Helicobacter pylori

Helicobacter pylori este o bacterie Gram negativă, care determină gastrită cronică activă şi este răspunzătoare de majoritatea ulcerelor gastrice şi duodenale.

Infecţia cu această bacterie reprezintă un factor important de risc pentru apariţia adenocarcinomului gastric şi a limfomului gastric tip MALT (mucosa-associated lymphoid tissue lymphomas). Studii recente susţin implicarea sa şi în patogeneza altor afecţiuni (reflux gastro-esofagian, coronarite, anemie feriprivă, boli reumatismale, boli dermatologice etc.).

Infecţia se dobândeşte prin ingestia orală a bacteriei şi se transmite intrafamilial, în principal în prima copilărie. Odată produsă colonizarea stomacului, este probabil ca H. pylori să persiste pe termen nedefinit, dacă nu se prescrie o terapie adecvată.

La majoritatea persoanelor infecţia este asimptomatică. Doar un număr mic de persoane prezintă o infecţie simptomatică şi dezvoltă gastrită, ulcer şi cancer gastric. Prezenţa infecţiei cu Helicobacter pylori poate fi depistată prin teste neinvazive: metode serologice (evidenţierea anticorpilor în sânge), metode de depistare a antigenului H. pylori în materii fecale, teste respiratorii - Urea Breath Test şi prin tehnici invazive: endoscopie cu prelevare de biopsie (testarea prezenţei ureazei, studiul histologic şi/sau culturi). Cultivarea bacteriei are o mare specificitate şi permite testarea sensibilităţii la antibiotice, dar necesită condiţii speciale, este costisitoare şi oferă rezultate tardive. Din acest motiv, au fost dezvoltate metodele de biologie moleculară care permit testarea sensibilităţii la antibiotice din biopsia gastrică (ţesut gastric transportat pe medii speciale sau inclus în bloc de parafină).

Analize medicale pentru diagnosticul infecţiei cu H. pylori

  1. Ag. Helicobacter pylori detectează prezenţa antigenului H. pylori (materii fecale umane), fiind util în diagnosticarea infecţiei şi în monitorizarea răspunsului la tratament. Se recomandă efectuarea testului după o perioadă de minim 2 săptămâni de la întreruperea tratamentului cu antibiotice, inhibitori ai pompei de protoni și bismut. Cu 24 de ore înainte se recomandă întreruperea tratamentului cu blocanți H2.
  2. Ac. anti Helicobacter pylori IgG, persistă în sânge și după eradicarea infecției o perioadă îndelungată, de aceea repetarea serologiei nu se recomandă pentru verificarea eficienței tratamentului.
  3. Detecţie ADN H. pylori şi rezistenţa la fluorochinolone şi/sau claritromicina Rezistenţa la fluorochinolone este determinată de prezenţa mutaţiilor la nivelul genei gyrA (codon 87 şi 91), iar la claritromicină, de prezenţa mutaţiilor la nivelul genei 23S (poziţiile 2146 şi 2147) a ADN H. pylori.

Sus