Ce este, cum se manifestă, cum se tratează

Cistita simptome

Cistita. Ce este, cum se manifestă, cum se tratează

Cistita este termenul medical pentru inflamația vezicii urinare. De cele mai multe ori, afecțiunea este cauzată de o infecție bacteriană, fiind una dintre cele mai frecvente suferințe ale tractului urinar. Deși nu este o boală gravă, cistita este enervantă, dureroasă și poate afecta rinichii, situație în care poate deveni o problemă serioasă de sănătate.

  • Ce este cistita
  • Cauze și factori de risc
  • Simptome și complicații
  • Cistita la diferite vârste ale femeii
  • Diagnostic și tratament
  • Remedii naturale
  • Prevenție

Ce este cistita

Deși încă există convingerea că una dintre cauzele care duc la apariția cistitei este frigul, această inflamație a vezicii urinare este cauzată doar de o infecție produsă de agenți patogeni, de cele mai multe ori, fiind vorba despre bacterii sau de unele afecțiuni. Frecvența este foarte mare la femei și mai rară la bărbați. Cistita este mai degrabă neplăcută, decât gravă, în sine. Adesea, organismul rezolvă problema singur, fără medicație, în câteva zile, dar dacă simptomele apar frecvent și se ameliorează greu, un tratament adecvat este obligatoriu.

Există mai multe forme de inflamație a vezicii urinare, cauzele fiind diferite. În funcție de fiecare situație în parte, tratamentul este specific. Cel mai mare risc este acela ca infecția să se amplifice și să afecteze rinichii.

Sunt mai multe forme de cistită, care se clasifică după durată și în funcție de prezența sau absența infecției bacteriene (cistită bacteriană sau neinfecțioasă). Cel mai des, este de scurtă durată și se ameliorează în câteva zile. În cazul cronicizării leziunilor, ca urmare a unui tratament incorect sau a recidivelor frecvente, vindecarea durează, de regulă, mai mult de trei luni.

Cauze și factori de risc

Cauza principală rămâne inflamația provocată de bacterii. De obicei, este vorba despre bacterii de la nivelul intestinului sau pielii, inofensive în mod normal. Dacă sunt transportate prin uretră (tubul care face legătura dintre vezică și exterior, având o lungime diferită: la femei mai scurt, la bărbați mai lung) în vezica urinară, ca urmare a mediului favorabil, acestea se înmulțesc rapid și produc simptomele neplăcute specifice acestei suferințe. Diferențele anatomice dintre femei și bărbați reprezintă unul dintre motivele pentru care cistita este mult mai frecventă la femei decât la bărbați. Cel mai des, infecția este provocată de Escherichia Coli, dar poate apărea și din cauza unor alte bacterii, cum ar fi Salmonella sau Chlamydia.

Există o sumă de factori care pot favoriza trecerea bacteriilor din zona anală sau de pe suprafața pielii la nivelul uretrei și de aici, în vezică. Cele mai comune cauze sunt:

  • relațiile sexuale (pot transfera bacteriile în uretră);
  • igiena incorectă;
  • cateterul urinar (tubul pentru drenarea vezicii urinare, montat în anumite situații legate de unele proceduri medicale);
  • utilizarea spermicidelor, a diafragmelor anticoncepționale;
  • unele boli venerice.

Cistita poate să fie o complicație a altor patologii, cel mai des a unei afecțiuni a rinichilor, de la un blocaj renal până la prezența calculilor renali, care pot apărea și în vezica urinară. Poate să fie și urmarea faptului că, din diferite cauze (prostata mărită, menopauză, sarcină), vezica nu poate fi complet golită, la micțiune.

O altă cauză care poate duce la infectii frecvente ale vezicii urinare și la simptomatologia specifică cistitei este diabetul, mai ales în formele decompensate ale bolii, cu un nivel ridicat de glucoză în sânge, acesta fiind un mediu favorabil pentru proliferarea bacteriană.

Cistita poate fi cauzată și de deteriorarea pH-ului local sau de iritarea uretrei și a vezicii urinare, prin utilizarea de săpunuri parfumate sau de spumante de baie, după contact sexual, precum și în cazul unor terapii pentru boli neoplazice (radioterapie la bazin sau chimioterapie), ori în cazul femeilor care au suferit o mutilare genitală din motive culturale, religioase sau sociale.

