Analize medicale de laborator recomandate în tulburările gastrointestinale din materiile fecale

Examen coproparazitologic

Constă în examinarea directă a materiilor fecale în scopul detectării paraziţilor cu localizare intestinală. Examenul coproparazitologic este obligatoriu în toate bolile intestinale, nu necesită nici o pregătire prealabilă. Se prelevează mici cantităţi de materii fecale din diferite porţiuni ale scaunului într-un coprorecoltor fără mediu de transport sau alţi aditivi. Recipientul trebuie să fie închis etanş, pentru a nu se vărsă conţinutul şi pentru a păstra umiditatea probei. Se evită contaminarea cu apă, care conţine protozoare libere care pot creea confuzii sau cu urină, care poate distruge formele vegetative ale protozoarelor. Examenul coproparazitologic poate fi negativ dacă recoltarea a fost făcută în cursul unei faze coprologice în care nu a avut loc eliminarea diferitelor forme de paraziţi, de aceea, în cazul în care există un tablou clinic sugestiv, se recomandă repetarea analizelor săptămânal, timp de 3 săptămâni.

Hemoragii oculte

Testul este folosit pentru depistarea hemoragiilor digestive (cancer colorectal, polipi de natură benignă, ulcer gastric sau duodenal) prin imunocromatografie. Polipii colorectali pot să nu sângereze în fazele iniţiale, de aceea este recomandat controlul periodic al persoanelor cu vârste de peste 45 de ani. Se recomandă recoltarea de materii fecale din 3 locuri diferite ale bolului fecal, datorită distribuţiei neomogene a sângelui şi pentru a creşte probabilitatea detectării sângerărilor intermitente ale polipilor.

Rotavirus (coproantigen)

Test imunocromatografic pentru determinarea calitativă a antigenului de Rotavirus în materiile fecale. Rotavirusurile sunt cei mai importanţi agenţi etiologici ai gastroenteritelor non-bacteriene la copiii între 6 luni şi 3 ani, care pot afecta atât adulţii cât şi copiii mai mari. În grupurile cu risc (copii, pacienţi în vârstă sau imunodeprimați) infecţia poate duce la deces. Recoltare: materii fecale recoltate în coprorecoltor fără mediu de transport sau alţi aditivi

Adenovirus (coproantigen)

Test imunocromatografic pentru determinarea calitativă a antigenului de Adenovirus în materiile fecale. Unele tipuri de adenovirus pot cauza tulburări gastrointestinale. La copiii cu gastroenterită acută, adenovirusurile au fost găsite într-un procent de 4-14% din probele examinate. Sunt cea mai frecventă cauza de gastroenterită la copii, după rotavirusuri. Recoltare: materii fecale recoltate în coprorecoltor fără mediu de transport sau alţi aditivi

Norovirus (coproantigen)

Test imunocromatografic, calitativ, pentru determinarea antigenelor Norovirus din materiile fecale. Norovirusuri: cauză majoră a gastroenteritelor; modul de transmitere : interuman, apă, alimente contaminate. Cauză frecventă de epidemii în aziluri, spitale, creşe, penitenciare şi vase de croazieră. Recoltare: materii fecale recoltate în coprorecoltor fără mediu de transport sau alţi aditivi Recoltarea se efectuează cât mai repede după apariţia simptomelor (diaree, vomă), eliminarea virală fiind maximă la 1-3 zile de la debutul simptomatologiei.

Antigen Giardia lamblia (coproantigen)

Test imunocromatografic pentru determinarea calitativă a antigenului de Giardia Lamblia în materiile fecale. Metoda imunocromatografică este echivalentă cu investigaţia microscopică în ceea ce priveşte sensibilitatea şi specificitatea. Giardia lamblia este un protozoar flagelat intestinal. Transmiterea se realizează prin intermediul chisturilor infecţioase. Infecţia apare după ingerarea chisturilor cu apă sau alimentele contaminate. În condiţiile unei igiene inadecvate, infecţia se transmite, de obicei, pe cale fecal-orală de la persoană la persoană. Infecţia poate fi asimptomatică sau se poate manifesta prin diaree acută sau cronică. Perioada de incubaţie este de 3-42 de zile. Recoltare: materii fecale recoltate în coprorecoltor fără mediu de transport sau alţi aditivi

Antigen Cryptosporidium parvum (coproantigen)

