Boala Alzheimer: Cauze, diagnostic, tratament

Cat traieste un bolnav de alzheimer

Boala Alzheimer - cauze, simptome, diagnostic

Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă a sistemului nervos și poate cauza probleme de memorie, gândire și comportament. Evoluția bolii poate face ca simptomele să se acutizeze, afectând activitățile zilnice. Nu există încă un tratament pentru vindecarea afecțiunii, însă medicii recomandă medicamente pentru a reduce din simptome și pentru a preveni avansul bolii. Diagnosticarea timpurie crește speranța de viață, precum și calitatea vieții. În continuare, poți citi mai multe despre cauzele bolii Alzheimer, cum se manifestă, precum și ce modalități de tratament există.

  • Despre boala Alzheimer și despre demență
  • Cauzele bolii Alzheimer
  • Simptome ale bolii Alzheimer
  • Complicații ale Alzheimer
  • Evoluția bolii Alzheimer
  • Tipuri de Alzheimer
  • Diagnosticarea bolii Alzheimer
  • Tratamentul bolii Alzheimer
  • Prevenirea bolii Alzheimer

Despre boala Alzheimer și despre demență

Boala Alzheimer reprezintă cauza principală a demenței, un termen ce definește afecțiunile neurologice care duc la pierderea memoriei și a capacității cognitive, pacientul depinzând de ajutorul celor din jur pentru a funcționa cât de cât normal. Se crede că boala Alzheimer este cauza a 60-80% dintre cazurile de demență.

Această afecțiune nu este determinată doar de boala Alzheimer. Afecțiuni precum maladia Creutzfeldt-Jakob, boala Parkinson sau boala Huntington pot cauza demență. De asemenea, unele interacțiuni de medicamente sau vitamine pot duce la demență, însă, în acest caz, determinarea cauzei poate duce la dispariția simptomelor, prin comparație cu demența ireversibilă, cauzată de boala Alzheimer.

Alzheimer nu reprezintă un element normal al înaintării în vârstă; totuși, acest aspect reprezintă principalul factor de risc în dezvoltarea bolii, majoritatea pacienților având peste 65 de ani. Cu toate acestea, datele obținute de cercetătorii americani arată că aproximativ 200.000 de persoane sub 65 de ani au simptome incipiente ale bolii.

Un alt aspect specific bolii Alzheimer este faptul că aceasta se agravează în timp, fiind considerată o boală progresivă. Prin comparație, simptomele demenței se agravează gradual, pe parcursul mai multor ani. În stadiile timpurii ale bolii Alzheimer, pacienții au pierderi ușoare de memorie, însă, în stadiile târzii, multe persoane nu pot purta o conversație și au dificultăți în a răspunde stimulilor din mediu.

În general, o persoană diagnosticată cu Alzheimer mai trăiește 4-8 ani, însă, în funcție de alți factori, viața poate continua încă 10-20 de ani.

Cauzele bolii Alzheimer

Schimbările la nivelul creierului încep cu mult înainte de apariția primelor semne ale pierderilor de memorie. Creierul conține aproximativ 100 de miliarde de celule nervoase (neuroni). Fiecare celulă de acest fel stabilește conexiuni și rețele de comunicare cu alte celule de același tip. Există neuroni specializați pe gândire, neuroni pentru învățare sau neuroni pentru amintire, în timp ce alții ne ajută să vedem, să mirosim și să auzim.

Pentru a funcționa eficient, celulele neuronale au o rutină similar unor fabrici. Primesc hrană, generează energie, transmit semnale nervoase și elimină resturile. De asemenea, neuronii procesează, transmit și păstrează informații. Pentru ca aceste procese să se desfășoare perfect, este nevoie de coordonare și de cantități importante de energie și oxigen.

Cercetătorii cred că boala Alzheimer limitează funcționarea unor părți ale acestei fabrici, iar acest lucru, la rândul său, afectează diverse procese desfășurate în creier, de unde și apariția simptomelor. Pe măsură ce problemele se răspândesc și în alte zone ale creierului, neuronii își pierd din capacitatea de funcționare și mor, iar acest lucru poate cauza schimbări ireversibile la nivelul sistemului nervos.

