Vă căsătoriţi? Ce e bine să ştiţi despre analizele pentru cununia civilă

20.09.2017

Ştiaţi că în lunile iulie-august sunt planificate cele mai multe nunţi? Drept pentru care, ne-am gândit să vă sărim în ajutor şi să facem o listă scurtă şi utilă a modului în care puteţi aborda analizele medicale necesare pentru cununia civilă şi pentru căsătorie. Pe site-ul oficial al oricărui Oficiu al Stării Civile veţi găsi lista cu actele necesare pentru cununia civilă. Printre acestea se numără certificatele medicale prenupţiale, eliberate de către medicul de familie. Acestea sunt, de fapt, analize de sânge efectuate pentru depistarea infecției cu virus HIV, a sifilisului şi o radiografie pulmonară pentru a depista tuberculoza (în cadrul laboratoarelor Bioclinica nu se efectuează radiografii). Aceste rezultate sunt eliberate de către laborator parafate și semnate, medicul de familie eliberând doar adeverinţă medicală.

Detalii importante de care e bine să ţineţi cont

Analizele medicale cerute prin lege sunt valabile 14 zile calendaristice, iar căsătoria nu se poate programa la Oficiul Stării Civile în absența lor. Cu alte cuvinte, cererea de căsătorie trebuie depusă cu fix 14 zile înainte de data cununiei pentru a evita expirarea analizelor şi pentru a preîntâmpina neplăcerile legate de găsirea unui interval orar disponibil în ziua aleasă de dvs. De ce sunt necesare analizele medicale înainte de căsătorie?

Pentru că o viaţă fericită împreună începe, în primul rând, cu o stare bună de sănătate. Analizele de sânge au rol în depistarea infecţiei cu virus HIV şi a sifilisului (VDRL).

Sifilisul este o boală transmisă, de obicei, pe cale sexuală. Infecţia este diagnosticată prin detecţia anticorpilor faţă de bacteria Treponema pallidum. Aceşti anticorpi devin detectabili la aproximativ 3-4 săptămâni după expunere şi pot rămâne detectabili perioade lungi după tratament. Se transmite prin contact sexual neprotejat, prin sânge infectat şi de la mamă la făt. Sifilisul se poate transmite și prin salivă doar atunci când la nivelul cavităţii bucale a persoanei infectate există leziuni active (care sunt contagioase). Dacă în mediul extern bacteria e distrusă rapid sub acţiunea căldurii sau prin spălare cu apă şi săpun, în medii umede este mai rezistentă. Sifilisul se manifestă în trei stadii, pe o perioadă extinsă. Primele două stadii pot trece neobservate. Primul stadiu se manifestă la aproximativ trei săptămâni de la infecţie, cu apariţia unei leziuni nedureroase în zona genitală, câteodată chiar pe buze, limbă sau anus. După şase săptămâni dispar de la sine. În al doilea stadiu, pe corp apar pete de culoare roz care dispar, tot de la sine, după câteva săptămâni. De obicei se confundă cu gripa pentru că sunt însoţite de febră, dureri de cap şi inflamarea gâtului și a ganglionilor limfatici. Al treilea stadiu, însă, se manifestă abia după 3-10 ani prin formarea gomelor sifilitice: noduli cutanaţi, de mărimea unui bob de mazăre care atacă oasele, organele interne. Atunci când se ajunge la centrii nervoşi se declanşează demenţa sifilitică, paralizia şi, într-un final, moartea.

Vezi analiza VDRL

Virusul HIV este responsabil de sindromul imunodeficienţei dobândite, a fost identificat la Institutul Pasteur în anul 1983 (HIV 1) şi în anul 1986 (HIV 2), însă primele descrieri datează din 1981. Căile de transmitere: sexuală, parenterală (transfuzie, schimb de seringi contaminate, contaminare profesională) şi verticală (de la mamă la făt).

Primo-infecţia cu HIV survine în mod obişnuit după 2-4 săptămâni de la contaminare. Aceasta este simptomatică la 50% din cazuri şi prezintă un tablou clinic acut nespecific. Infecția cronică, de cele mai multe ori asimptomatică, durează câțiva ani și corespunde unei perioade de replicare a virusului, urmată de scăderea limfocitelor CD4 sub valoarea critică.

Vezi Test screening HIV1/HIV2 (Anticorpi + Antigen p24)


Sus