Test imunocromatografic pentru determinarea calitativă a antigenului de Cryptosporidium parvum în materiile fecale. Metoda imunocromatografică prezintă o sensibilitate şi o specificitate crescute. Cryptosporidium parvum este un parazit comun la animale, fiind un important organism patogen la animalele domestice, în special la vitei. Infecţia la oameni este întâlnită mai frecvent decât în trecut, boala manifestându-se la pacienţii imunocompetenți prin gastroenterita cu evoluţie autolimitată. La pacienţii imunodeprimati, simptomele sunt mai severe. Transmiterea se face de la animale la oameni prin apă contaminată şi interuman. Pacienţii cu risc crescut sunt: stabilimente sociale, copiii din grădiniţe, homosexualii, persoane imunodeprimate. Recoltare: materii fecale recoltate în coprorecoltor fără mediu de transport sau alţi aditivi

Antigen Entamoeba histolytica (coproantigen)

Test imunocromatografic pentru depistarea antigenului Entamoeba histolytica Entamoeba histolytica este o amoebă intestinală patogenă, capabilă să invadeze ţesuturile intestinale şi extraintestinale. Infecţia este cauzată de ingestia chisturilor tetranucleate de Entamoeba. În intestinul subţire, aceste chisturi se dezvoltă în trofozoizi (forma mânuţa) care se multiplică şi se diferenţiază predominant în intestinul gros. Simptomele clinice în cazul amoebiazei intestinale acute sunt: crampe abdominale cu greţuri şi diaree hemoragică. Faza acută poate deveni cronică cu diaree ocazională care alternează cu constipaţie, dureri abdominale, greţuri şi vărsături. Recoltare: materii fecale recoltate în coprorecoltor fără mediu de transport sau alţi aditivi

Clostridium difficile

Clostridium difficile este un bacil gram-pozitiv, sporulat, anaerob, care constituie o cauză principală a diareei şi a colitei asociate cu antibioticele. Este agentul etiologic al majorităţii cazurilor de colită pseudo-membranoasă. C. difficile este recunoscut că principala cauză a colitei intraspitaliceşti la pacienţii colonizaţi cu C. difficile, cărora li se administrează antibiotice, chimioterapie sau alte medicamente care modifică flora intestinală normală şi permit proliferarea C. difficile. Modul principal de transmitere este pe cale fecal-orală. Iniţial se efectuează testul Clostridium difficile – GDH. Acest test detectează glutamat dehidrogenaza (GDH), o enzimă care joacă un rol important în procesul de fermentare anaerobă a glutamatului, cu rol în producerea de energie. GDH este un antigen comun tuturor tulpinilor de C. difficile, de aceea testul nu poate face diferenţierea între tulpinele toxigene şi tulpinile non-toxigene de C. difficile. În cazul rezultatelor pozitive, se efectuează automat testul Clostridium difficile – toxina A&B, pentru detectarea tulpinilor toxigene (toxina A & B reprezintă factorii principali de virulență). Recoltare: materii fecale recoltate în coprorecoltor fără mediu de transport sau alţi aditivi

Clostridium difficile PCR

PCR Clostridium difficile este un test rapid, calitativ efectuat prin metoda Real-Time PCR din scaunul pacienţilor suspecţi de infecţie cu C. difficile. Permite detecţia şi diferenţierea dintre toxina B şi toxina binară precum şi detecţia prezumtivă a tulpinii 027/NAP1/B1 de Clostridium difficile. Teste concomitente nu sunt necesare decât dacă se doreşte stabilirea tipului de tulpină. Testul detectează secvenţe de la nivelul genei Toxinei B (tcdB), Toxinei binare (cdt) şi deleţia nt 117 de la nivelul genei tcdC.

Antigen Campylobacter (C. jejuni, C. coli) (coproantigen)

Testul detectează prezenţa antigenului Campylobacter în materiile fecale, prin metoda EIA. Infecţia cu Campylobacter reprezintă una dintre cele mai întâlnite cauze de diaree transmisă prin intermediul alimentelor. Frecvenţa crescută a enteritei cu Campylobacter se datorează abilităţii bacteriei de a se răspândi la diferite specii de animale (păsări, mamifere). Campylobacter este eliberat în mediu în cantităţi mari de numeroase gazde şi ajunge în final la oameni prin intermediul alimentelor contaminate. Căi de transmitere posibile sunt şi contactul direct cu animalele infectate şi calea fecal-orală (mai ales la copii). Dintre speciile de Campylobacter, C. jejuni şi C. coli sunt principalii agenţi etiologici ai gastroenteritei la oameni. După o perioadă de incubare de 2-10 zile, persoanele afectate şi netratate excreta agentul patogen prin materiile fecale o perioadă de până la 4 săptămâni. În cazuri de imunodeficienţă, excreţia poate fi permanentă. Infecţia poate evolua asimptomatic sau cu febră, cefalee, mialgii, artralgie, astenie, diaree, dureri şi crampe abdominale.. Recoltare: materii fecale recoltate în coprorecoltor fără mediu de transport sau alţi aditivi

