Ce este sinuzita: cauze, simptome și tratament

Sinuzita reprezintă infecția sinusurilor paranazale, ocluzia orificiilor de comunicare sinusale și inflamația mucoasei nazale și paranazale.

Sinuzita este o importantă afecțiune ORL, cu o incidență mare, cu o evoluție trenantă, afectând în mod direct calitatea vieții pacienților diagnosticați, necesitând de cele mai multe ori consult interdisciplinar. Sinuzitele cronice afectează calitatea vieții într-o masură mai mare decât insuficiența cardiacă.

Sinuzitele pot avea în evoluție complicații grave, cum ar fi: tromboflebita sinusului cavernos, celulita palpebro-orbitală, flegmonul orbital, nevrita optică, meningita, abcesul cerebral, abcesul subperiostal.

Trebuie să apelezi la medicul ORL-ist atunci când: ai o durere puternică la nivelul feței, a danturii, a piramidei nazale, în jurul ochilor; dacă ai o durere de cap care nu cedează cu analgezice; ai febră; ai sângerări nazale.

Factori de risc și cauze

Sinuzita apare atunci când sinusurile nazale se inflamează și drenează mucusul în mod deficitar, ceea ce poate duce la acumularea de secreții și infecții.

Cauzele sinuzitei pot fi diverse, incluzând infecții virale sau bacteriene, alergii, anomalii anatomice precum deviația de sept sau prezența polipilor nazali, precum și expunerea la factori de mediu iritanți cum ar fi fumatul și poluarea.

De asemenea, anumite boli sistemice, cum ar fi astmul bronșic, fibroza chistică sau imunodeficiențele, cresc riscul dezvoltării acestei afecțiuni.

Factorii de risc includ și infecțiile recurente ale căilor respiratorii superioare, schimbările bruște de altitudine, expunerea la mucegai, precum și anumite condiții dentare care pot inflama sinusurile. Toți acești factori favorizează blocarea sinusurilor și creșterea inflamației, facilitând apariția sinuzitei.

Cauze generale:

• Deficiențe imunologice
• Hipo sau avitaminoze
• Dereglări metabolice și neuroendocrine
• Hipercolesterolemie, hiperuricemie
• Obezitate, tuberculoză, reumatism, diabet zaharat, boli infectocontagioase
• Boli cardiovasculare și pulmonare decompensate

Cauze locale:

• Rinitele acute și cronice
• Deviație de sept nazal
• Tumori ale nasului

Cauze regionale:

• Abcese gangrenoase, periapicale, chist paradental
• Amigdalită cronică cu acutizări

Cauze de mediu ambiant:

• Frig
• Umiditate
• Schimbări bruște de temperatură
• Factori nocivi ai mediului ambiant și de producție (praf, substanțe chimice)

Există mai multe tipuri de factori de risc precum:

• factori inflamatori (infecții de tract respirator superior, rinita alergică, rinita vasomotorie, barotrauma, înotul, afecțiuni stomatologice)
• factori sistemici (astmul bronșic, fibroza chistică, hipotiroidism, sindroame imunodeficitare)
• factori mecanici (deviația de sept nazal, vegetații adenoide, traumatisme, tumori)
• factori medicamentoși (abuz de decongestionante nazale, cocaina, betablocantele)

Tipuri de zinuzită

După agenții etiologici infecțioși se întâlnesc sinuzitele virale și non virale.

Sinuzitele virale (comune) sunt asociate cu infecțiile respiratorii sezoniere, au o durată a simptomelor mai mică de 10 zile, remiterea simptomelor se face treptat și complet, nu necesită antibioterapie.

Sinuzitele non virale prezintă o agravare a simptomelor după 5 zile sau o persistență a lor după 10 zile de la debut. Ca germeni responsabili se descriu Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumonie, Moraxella catharrhalis în rinosinuzitele acute, iar germenii anaerobi și stafilococcus aureus sunt implicati mai frecvent în sinuzitele cronice.

După localizare se descriu sinuzitele maxilare, frontale și etmoidale. Când sunt interesate toate sinusurile vorbim despre pansinuzite.

După durată, afecțiunea se clasifică în acută (cu durată sub 12 săptămâni, cu rezoluția completă a simptomelor) sau cronică (cu durată de peste 12 săptămâni, persistența simptomelor, exacerbarea lor, apariția complicațiilor). Sinuzita maxilară acută este consecutivă unei rinite acute. Se manifestă prin febră, obstrucție nazală, durere locală, rinoree mucopurulentă. Sinuzita maxilară de origine odontogenă este de obicei unilaterală. Rinosinuzitele cronice maxilare determină hipertrofi a mucoasei cornetului inferior (la rinoscopie) iar secrețiile nazale sunt fetide (implicarea germenilor anaerobi).

În sinuzita acută frontală apare durere la nivelul unghiului anterosuperior al orbitei, accentuată dimineața și diminuată în cursul zilei și spre seară, de cele mai multe ori are un caracter pulsatil. La fl ectarea capului spre înainte durerea se accentuează considerabil. Durerea este însoțită de obstrucție nazală, hiposmie, rinoree mucopurulentă.

Sinuzitele etmoidale (etmoiditele) sunt mai frecvent de origine rinogenă interesând mucoasa tuturor sinusurilor (pansinuzită) clinic manifestându-se cu durere cu caracter pulsatil, febră importantă, rinoree inițial seromucoasă cu striuri sangvinolente apoi purulentă, uneori conjunctivită, stare generală alterată.

Simptome

Sinuzita poate debuta cu o varietate de simptome, care diferă în funcție de forma bolii, acută sau cronică.

