Stres oxidativ

Stresul oxidativ este termenul folosit pentru afecţiunile produse de speciile reactive de oxigen numite radicali liberi. Stresul oxidativ se definește ca fiind dezechilibrul dintre oxidanţi și antioxidanţi, în favoarea oxidanţilor, cu potenţial distructiv și patogenetic. În funcţie de intensitate, stresul oxidativ se poate desfășura intra- sau extracelular. Stresul oxidativ intracelular poate determina necroză celulară sau dezorganizarea mai mult sau mai puţin marcată a celulei, cu efecte catastrofale în cazul unei celule care nu se poate reproduce. Stresul oxidativ extracelular este de asemenea citotoxic.

Radicalii liberi sunt substanţe care derivă din compuși oxidaţi incomplet, care au trecut prin arderi parţiale, având în structura lor grupări de oxigen capabile să iniţieze la suprafaţa membranelor celulare sau chiar în interiorul celulelor, reacţii agresive de oxidare. Radicalii liberi provin din procesele care se petrec în organism (fagocitoză, catabolism incomplet, producere de energie, detoxifiere hepatică) și din mediul extern (fum de ţigară, aer poluat, anumite alimente și medicamente, apă de fântână sau de robinet).

Factorii responsabili pentru dezvoltarea stresului oxidativ sunt:

Endogeni (radicali liberi care se formează în organism în cadrul proceselor metabolice sau fiziologice)

  • Deficienţă nutriţională
  • Stresul (fizic și psihic)
  • Intervenţii chirurgicale
  • Diabet zaharat
  • Disfuncţia metabolismului lipidic
  • Nivel ridicat de homocisteină
  • Disfuncţii cronice renale
  • Boli asociate cu reacţii inflamatorii

Exogeni (radicali liberi care pătrund în organism din mediul extern)

  • Radiaţia ionizantă și UV
  • Poluarea stratului de ozon, oxizii de azot
  • Consumul de alcool și nicotină
  • Anumite medicamente (citostatice)

Antioxidanți

Substanţele care neutralizează efectul potenţial negativ al radicalilor liberi formează sistemul de apărare antioxidantă din care fac parte:

Vitamine

Vitamina C (acid ascorbic) a fost descoperită de către savantul maghiar Szent-Gyorgy Albert. El a fost primul care a reușit să extragă din ardei vitamina C, pentru această descoperire fiind distins cu premiul Nobel. Este una dintre cele mai eficiente substanţe antioxidante solubile în apă. În același timp, are rol de regenerare a vitaminei E. Deficitul de vitamina C provoacă boala numită scorbut.

Surse: fructe (cantalup, citrice, kiwi, mango, papaya, ananas, căpșuni), legume (broccoli, varză de Bruxelles, conopidă, ardei roșu și verde, spanac, roșii, cartofi etc.)

Vitamina E (tocoferol), un antioxidant lipofil, protejează organismul de acţiunea LDL colesterolului. Colesterolul oxidat constituie un factor de risc semnificativ în progresia aterosclerozei. Vitamina E protejează acizii grași polinesaturaţi de radicalii liberi. SURSE: uleiul de seminţe de floarea soarelui sau uleiul de in Vitaminele nu sunt produse în organism, ele provin strict prin aport exogen.

Oligoelemente

Seleniul poate fi regăsit, în mod special, în hematii împreună cu vitamina E, cu rol protector asupra membranei acestora precum și asupra altor membrane lipidice. Seleniul este cunoscut pentru efectele sale antiinflamatoare si imunostimulatoare, prezenţa sa în organism fiind necesară pentru o bună funcţionare a glutation peroxidazei.

Surse: nuci de Brazilia, cereale, pește de apă sărată (ton, pește Lutjanus, halibut, hering, sardine), fructe de mare, carne de vită și pui etc.

Zincul reprezintă un oligoelement important pentru corpul uman, care îndeplinește mai multe funcţii, captează activ radicalii liberi din organism, fiind, de asemenea, indispensabil în funcţionarea glutation peroxidazei si îndeplinește un rol important în procesul de detoxifiere a superoxid dismutazei.

Surse: carne de vită, porc, miel, cereale integrale, legume și drojdie

Afecţiuni care se pot dezvolta ca urmare a stresului oxidativ:

  • Ateroscleroza
  • Inducerea carcinogenezei
  • Boli reumatice inflamatorii
  • Artrită reumatoidă
  • Disfuncţii ale glandei tiroide
  • Boli neurodegenerative (Alzheimer, Parkinson)
  • Diabetul zaharat
  • Cataractă, degenerescenţă maculară

Concluzie

Corpul nostru are nevoie de substanţe vitale (vitamine și oligoelemente) pentru a-și menţine funcţionarea corespun- zătoare a capacităţii antioxidante. Unele dintre aceste substanţe nu pot fi produse de către organism, de aceea, este necesar un aport exogen. În anumite situaţii speciale (creștere, sarcină, boli inflamatorii severe, abuz de alcool și nicotină, chimioterapie, radioterapie, nivel de stres crescut) organismul are nevoie de o cantitate suplimentară de substanţe vitale datorită degradării crescute a acestora sau a afectării sistemului de protecţie. Un deficit poate să apară și în afara acestor situaţii speciale, caz în care, un aport suplimentar de vitamine și oligoelemente este necesar pentru a întări sistemul imunitar.

Analize de laborator

Laboratorul nostru oferă un profil antioxidant, disponibil în scop diagnostic, care oferă o imagine de ansamblu a funcţionării întregului sistem. Se pot verifica, de asemenea, rezervele existente ale celor mai importante oligoelemente și vitamine antioxidante din organism.


Sus