Unele medicamente pot favoriza acest tip de infecție, printre acestea numărându-se ketamina sau anumite antibiotice care afectează flora bacteriană benefică de la nivelul mucoaselor. De asemenea, un sistem imunitar deprimat poate crește riscul de infecții bacteriene repetate ale vezicii urinare.

Simptome și complicații

Deși cauzele pot fi diferite, simptomele sunt comune. Cele mai frecvente semne asociate cu o infecție a vezicii urinare sunt:

  • nevoia puternică și persistentă de a urina, chiar dacă vezica este goală:
  • o senzație neplăcută în timpul micțiunii, care poate fi durere, arsură sau usturime locală;
  • eliminarea unor cantități foarte mici de urină;
  • sânge în urină (hematurie);
  • urină tulbure, cu miros puternic;
  • disconfort pelvic și senzație de presiune în abdomenul inferior;
  • febră, dar nu foarte mare, frisoane, stare generală alterată.

Dacă aceste simptome persistă și se asociază și cu durere de spate în zona renală, cu febră mare, peste 38 de grade, greață, vărsături, frisoane și micțiune dureroasă, este posibil ca infecția să fi afectat rinichii și trebuie tratată ca pe o urgență medicală.

Cea mai frecventă complicație a cistitei este pielonefrita acută, o inflamație de origine bacteriană, la nivelul rinichilor. Pielonefrita acută poate apărea la orice vârstă, dar are frecvență mai mare la copii (pe fondul unui sistem imunitar insuficient dezvoltat) și la femeile însărcinate. În cele mai multe dintre cazuri, apare după o infecție de tract inferior, netratată sau tratată necorespunzător. Cauzele principale sunt infecțiile cu Escherichia Coli. Alți agenți patogeni implicați în apariția pielonefritei pot fi: Klebsiella, Proteus, Staphylococcus Saprophyticus, Chlamydia. Contaminarea se poate face, uneori, în mediul spitalicesc. Candida (infecția micotică) este considerată cea de-a doua cauză de pielonefrită acută, în timp ce etiologia virală este foarte rară.

Cistita la diferite vârste ale femeii

Statistica arată că aproximativ o treime dintre femei vor avea cel puțin o infecție a tractului urinar inferior până la vârsta de 24 de ani și jumătate dintre femei trec prin această experiență până la vârsta de 32 de ani, iar după menopauză, procentul trece de 60%. Cistita acută la femeile cu diabet apare în 26% dintre cazuri, față de 6% la cele fără diabet, iar 2,3% dintre gravide fac această infecție.

La fetițe, episoadele de cistită sunt provocate de o igienă necorespunzătoare. Este necesar să fie învăţate încă din copilărie să îşi spele organele genitale în mod corect, din față spre spate, și să respecte igiena personală de fiecare dată când utilizează toaleta. Este utilă folosirea unor săpunuri blânde, care să nu modifice flora locală.

La femei tinere, cistita este cauzată, în 85% din cazuri, de Escherichia coli. Este important să nu se confunde cistita cu vaginita. Aceasta din urmă este întotdeauna însoțită de secreții vaginale și nu prezintă dureri în timpul urinării.

În timpul sarcinii, modificările hormonale specifice sunt responsabile de predispoziţia crescută la infecții urinare. Creșterea nivelului de progesteron și prezenţa abundentă, în urină, a unor substraturi nutritive sunt un mediu favorizant pentru germeni. Bacteriuria asimptomatică - prezența bacteriilor în urină, fără alte simptome, apare la 8% din femeile gravide; dacă nu este monitorizată, se poate agrava cu pielonefrită acută în 15-45% din cazuri. Testele preventive în sarcină sunt obligatorii, deoarece infecțiile urinare netratate pot afecta evoluția sarcinii, generând complicații materne și fetale grave.

Cistita asociată menopauzei este provocată de reducerea nivelului de estrogen, care modifică ecosistemul vaginal și favorizează dezvoltarea coloniilor de bacterii la nivel local. Aceleași modificări hormonale predispun la vaginite bacteriene sau iritante, care pot produce și infecții ale vezicii urinare. Cistita la femeile în vârstă sunt provocate, în 75% din cazuri, de Escherichia coli, pe fondul unui sistem imunitar fragilizat.

