Ce reprezintă imunitatea înnăscută și imunitatea dobândită?
- Care sunt “liniile de apărare” ale sistemului imunitar?
- Imunitatea înnăscută
- Imunitatea dobândită
- “Baza de date” a sistemului imunitar
Trăim într-o lume a microbilor. Microbii sunt peste tot și nu sunt toți prietenoși. Organismul nostru, constant, se apără împotriva atacurilor agenților patogeni.
Sistemul imunitar are un rol vital: vă protejează corpul de substanțe străine, bacterii, viruși, fungi etc. Atâta timp cât sistemul imunitar funcționează fără probleme, nici nu observați că există.
Imunitatea este definită ca fiind capacitatea organismului de a se apăra de agenții patogeni (bacterii, viruși, fungi etc). Sarcina sistemului imunitar este de a ajuta la identificarea și eliminarea germenilor periculoși care intră în organism înainte ca aceștia să poată provoca daune sau boli.
Cuprins articol
Care sunt “liniile de apărare” ale sistemului imunitar?
Dincolo de barierele structurale și chimice care ne protejează de infecții, sistemul imunitar poate fi privit simplist ca având două “linii de apărare”:
- imunitatea înnăscută/nespecifică
- imunitatea dobândită/specifică.
Cele două funcționează împreună pentru a ne proteja într-un proces complex și dinamic.
În timp ce componentele sistemului imunitar sunt comune în rândul indivizilor, sistemul imunitar este personalizat în funcție de experiențele noastre unice sau de expunerea la mediul înconjurător.
Când te naști, înainte ca corpul tău să vină în contact cu orice antigen necunoscut, se poate apăra de infecție. Aceste “arme” folosite de imunitatea înnăscută sunt barierele fizice (pielea, corneea, mucoasele de la nivelul tractului digestiv etc), secrețiile care conțin enzime ce distrug bacteriile (cum sunt lacrimile, saliva) precum și celule specializate, cavalerii sistemului imunitar, care circulă prin sânge și țesuturi în căutarea invadatorilor. Ca și cavalerii care ucid un balaur, celulele albe se angajează în luptă la orice semn de pericol. În timp, sistemul tău imunitar “învață” alte modalități pentru a te proteja.
Imunitatea dobândită provine din anticorpii pe care nou-născuții îi primesc de la mamă sau pe care îi faceți ca răspuns la antigeni străini (cum ar fi de la un virus sau de la un vaccin). Anticorpii pe care nou-născuții ii primesc de la mamă le conferă o imunitate pasivă temporară. Acești anticorpi maternali dispar în primele 6-12 luni, iar producția proprie de anticorpi crește atingând valorile adultului în jurul vârstei de 7-8 ani.
Imunitatea înnăscută
Imunitatea înnăscută este imunitatea cu care ne naștem. Acest tip de imunitate este “scris” în gene, oferind protecție pe tot parcursul vieții. Este forma imunității care oferă un răspuns imediat invadatorilor străini. Răspunsul imun înnăscut este prima linie de apărare a organismului împotriva germenilor care intră în organism. Celulele imune recunosc o amenințare potențială, dau alarma și începe răspunsul inflamator.
Răspunsul imun înnăscut răspunde în același mod la toți microbii și substanțele străine, motiv pentru care este denumit și sistem imunitar “nespecific”. Răspunsul imun înnăscut acționează foarte repede. De exemplu se asigură că bacteriile care au pătruns în piele printr-o rană mică sunt detectate și distruse la poarta de intrare în câteva ore. Totuși sistemul imunitar înnăscut are o putere limitată de a opri răspândirea germenilor.
Imunitatea înnăscută (nespecifică) implică bariere fizice (anatomice), chimice și celulare, bariere care împiedică microorganismele să intre în corpul tău.
Prima linie de apărare? Pielea, este cea mai evidentă. Ea este prima care “blochează” invadatorii să intre în corpul tău. Alte linii de apărare sunt: corneea, sistemul digestiv, vezica urinară etc. O tăietură, o arsură pot determina o poartă de intrare la nivelul oricărei dintre aceste linii de apărare astfel încât un microb să poată “intra” în corpul tău și să te infecteze. Exemple de imunitate înnăscută includ: reflexul de tuse, enzimele din lacrimi, mucusul care înglobează bacteriile și particulele mici, acidul gastric.