Se crede că două structuri neurologice ar afecta celulele neuronale, ducând, în timp, la moartea lor. Acestea sunt:

  • Fragmentele de proteine mari - beta-amiloid se acumulează și duce la formarea de plăci de amiloid, care afectează capacitatea de comunicare dintre neuroni;
  • Proteinele tau - acestea sprijină transportul substanțelor nutritive între neuroni, însă, la bolnavii de Alzheimer, ele duc la formarea unor „încurcături” ale rețelei.

Deși autopsiile arată că majoritatea persoanelor dezvoltă astfel de acumulări proteice odată cu vârsta, pacienții cu Alzheimer produc astfel de proteine în cantități mai mari și într-un mod mai predictibil. Astfel, acestea apar în zone importante din creier, precum cele implicate în memorie și concentrare, după care încep să se răspândească și în alte regiuni. Doctorii cred că fragmentele proteice afectează procesele necesare pentru a menține sănătatea celulelor neuronale. În urma distrugerii neuronilor, apar problemele de memorie, schimbările de personalitate și alte anomalii care afectează desfășurarea activităților zilnice.

Factori de risc în boala Alzheimer

Unele persoane au o probabilitate mai mare de a dezvolta Alzheimer decât altele. Mai jos sunt principalii factori de risc în boala Alzheimer:

  • Vârsta - reprezintă principalul factor de risc în apariția bolii. Deși Alzheimer nu este o evoluție normală a îmbătrânirii, majoritatea cazurilor apar în rândul persoanelor în etate.
  • Factorul genetic/istoricul familial - riscul de a dezvolta Alzheimer crește ușor, dacă o rudă apropiată, părinții sau un frate prezintă boala. Încă nu se știe mecanismul de transmitere al Alzheimer în familie. Se crede că, pentru acest factor de risc, este responsabilă gena apolipoproteina E (APOE). O variantă hibridă a acestei gene crește riscul de Alzheimer. Deși 25-30% din populație poartă această genă, nu toată lumea are mutația. Cercetătorii au identificat că persoanele care au această genă mutantă vor dezvolta cu siguranță Alzheimer. Totuși, aceste mutații afectează mai puțin de 1% dintre cazurile de Alzheimer;
  • Sindromul Down - multe persoane cu sindromul Down dezvoltă boala Alzheimer. Acest lucru apare din cauza prezenței a trei copii ale cromozomului 21, ceea ce determină prezența a trei copii ale genei pentru proteina care duce la acumularea de beta-amiloid. În general, simptomele specifice Alzheimer apar cu 10-20 de ani mai devreme, în cazul persoanelor cu sindromul Down;
  • Sexul - există un risc ușor mai mare pentru femei decât pentru bărbați. Unii doctori cred că acest lucru se datorează faptului că femeile trăiesc, în general, mai mult decât bărbații;
  • Existența unor probleme cognitive ușoare - se manifestă prin mici probleme de memorie sau gândire neobișnuită pentru vârsta persoanei, însă acest declin nu afectează capacitatea de a funcționa normal în societate. Persoanele cu probleme cognitive au un risc mai mare de a dezvolta Alzheimer, însă diagnosticarea timpurie poate duce la schimbarea stilului de viață, dezvoltarea unor strategii pentru menținerea activității cerebrale și la consult periodic, pentru a monitoriza simptomele. Aceste lucruri pot încetini progresul bolii Alzheimer;
  • O traumă craniană - persoanele care au avut un accident cerebral au un risc mai mare de a dezvolta Alzheimer. Riscul crește și mai mult, în cazul persoanelor cu traume severe sau multiple;
  • Poluarea - studiile realizate pe animale au arătat că poluarea poate accentua degenerarea sistemului nervos, iar cercetările pe oameni au demonstrat că poluarea asociată traficului și arderii de lemne este asociată unui risc mai mare de demență;
  • Consumul excesiv de alcool - consumul unor cantități mari de alcool pe termen lung este asociat unui risc crescut de Alzheimer, uneori, simptomele apărând mai devreme de 65 de ani;
  • Un somn neliniștit - doctorii cred că problemele de somn, precum dificultatea de a adormi sau trezirile nocturne, cresc riscul de Alzheimer;
  • Riscurile asociate afecțiunilor cardiace - lipsa de activitate fizică, obezitatea, fumatul, hipertensiunea arterială, colesterolul ridicat și diabetul de tip 2 necontrolat pot crește probabilitatea de apariție a bolii. Prin comparație, un program regulat de sport și o dietă cu fructe, legume și un conținut redus de grăsimi pot reduce riscul de Alzheimer.

