Vertij: cauze, simptome, tratament

Vertijul reprezintă falsa senzație de deplasare (de cele mai multe ori de rotire) a obiectelor în jurul pacientului. Vertijul este o tulburare de echilibru ce prezintă două componente în funcție de substratul etiologic: vertijul neurogen și vertijul otogen. Vertijul neurogen sau de cauză centrală este determinat de o afecțiune ce interesează sistemul nervos central, iar vertijul otogen sau de cauză periferică este declanșat de afectarea urechii interne. Vertijul este un simptom cauzat de mai multe afecțiuni.

În peste 75% din cazuri, afecțiunile urechii interne sunt înșoțite de vertij. Cele mai frecvente afecțiuni sunt: VPPB (vertijul paroxistic benign de poziție), neuronita vestibulară, boala Meniere. Cea mai frecventă cauză de vertij din patologia umană este VPPB (reprezintă aproape 40% dintre cazurile de pacienți cu vertij).

Tipuri

Tipuri de vertij:

1. Fără pierderea auzului:

– Persistent: neuronita vestibulară – Intermitent: vertijul pozițional benign

1. Cu pierderea auzului:

– Persistent: labirintita – Intermitent (plus tinitus): boala Meniere

Vertijul paroxistic cu pierderea auzului apare de obicei din cauza unei infecții, labirintite sau bolii Meniere (mai puțin frecvente la copii).

Vertijul paroxistic fără pierderi de auz poate fi, cauzat de infecții respiratorii și otită medie, iar asocierea cu pierderea controlului postural, cauza poate fi migrena arterei bazilare.

Vertijul sau amețelile neîntrerupte cu semne neurologice semnalează de obicei o leziune centrală, o tumoră sau o tulburare degenerativă. Factorii psihologici trebuie să fie evaluați.

Semne și simptome

• Imposibilitatea ortostatismului/mersului
• Greață/vărsături
• Amețeală
• Senzație de gol în cap
• Senzație de pierdere a contactului cu solul
• Paloare
• Transpirații
• Cefalee
• Tulburări auditive (sunete în ureche, scăderea auzului)
• Tulburări de motivație, concentrare
• Insomnii
• Palpitații
• Căderea brutală cu pierderea conștienței

Cauze

Vertijul (senzația reală de învârtire) este asociat, de obicei, unei leziuni vestibulare, periferice în majoritatea cazurilor, în timp ce o senzație de amețeală apare mai curând într-un sindrom vestibular central sau într-o afecțiune de ordin general. Patologia vestibulară periferică implicată în aparția veritijului este diversificată. Diagnosticul poate varia de la vertijul postural paroxistic benign, boala Meniere, afecțiuni infecțioase – neuronita vestibulară, afecțiuni vasculare, ototoxicitate, la tumori precum neurinomul de nerv acustic.

Afecțiuni care cauzează vertijul:

• Cauze neurologice (migrena, atacurile ischemice)
• Cauze oftalmologice (vicii de refracție necorectate)
• Cauze cardiovasculare (sincopă, aritmii cardiace)
• Cauze metabolice (hipoglicemii)
• Cauze psihiatrice (tulburări anxioase/depresive)

La majoritatea pacienţilor cu diferite forme de vertij au fost evidenţiate şi tulburările afective, dintre care cel mai frecvent se întâlnesc următoarele: somatizarea, anxietatea interpersonală, depresia, anxietatea, fobiile, paranoia şi psihotismul.

Cele mai frecvente maladii psihiatrice subiacente sunt:

• Anxietatea şi tulburările fobice;
• Tulburarea depresivă;
• Tulburările disociative;
• Tulburările somatoforme;
• Sindroamele de depersonalizare/ derealizare

Diagnostic

Se recomandă examenul clinic și anamneza, teste de audiometrie și posturografie, urmate de bilanțul imagistic.

Investigațiile imagistice ale craniului și regiunii urechii interne sunt de mare ajutor în diagnosticul diferențial etiologic. Tomografia computerizată de rezoluție înaltă este de elecție în suspciunea de afecțiuni dobândite sau congenitale ale urechii interne. IRM-ul cerebral cu substanța de contrast arată porțiunea endocraniană a nervului VIII și permite evidențierea patologiei unghiului pontocerebelos.

Vertijul de origine cervicală

Vertijul de origine cervicală reprezintă o falsă senzație de mișcare a corpului în raport cu mediul înconjurător sau invers, al spațiului înconjurător în raport cu corpul, și apare din cauza unei disfuncții musculoscheletale de la nivelul coloanei cervicale. Poate fi o consecință a unui traumatism local direct, a fibromialgiei sau a patologiei degenerative (spondiloza cervicală).

Simptomele sunt adesea declanșate de o mișcare a capului și gâtului sau de efortul de a menține o poziție incomodă a capului și gâtului.

• senzație de mișcare/ învârtire/ plutire/ înclinare/ alunecare
• greață
• sensibilitate vizuală accentuată
• acufene sau hipoacuzie tranzitorie
• senzație de presiune în creștetul capului
• angoasă
• cefalee
• durere la nivelul coloanei cervicale
• insomnie

În funcție de severitatea simptomelor și de patologiile asociate este recomandat tratament medicamentos cu AINS, decontracturante, antialgice, sedative, și diferite terapii de recuperare (electroterapia, masaj terapeutic, termoterapia, kinetoterapie, acupunctură).

Vertijul la copil

Ca și la adulți vertijul la copii este adesea împărțit în cauze periferice și centrale. Cauzele periferice includ vertijul legat de otită medie, boala Meniere, vertij posttraumatic, fistulă perilimfatică, neuronită vestibulară și labirintită. Tulburările de echilibru cu origine vestibulară a copilului pot fi acute sau cronice, permanente sau recurente.

Prima cauză a vertijului izolat între 5 și 12 ani este vertijul paroxistic benign. Acest vertij, care durează de obicei mai puțin de 30-40 de secunde, este declanșat în mod convențional prin modificări de poziție în planul canalului semicircular în cauză. Semnele clinice sunt: surditate, cefale, febră, precum și prezența unui traumatism cerebral recent.

Cele mai frecvente cauze centrale ale vertijului sunt:

• epilepsia
• migrena
• scleroza multiplă
• tumorile sistemului nervos central

Un deficit vestibular acut generează la copii un sindrom vestibular perceptiv, neurovegetativ și postural intens care provoacă diverse simptome precum: amețeli rotative sau instabilitate, tulburare vizuală, vărsături, anorexie, dureri abdominale, ataxie.

Deficitele vestibulare cronice pot provoca diferite grade de întârziere a dezvoltarii motorii și posturale la copii.

Radiografiile și CT-ul oaselor temporale, audiograma și electroencefalograma sunt recomandate în vertijul paroxistic benign la copii. IRM-ul cerebral este indicat în cazul unei forme atipice: cefalee care se schimbă și/ sau se agravează, cu fenomene vegetative intense, greață, vărsături sau cu simptome neurologice tranzitorii.

Tratament

Tratamentul vertijului implică tratamentul acut sau cronic al afecțiunilor care l-au generat, precum și tratamentul de recuperare a funcției de echilibru. Un rol important în tratamentul vertijului este terapia de reeducare vestibulară. La un procent semnificativ de cazuri apare remisia spontană a vertijului. Programul poate include exerciții pentru echilibru și mișcări oculare și poate fi adaptat în funcție de simptome.

Ocazional poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea excesului de lichid de la nivelul urechii medii, în cazul vertijului sever.