Tratament cistita

Diagnostic și tratament

Diagnosticul este pus pe baza semnelor clinice și a posibililor factori de risc. La acestea se adaugă investigațiile de laborator și cele imagistice. Cistoscopia este cea mai utilizată și poate stabili rapid și cu certitudine natura și, eventual, cauzele afecțiunii. Este investigația în cursul căreia se pot preleva probe de țesut, pentru clarificarea suspiciunilor legate de unele afecțiuni de tip neoplazic. Ecografiile ajută la excluderea altor cauze ale cistitei, cum ar fi o problemă structurală sau o tumoră.

Investigațiile de laborator constau în: sumar de urină și urocultura, care pot identifica exact natura agentului patogen și, implicit, duc la stabilirea unui tratament eficient.

Prin tratament, simptomele se îmbunătățesc în decurs de ore sau zile. Este important ca tratamentul cu antibiotice să fie realizat corect, pentru a preveni dezvoltarea rezistenței bacteriene.

Tratamentul pentru cistita neinfecțioasă depinde de cauza care stă la baza acesteia.

Înainte de administrarea de antibiotice, cistita poate fi tratată cu medicamente uzuale, de tipul antiinflamatoarelor. Un consum mare de lichide, mai ales apă, se dovedește eficient. La aceasta se adaugă și terapiile naturiste.

Remedii naturale

Cistita se poate vindeca, în anumite situații, și fără un tratament cu antibiotice, remediile naturale fiind foarte eficiente. Consumul de suc de afine și de merișoare poate fi util, la fel și utilizarea unor produse (cum ar fi bicarbonatul de sodiu) care scad aciditatea urinei, reduc simptomele și susțin vindecarea. Ceaiul de mușețel, de coada calului și strugurii ursului au efecte utile în tratarea cistitei.

Trebuie știut că terapia naturistă, chiar dacă uneori se dovedește utilă, nu funcționează pentru toată lumea la fel, astfel că este o alternativă care trebuie luată în calcul cu prudență. Pe de altă parte, ameliorarea simptomelor fără eliminarea cauzei poate duce la complicații.

Prevenție

Este greu de spus dacă cistita poate fi prevenită, dar anumite reguli simple pot face ca suferința să apară rar și să se vindece repede:

  • igiena corectă și evitarea produselor care pot modifica pH-ul local, cum sunt deodorantele, gelurile sau alte produse;
  • evitarea spălăturilor vaginale;
  • micționarea după sex;
  • urinarea frecventă, de fiecare dată când se simte nevoia;
  • un consum corect de lichide.

Și vizita la medic poate fi trecută pe lista cu măsuri utile care previn complicațiile, dacă formele aparent banale de cistită, care se vindecă fără medicație, revin frecvent. Acestea pot indica o infecție bacteriană, care trebuie tratată pentru a nu afecta rinichii, sau un dezechilibru organic, ce trebuie identificat și corectat.

Sursa foto: shutterstock.com

Echipa Bioclinica
Publicat de Echipa Bioclinica la data de 26/10/2020.
Ultima actualizare 26/10/2020.
Articole similare
 Infectiile urinare: Factori de risc, diagnostic, prevenție
Infectiile urinare: Factori de risc, diagnostic, prevenție
Infecții urinare: cauze, simptome, tratament

Infecțiile urinare sunt printre cele mai răspândite infecții bacteriene și pot afecta orice parte a sistemului urinar, de la uretră la vezica urinară ... Citește mai departe
Vaginita bacteriană - generalități, simptome și analize medicale recomandate
Vaginita bacteriană - generalități, simptome și analize medicale recomandate
Vaginita bacteriană - generalități, simptome și analize medicale recomandate

Ce este vaginita bacteriană? Este o afecțiune care apare în momentul în care se creează un dezechilibru microbian la ni... Citește mai departe
Sindromul ovarelor polichistice
Sindromul ovarelor polichistice
Sindromul ovarelor polichistice

Ce este sindromul ovarelor polichistice? Reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de infertilitate, care afectează 5-10 % dintre femei şi se manifestă prin pr... Citește mai departe