Alzheimer simptome

Simptome ale bolii Alzheimer

Problemele de memorie reprezintă simptomul care afectează majoritatea pacienților cu Alzheimer. Simptomele timpurii ale bolii includ dificultăți în amintirea unor evenimente sau conversații recente. Pe măsură ce boala progresează, problemele de memorie se agravează și încep să apară și alte simptome.

La început, persoana care are Alzheimer este conștientă de faptul că uită lucruri sau are dificultăți în a-și face ordine în propriile gânduri. Pe măsură ce boala progresează, însă, prietenii sau familia vor începe să observe înrăutățirea simptomelor.

Problemele de memorie asociate cu Alzheimer sunt specifice. Toată lumea mai uită lucruri din când în când, însă, în cazul bolnavilor, această pierdere de memorie este persistentă și se înrăutățește odată cu trecerea timpului, afectând activitățile la locul de muncă sau acasă. Persoanele cu Alzheimer:

  • Repetă unele lucruri iar și iar sau pun aceleași întrebări;
  • Uită conversații și evenimente recente;
  • Își pierd lucrurile, punându-le în locuri neobișnuite;
  • Se rătăcesc în locuri familiare;
  • Uită numele obiectelor de zi cu zi sau pe ale unor persoane;
  • Au dificultăți în a găsi cuvintele potrivite pentru a-și exprima gândurile sau pentru a lua parte la conversații.

Un alt simptom asociat bolii Alzheimer se referă la problemele de concentrare sau gândire, în special în ceea ce privește conceptele abstracte, precum numerele.

Realizarea mai multor sarcini în același timp poate pune probleme, iar bolnavii au dificultăți în a-și plăti facturile la timp. În stadiile târzii ale bolii, este posibil să apară imposibilitatea de a recunoaște numerele.

Alzheimer poate cauza și un declin al capacității de a lua decizii raționale. De exemplu, persoana bolnavă de Alzheimer ar putea avea reacții neobișnuite în interacțiunile sociale sau poate purta haine nepotrivite pentru vremea de afară. Unele persoane au o încetinire a reacțiilor. Mâncarea se poate arde și pot apărea dificultăți la volan, mai ales dacă apar situații neprevăzute.

Pe măsură ce boala progresează, mulți bolnavi au dificultăți de planificare sau realizare a unor sarcini familiare. Nu mai sunt capabili să participe la jocul preferat sau să planifice ori să prepare o anumită rețetă. La un moment dat, pe măsură ce boala progresează, persoanele vor uita să realizeze sarcini de bază, precum spălatul sau îmbrăcatul.

Evoluția bolii Alzheimer duce, frecvent, la apariția unor schimbări emoționale sau de comportament. Pot apărea probleme precum:

  • Izolarea;
  • Depresia;
  • Apatia;
  • Schimbările rapide ale stării de spirit;
  • Lipsa de încredere în cei din jur;
  • Iritabilitatea;
  • Agresiunea;
  • Schimbări ale obiceiurilor de somn;
  • Lipsa inhibițiilor;
  • Rătăciri.

Deși Alzheimer progresează, unele abilități vor fi menținute, chiar dacă simptomele se înrăutățesc. Printre acestea se află capacitatea de a citi, de a spune povești (inclusiv despre tinerețe), de a cânta, de a asculta muzică, de a dansa și de a desena. Acestea se mențin pentru mai mult timp, deoarece acele zone din creier care le controlează sunt afectate în ultimele stadii ale bolii.

Complicații ale Alzheimer

În absența tratamentului, boala Alzheimer poate avea complicații grave (de memorie și limbaj, lipsa judecății și alte probleme cognitive asociate), care pot îngreuna tratamentul altor probleme de sănătate, dacă acestea există.

O persoană cu Alzheimer va avea dificultăți:

  • În comunicarea durerii resimțite sau a altor simptome;
  • În urmarea tratamentului recomandat de medic;
  • În înțelegerea efectelor secundare ale unor medicamente.