Imunitatea înnăscută, spre deosebire de imunitatea dobândită, nu are memorie imunologică și, prin urmare, este incapabilă să “memoreze” sau să recunoască același agent patogen în cazul în care corpul va fi expus acestuia în viitor. Dacă un antigen trece de aceste bariere, acesta este atacat și distrus de alte părți ale sistemului imunitar.
Imunitatea dobândită
Imunitatea dobândită nu este prezentă la naștere. Se învață. Procesul de învățare începe atunci când sistemul imunitar al unei persoane întâlnește invadatori și recunoaște substanțe non-self (antigeni). Apoi, componentele imunității dobândite învață cel mai bun mod de a ataca fiecare antigen și începe să dezvolte o memorie pentru acel antigen.
Imunitatea dobândită mai este numită și imunitate specifică deoarece își adaptează atacul la un antigen specific întâlnit anterior. Caracteristicile sale sunt capacitatea de a învăța, adapta și de “a-și aminti” germenii. La primul contact cu un antigen reacția imună este înceată și poate dura câteva zile, timp în care microbii pot declanșa boala.
Din fericire, după cum spuneam, corpul își “memorează” inamicii. În urma unei infecții, anticorpii și limfocitele rămân cu o “amintire” a inamicului și, prin urmare, vor reacționa la apariția aceluiași inamic. Dacă un organism întâlnește același agent patogen (“inamic”) a doua oară, răspunsul sistemului imunitar va fi mai rapid și mai robust decât răspunsul imun primar. Reacția imună este mult mai rapidă și mai eficientă, iar corpul elimină atacatorul înainte ca boala să se dezvolte.
În timpul vieții sistemul imunitar își face “o bază de date” cu informațiile culese de la microorganismele (invadatorii) cu care vine în contact și pe care le cataloghează ca “periculoase”, “bază de date” la care apelează ori de câte ori vine în contact cu același microorganism, substanță periculoasă etc. Această “amintire” este, de asemenea, motivul pentru care ne imbolnăvim de unele boli o singură dată în viață.
O formă prin care sistemul imunitar își face un “update” la această bază de date este vaccinarea. Datorită memoriei imunologice putem vaccina împotriva bolilor infecțioase. Odată ce corpul creează anticorpii necesari pentru “innăbusirea” unui agent patogen, este capabil să facă acest lucru mai repede atunci când îl întâlnește din nou.
Lucrând împreună, celulele sistemului imunitar înnăscut și dobândit au capacitatea de a te proteja de aproape orice inamic care încearcă să-ți invadeze corpul. Dar, acesta este un război! Nu este atât de ușor! Unii agenți patogeni, cum ar fi virusurile gripale, pot muta și-și schimbă modul în care arată pentru a încerca să păcălească sistemul imunitar. Pentru acest tip de patogen, doar pentru că ai fost bolnav o dată, nu înseamnă că nu te vei îmbolnăvi din nou.
În fiecare an pot apărea “noi patogeni deghizați” care vă pot îmbolnăvi din nou. Dar, există și vești bune! Poți ajuta corpul să se pregătească pentru a se apăra împotriva agenților patogeni și a bolilor prin vaccinările obișnuite, inclusiv cea de gripă.
Gândește-te la sistemul nostru imunitar: îi datorăm viața noastră!
Bibliografie:
- Daniel C. Adelman, Thomas B. Casale, Jonathan Corren (Eds.). Manual of Allergy and Immunology, 5th edition, by Lippincott Williams & Wilkins Publishers, 2012.
- Hyde RM. NMS Immunology (National Medical Series for Independent Study), Williams & Wilkins, 3rd Edition, 1995.
- https://www.euro.who.int/en
- https://aacijournal.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13223-018-0278-1
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK26921/
- https://www.cdc.gov/vaccines/vac-gen/immunity-types.htm
- https://health.clevelandclinic.org/vaccine-faqs-how-are-vaccines-developed-and-how-do-they-work/
- https://medlineplus.gov/ency/article/000821.htm