Antigen Helicobacter pylori (coproantigen)

Testul detectează prezenţa antigenului Helicobacter pylori în materiile fecale, prin chemiluminiscenţă, fiind util în diagnosticarea infecţiei cu H. pylori şi monitorizarea răspunsului la pacienţi în timpul terapiei şi post-terapie. Helicobacter pylori este o bacterie gram-negativă, de formă helicoidală, care se găseşte în stomacul uman. Este agentul etiologic al gastritei cronice, al ulcerelor duodenale şi gastrice, fiind asociată cu un risc crescut de cancer gastric. Recoltare: materii fecale recoltate în coprorecoltor fără mediu de transport sau alţi aditivi

Calprotectina

Calprotectina este o proteină de legare a calciului şi zincului, produsă de leucocitele polimorfonucleare neutrofile (PMN), monocite şi celulele epiteliale scuamoase (cu excepţia celor de la nivelul tegumentului normal). Calprotectina reprezintă aproximativ 60% din totalul proteinelor citoplasmatice ale PMN. Calprotectina este un marker neutrofilic specific pentru inflamaţia tractului gastrointestinal, concentraţia acesteia exprimând numărul de PMN migrate în lumenul intestinal.

Indicaţii:

  • Diagnosticul diferenţial între tulburările funcţionale intestinale (sindromul de colon iritabil) şi bolile inflamatorii intestinale (rectocolita ulcero-hemoragică, boala Crohn)
  • Monitorizarea tratamentului în bolile inflamatorii intestinale
  • Triajul pacienţilor care necesită investigaţii invazive (endoscopie)

Recoltare: materii fecale recoltate în coprorecoltor fără mediu de transport sau alţi aditivi

Microbiom

Analiză medicală complexă a microbiomului intestinal realizat din materiile fecale prin metoda Next Generation Sequencing şi permite identificarea speciilor bacteriene care se află la nivel intestinal.

Fiecare persoană prezintă un microbiom unic, asemănător amprentei digitale. La nivel intestinal se regăsesc 10 miliarde de bacterii (de 10 ori mai multe ca şi celule corpului uman). Aceste bacterii conţin > 3 milioane de gene, de 150 de ori mai multe gene ca şi genomul uman (ADN); greutatea acestora poate depăşi 2 kg.

Disbioza

Analiza florei intestinale este indicată în afecțiuni digestive, infecții intestinale (boli inflamatorii intestinale, diverticuloză), boli imunologice (neurodermită, alergii), după administrarea unui tratament antibiotic. Se determină cantitativ următoarele microorganisme: Escherichia coli, Escherichia coli-Varianten, Proteus spp., Klebsiella spp., Enterobacter spp., Serratia spp., Morganella morganii, Citrobacter spp., Pseudomonas spp., Enterococcus spp., S. aureus, Bacteroides spp., Bifidobacterium spp., Lactobacillus spp., Clostridium spp., Clostridium difficile, Candida albicans, Candida nonalbicans, Geotrichum spp.

Această analiză se realizează prin diluții seriale, pe medii selective. Coloniile bacteriene sunt identificate cu ajutorul analizorului MALDI-TOF. În cazul unui rezultat pozitiv de clostridium difficile, se realizează toxina.

EDN (neurotoxina derivată din eozinofile)

Proteină secretată de granulocitele activate cu proprietăţi antimicrobiene, cu rol în apărarea organismului uman. Concentrații crescute în materiile fecale indică o boală inflamtorie intestinală, cum ar fi Boala Crohn sau colita ulceroasă.

Analiză medicală de laborator utilă pentru identificarea bolilor cronice intestinale (colită ulceroasă, boala Crohn).

Zonulin

Este un marker al permeabilităţii mucoasei intestinale. Determinarea Zonulin se recomandă pentru identificarea sindromului Leaky Gut (sindromul intestinului permeabil), în boli alergice, boli autoimune, afecţiuni abdominale, scleroza multiplă, boala Crohn.

Complex Hemoglobină-Haptoglobină

Analiză medicalî mai sensibilă pentru determinarea hemoragiilor oculte, complexul hemoglobină-haptoglobină fiind mai stabil decât hemoglobina în tractul gastrointestinal, poate crește rata de depistare a carcinomului colorectal.

Lactoferina

Se regăsește la nivelul granulocitelor polimorfonucleare. Acestea se activează în cazul inflamațiilor, eliberând astfel lactoferina. Concentrații crescute de lactoferină la nivelul materiile fecale apar în cazul bolilor inflamatorii intestinale.


Sus