Pe măsură ce boala progresează, schimbările apărute la nivelul sistemului nervos pot afecta funcții precum înghițitul, menținerea echilibrului, controlul asupra intestinului și vezicii urinare. Aceste efecte pot crește riscul unor probleme de sănătate precum:

  • Inhalarea alimentelor sau a lichidelor în plămâni;
  • Pneumonie sau alte infecții;
  • Căderi și fracturi;
  • Malnutriție și/sau deshidratare;
  • Constipație/diaree;
  • Probleme dentare;
  • Dificultăți la mers.

Evoluția bolii Alzheimer

Boala Alzheimer se poate întinde chiar și pe 10 ani sau chiar mai mult. Pe parcursul ei, această afecțiune are mai multe stadii, fiecare având manifestările sale specifice. Este bine de știut că boala poate avea manifestări diferite, mai blânde sau mai severe, mai lente sau mai rapide, de la caz la caz. Mai jos, poți citi mai multe despre fiecare stadiu al Alzheimer.

Stadiul I: Alzheimer timpuriu (preclinic)

Acest stadiu al afecțiunii constă în debutul bolii. Din acest moment și până la apariția simptomelor neurologice pot trece chiar și câteva zeci de ani. Testele moderne pot depista prezența proteinelor beta-amiloide. Acestea formează plăci în anumite regiuni ale creierului, care duc la declanșarea bolii.

Stadiul II: Declin cognitiv ușor

Apar unele probleme de memorie sau gândire, însă acestea nu afectează capacitatea de muncă sau interacțiunile sociale. Foarte important de știut este că nu toate persoanele cu declin cognitiv ușor suferă de Alzheimer, problemele putând avea altă cauză medicală.

În acest stadiu, pot apărea pierderi de memorie legate de informații ușor de reținut, precum conversații sau întâlniri stabilite din timp, estimarea greșită a timpului necesar pentru realizarea unei sarcini sau dificultăți în luarea unor decizii rapide.

Stadiul III: Alzheimer ușor

În general, în acest stadiu este diagnosticată boala, abia după ce simptomele devin evidente. Alzheimer în acest stadiu se manifestă prin dificultăți în amintirea evenimentelor recente, pierderea capacității de a planifica realizarea unor sarcini de lucru, irascibilitate, pierderea obiectelor folosite frecvent.

Stadiul IV: Alzheimer moderat

În acest stadiu, apar stările de confuzie, persoana uită tot mai des și poate necesita ajutor pentru a realiza activitățile zilnice. Bolnavii nu știu unde se află sau ce zi a săptămânii este, nu-și recunosc prietenii sau îi confundă cu alte persoane, nu își mai amintesc numărul de telefon, inventează povești pentru a acoperi golurile de memorie, au nevoie de ajutor pentru a folosi toaleta, devin suspicioși și pot crede că membrii familiei le fură lucruri sau că partenerul are o aventură.

Alzheimer tratament

Stadiul V: Alzheimer sever

Memoria, gândirea și judecata continuă să se deterioreze, iar bolnavul nu se mai poate mișca singur. În acest stadiu, persoana nu mai poate purta o discuție coerentă, nu se poate hrăni singură, nu poate sta pe scaun fără ajutor, are reflexe musculare anormale, nu mai poate înghiți și nu-și mai controlează vezica urinară.

Tipuri de Alzheimer

Există trei tipuri de Alzheimer:

  • Alzheimer timpuriu, cu debut precoce - apare la persoanele cu vârsta cuprinsă între 40 și 50 de ani. Această formă a bolii reprezintă doar 5% din totalul cazurilor. Cei care au sindromul Down prezintă un risc mai mare de a dezvolta Alzheimer timpuriu;
  • Alzheimer târziu, cu debut tardiv - apare mai ales la persoanele de peste 65 de ani. Nu se știe de ce unele persoane dezvoltă boala și altele nu;
  • Alzheimer familial - se transmite în familie și reprezintă aproximativ 1% dintre cazuri. Doctorii pun diagnosticul de Alzheimer familial, dacă boala afectează membrii a cel puțin două generații.

Diagnosticarea bolii Alzheimer

Un aspect important al diagnosticării Alzheimer constă în stabilirea simptomatologiei. În stadiile incipiente ale bolii, pacientul poate detalia simptomele, însă, dacă afecțiunea este descoperită mai târziu, poate fi necesar ajutorul familiei și/sau al prietenilor.

