD deficiency in cancer patients. Pharmacogenetics, 10: 217–223, 2000.
  3. Van Kuilenburg, A. B. P., Van Lenthe, H., Tromp, A., Veltman, P. C. J., and Van Gennip, A. H. Pitfalls in the diagnosis of patients with a partial dihydropyrimidine dehydrogenase deficiency. Clin. Chem., 46:9–17, 2000.
  4. Vreken, P., Van Kuilenburg, A. B. P., Meinsma, R., and Van Gennip, A. H. Dihydropyrimidine dehydrogenase (DPD) deficiency: identification and expression of missense mutations C29R, R886H and R235W. Hum. Genet., 101: 333–338, 1997.
  5. Collie-Duguid, E. S. R., Johnston, S. J., Powrie, R. H., Milano, G., Etienne, M. C., Rochat, B., Watson, G. C., and McLeod, H. L. Cloning and initial characterization of the human DPYD gene promoter. Biochem. Biophys. Res. Commun., 271: 28–35, 2000.

Sus