În sinuzita acută, cele mai frecvente simptome includ durere și senzație de presiune în zona feței (frunte, obraji, radacina nasului sau în jurul ochilor), congestie nazală severă, secreții nazale groase, de culoare galben-verzuie, și febră în primele zile. Durerea se accentuează la aplecarea capului și tusea este adesea persistentă.

În sinuzita cronică, simptomele pot fi mai subtile, cu congestie nazală persistentă, scăderea sau pierderea mirosului (hiposmie/anosmie), senzație de presiune facială, cefalee și respirație urât mirositoare.

Alte manifestări includ oboseala, senzația de plenitudine auriculară și dureri dentare. Durerea caracteristică are un caracter pulsatil și localizarea variază în funcție de sinusul afectat, fiind importantă pentru diagnostic.

Semnele locale:

• Senzația de tensiune, plenitudine intranazală
• Rinoree purulentă
• Obstrucție nazală (prezența congestiunii mucoasei, edemațierea ei)
• Durere spontană în regiunea sinusului la palpare
• Hiperestezie, hiposmie
• Insuficiență respiratorie nazală

Semnele generale:

• Febră
• Frisoane
• Oboseală
• Congestie nazală
• Tuse
• Insomnie
• Cefalee
• Slăbiciune
• Intoxicație generală a organismului
• Inapatență

Diagnostic sinuzită

Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic și paraclinic: anamneza, examenul clinic obiectiv și examenul de specialitate ORL.

Diagnosticul confirmativ al sinuzitei se bazează pe examinarea obiectivă, care include rinoscopia anterioară și, când este indicat, endoscopia nazală, metode care permit evaluarea directă a inflamației mucoasei şi a eventualelor secreții. Imagistica prin tomografie computerizată (CT) este recomandată numai în cazurile cu simptome severe, prelungite sau la pacienți cu complicații, evitându-se utilizarea radiografiilor simple datorită lipsei de specificitate.

Tratament sinuzită

Un management corect al sinuzitelor presupune în primul rând identificarea etiologiei acestora, tratarea precoce a cauzei și evitarea pe cât posibil a complicațiilor și cronicizării.

Tratamentul indicat în sinuzite și rinosinuzite este decongestionant, mucolitic, corticosteroid topic, antibiotic oral (după 5 zile sau în cazuri severe), steroid topic combinat cu antibiotic local (în rinosinuzite), antihistaminic oral (la pacienții cu teren atopic), corticosteroid oral (în cazurile severe, pentru reducerea durerii intense).

Conform celor mai recente ghiduri clinice, utilizarea antibioticelor în sinuzita acută trebuie făcută cu precauție. Se recomandă adoptarea strategiei de „watchful waiting”, adică monitorizarea simptomelor timp de 7-10 zile, deoarece majoritatea cazurilor evoluează favorabil fără antibiotice. Antibioticele se indică numai dacă simptomele se agravează sau persistă peste această perioadă, pentru a preveni rezistența bacteriană și efectele secundare. Prima opțiune terapeutică este în general amoxicilina cu acid clavulanic, administrată pe o durată de 5-7 zile.

Deși în trecut unele terapii antifungice au fost utilizate, recomandările actuale nu susțin utilizarea sistematică a antifungicelor pentru sinuzita cronică, întrucât dovezile clinice nu susțin eficiența acestora în majoritatea cazurilor.

Tratamentul chirurgical

Scopul principal este în deschiderea sinusului, îndepărtarea tuturor modificărilor patologice locale și formarea unei stome largi cu fosele nazale pentru eliminarea liberă a conținutului patologic al sinusului. Se poate efectua prin două metode:

• Metode endoscopice microchirurgicale - se efectuează puncționarea unui chist, ablația unui granulom, deschiderea largă a sinusului maxilar la nivelul meatului inferior cu drenaj temporar larg.
• Metoda chirurgicală radicală - se deschide larg sinusul maxilar afectat, se chiuretează și se înlătură toate procesele patologice și se efectuează o anostomoză cu fosa nazală.

Pentru pacienții cu sinuzită cronică severă, în special cei cu polipi nazali, tratamentele biologice reprezintă o opțiune terapeutică nouă și promițătoare. Medicamentele precum dupilumab, administrate prin injecții o dată la câteva săptămâni, au demonstrat reducerea inflamației și ameliorarea simptomelor, reprezentând o alternativă sau un tratament complementar intervențiilor chirurgicale.

Intervențiile chirurgicale endoscopice rămân standardul de aur în tratamentul sinuzitei cronice refractare la terapie medicamentosă. Chirurgia este recomandată numai după eșecul tratamentului medicamentos adecvat și are scopul de a restaura drenajul sinusal și ventilația corectă a sinusurilor, prevenind recurențele și complicațiile.

Tratamentul igieno-dietetic

• repaus
• căldură locală
• evitarea expunerii la frig
• igienă locală corespunzatoare
• consum crescut de lichide
• băi de abur
• lavajul cu soluții saline
• evitarea aerului uscat, fumului, alergenilor nocivi
• tratament naturist: ceai de ghimbir, coada șoricelului, muguri de pin, cimbru, ceai de salvie, de mușețel

Concluzie

Sinuzita este o afecțiune frecventă, care poate afecta serios calitatea vieții dacă nu este recunoscută și tratată corespunzător. Majoritatea cazurilor de sinuzită acută se remit spontan, dar monitorizarea atentă și un diagnostic corect sunt esențiale pentru a decide momentul și tipul tratamentului necesar. Evitarea utilizării excesive a antibioticelor, adoptarea unui tratament personalizat și intervențiile chirurgicale atunci când este necesar, alături de apariția terapiilor biologice pentru formele cronice cu polipi, reprezintă cele mai moderne și eficiente soluții terapeutice. Consultarea unui medic specialist și urmarea recomandărilor clinice actualizate garantează o recuperare optimă și un management corect al sinuzitei.