Pentru a pune diagnosticul, medicul va realiza examenul fizic și va recomanda o serie de investigații. În timpul examenului fizic, va testa reflexele, forța musculară, capacitatea de a merge fără ajutor, vederea, auzul, gradul de coordonare, echilibrul.

Testele de laborator vor ajuta la excluderea unor afecțiuni care pot duce la confuzie și pierderi de memorie, așa cum este cazul unor afecțiuni ale glandei tiroide sau ale deficitului vitaminic.

Pentru a testa memoria, medicul va oferi un - test simplu de gândire, iar o examinare neuropsihologică mai largă va oferi detalii despre funcțiile cognitive, prin comparație cu persoane de aceeași vârstă și nivel educațional. Astfel de teste vor fi folosite pentru a ajuta la diagnosticare și reprezintă un punct de pornire în stabilirea progresului bolii, la următoarele consultații medicale.

Următorul pas este reprezentant de testele de imagistică. Acestea exclud unele anomalii ale creierului care ar putea cauza simptomele (de exemplu, atacul vascular cerebral, tumora sau trauma craniană).

RMN-ul oferă o imagine detaliată a creierului. Poate ajuta la detectarea unor anomalii cerebrale, cauzate de Alzheimer. Boala poate duce la reducerea dimensiunii unor regiuni ale creierului, iar RMN-ul ajută la detectarea lor.

De asemenea, medicul poate recomanda realizarea unui CT (computer tomograf). Acesta oferă imagini secționate ale creierului, cu scopul de a exclude existența unei tumori sau a unui accident.

Medicul mai poate realiza și următoarele teste:

  • Tomografie cu emisie de pozitroni - în timpul investigației, se injectează o soluție cu un nivel redus de radioactivitate. Aceasta ajută la „aprinderea” unor regiuni ale creierului. Scanările cu fluorodeoxiglucoză (FDG) indică zonele din creier în care există o problemă de metabolizare a nutrienților. Identificarea zonelor cu degenerare (cu probleme de metabolism) poate ajuta la deosebirea Alzheimer de alte tipuri de demență;
  • PET amiloid - măsoară cantitatea de beta-amiloid acumulată în creier. Este folosit mai ales pentru a diagnostica forma timpurie a Alzheimer.

Tratamentul bolii Alzheimer

Tratamentul depinde de stadiul bolii, de simptome și de istoricul medical al pacientului. În general, tratamentul medicamentos este îmbinat cu schimbările stilului de viață și crearea unui mediu prietenos.

Tratamentul medicamentos

Tratamentul actual pentru Alzheimer ajută la reducerea problemelor de memorie și încetinesc declinul cognitiv. Cele mai folosite medicamente sunt:

  • Inhibitorii de colinesterază - aceștia stimulează comunicarea dintre neuroni și ajută la menținerea în limite normale a unor substanțe chimice cu un nivel scăzut, cum este cazul pacienților cu Alzheimer. De asemenea, aceste medicamente pot ajuta la reducerea agitației și a depresiei asociate afecțiunii. Printre efectele secundare ale acestora se numără diareea, greața, lipsa apetitului, problemele de somn și aritmiile cardiace, în cazul persoanelor cu boli de inimă;
  • Memantina - încetinește progresul bolii și ajută la calmarea simptomelor moderate spre severe. În cazuri rare, pot apărea efecte secundare, precum amețeala și confuzia.

Crearea unui spațiu prietenos

Persoanele apropiate bolnavului ar trebui să adapteze mediul la simptomele bolii. Pentru un bolnav de Alzheimer, stabilirea unei rutine și minimizarea numărului de sarcini necesare activităților zilnice sunt esențiale. Mai jos sunt câteva recomandări în acest sens.

  • Păstrează cheile, portofelul, telefonul mobil și alte bunuri de valoare în același loc, pentru a evita pierderea lor;
  • Ține medicamentele într-un loc sigur și verifică zilnic dacă bolnavul le-a luat;
  • Asigură-te că persoana cu Alzheimer are un telefon mobil cu localizarea activată, pentru a o putea găsi ușor, dacă se pierde;
  • Fă tot ceea ce poți pentru a te asigura că drumul la medic are loc în aceeași zi și la aceeași oră;
  • Elimină mobilierul excesiv, scapă de covoare și menține ordinea;
  • Instalează bare în casă și în baie;
  • Asigură-te că încălțările sunt rezistente și au talpa antiaderentă;
  • Elimină oglinzile din casă - persoanele cu Alzheimer se pot speria sau pot deveni confuze la vederea propriei imagini în oglindă;
  • Păstrează în casă fotografii și alte amintiri.

