Helicobacter pylori

Ce este infecția cu Helicobacter pylori și cum se transmite?

Helicobacter pylori este o bacterie care poate afecta mucoasa gastrică și duodenală. Infecția cu Helicobacter pylori se dobândește prin ingestia bacteriei, calea de transmitere fiind fecal-orală sau prin intermediul apei contaminate.

Infecția se dobândește prin ingestia orală a bacteriei și se transmite intrafamilial, în principal în prima copilărie. Bacteria a fost izolată din fecale, salivă și placa dentară a pacienților infectați. Infecția cu H. pylori este cea mai frecventă în întreaga lume și probabil că mai mult de jumătate din populația globului este afectată.

Prevalența infecției cu H. pylori este strâns corelată cu condițiile socio-economice și cu vârsta. Cea mai mare incidență a portajului se înregistrează în țările în curs de dezvoltare, unde 70 – 90 % din populație este colonizată, majoritatea înaintea vârstei de 10 ani. În schimb, în țările dezvoltate, incidența colonizării indivizilor sănătoși este relativ joasă în copilărie, dar ajunge la aproximativ 45 % la adulții vârstnici.

Cum se manifestă infecția cu Helicobacter pylori?

Simptomatologia clinică este nespecifică, în 50% din cazuri infecția cu Helicobacter pylori nu produce manifestări. Inflamarea mucoasei poate determina greață, vărsături, lipsa poftei de mâncare, senzația de plenitudine gastrică după ingestia unei cantități mici de alimente, dureri difuze sau mai puternice de stomac. Dacă aceste simptome persistă pe o perioadă mai lungă de 4 săptămâni, se recomandă consultul medical. Infecția cu Helicobacter pylori este frecvent asociată cu apariția gastritei antrale, ulcer gastric sau duodenal și crește riscul de atrofie gastrică, carcinom sau limfom MALT.

Cum se diagnostichează infecția cu Helicobacter pylori?

Diagnosticul se poate stabili prin metode non-invazive și invazive.

Metodele non-invazive includ analize medicale din sânge (teste serologice) sau din materii fecale.

Testele de sânge sunt folosite pentru diagnosticul inițial al infecției, prin identificarea anticorpilor anti Helicobacter pylori IgG. Anticorpii persistă în sânge și după eradicarea infecției o perioadă îndelungată (aproximativ 19 luni), de aceea repetarea serologiei nu se recomandă pentru verificarea eficienței tratamentului.

Detecția antigenului Helicobacter pylori din materiile fecale este utilă atât pentru stabilirea diagnosticului cât și pentru controlul eficacității tratamentului, cu repetarea testului la minimum 6 săptămâni de la terminarea acestuia.

Teste invazive (endoscopie cu prelevare de biopsii) - Detecție ADN H.pylori și rezistența la fluorochinolone și/sau claritromicină

Cel mai frecvent se utilizează testele neinvazive, în special serologia și detectarea antigenului în materiile fecale.

Cultivarea bacteriei necesită condiții speciale. Metoda este costisitoare și oferă rezultate relativ tarziu, având însa o mare specificitate și permițând în plus testarea sensibilității la antibiotice. Din acest motiv, metodele de biologie moleculară permit testarea sensibilitații la antibiotice și din biopsia gastrică (țesut gastric transportat pe medii speciale sau inclus în bloc de parafină).

Bibliografie

http://www.merckmanuals.com/professional/gastrointestinal-disorders/gastritis-and-peptic-ulcer-disease/helicobacter-pylori-infection


Sus