Schimbarea stilului de viață

Un stil de viață echilibrat și sănătos ajută la menținerea sănătății cognitive. Mai jos sunt câteva obiceiuri care pot ajuta persoanele cu Alzheimer:

  • Activitatea fizică - plimbările, înotul, dansul sau grădinăritul îmbunătățesc starea de spirit și mențin sănătatea încheieturilor, a mușchilor și a inimii. De asemenea, mișcarea susține somnul și previne constipația. Persoanele care au probleme de mers pot folosi o bicicletă de apartament sau pot încerca exerciții fizice adaptate vârstei;
  • Nutriția - persoanele cu Alzheimer pot uita să mănânce, își pierd interesul în pregătirea mesei sau aleg alimente nesănătoase. Pot uita să consume lichide, fapt ce poate duce la deshidratare și constipatie. Este indicată o dietă sănătoasă cu un conținut redus de grăsimi. Aceasta poate conține carne slabă, lactate, cereale integrale, fructe și legume. Dacă bolnavul nu se poate hrăni, îi poți oferi smoothie-uri sau shake-uri din fructe/legume și nuci/semințe;
  • Activitățile sociale - este vitală încurajarea activităților sociale. Persoanele cu Alzheimer pot petrece timp cu nepoții sau pot depăna amintiri în compania prietenilor și/sau a familiei. Alte activități care oferă o stare bună de spirit includ ascultarea de muzică, dansul, cititul, grădinăritul.

Prevenirea bolii Alzheimer

Boala Alzheimer nu poate fi prevenită, însă poate fi încetinit progresul acestei afecțiuni. Este importantă încurajarea unor activități care mențin mintea activă. Trebuie lucrate memoria, atenția, concentrarea, planificarea și rezolvarea problemelor. Oamenii care rămân activi mental au un declin mai lent înspre demență.

Adoptarea unui stil de viață sănătos este o altă recomandare a medicilor. Exercițiile fizice și dieta sănătoasă pot ajuta la încetinirea evoluției declinului cognitiv.

Odihna este vitală pentru a amâna stadiile severe ale bolii. Doctorii cred că somnul ajută la eliminarea amiloidei din creier. Sunt indicate cel puțin 8-9 ore de somn, pentru vârstnici.

Cum afecțiuni precum diabetul, hipertensiunea arterială și colesterolul ridicat pot crește riscul de Alzheimer, trebuie luate măsuri pentru a fi prevenite sau pentru a fi ținute sub control, odată instalate.

Stresul este un alt factor în evoluția declinului cognitiv. Sportul, meditația sau exercițiile de respirație pot ajuta la reducerea stresului.

Boala Alzheimer este una dintre cele mai vitrege afecțiuni ale sistemului nervos. Deși degradarea cognitivă nu se poate preveni, pot fi luate măsuri pentru a o încetini. Tratamentul medicamentos recomandat de medic, adaptarea locuinței și schimbarea stilului de viață pot ajuta la înlesnirea tranziției, iar menținerea minții active poate ajuta la încetinirea declinului cognitiv.

Sursa foto: Shutterstock

Echipa Bioclinica
Publicat de Echipa Bioclinica la data de 27/03/2021.
Ultima actualizare 27/03/2021.
Articole similare
Diabetul zaharat: cauze, simptome, tratament și control
Diabetul zaharat: cauze, simptome, tratament și control
Diabetul zaharat: ce îl cauzează, ce simptome are și cum îl ții sub control

Diabetul zaharat este cea mai des întâlnită boală a sistemului endocrin și se declanșează atunci când în organism canti... Citește mai departe
Totul despre febră la copii: cauze, limite, cum scade
Totul despre febră la copii: cauze, limite, cum scade
Cum tratăm febra la copii?

În mod normal, temperatura corporală a unui copil este de 36-37 de grade Celsius măsurată axilar și 36,5-37,5 de grade Celsius măsurată rectal. Febra poate apărea atunc... Citește mai departe
Candidoza - cauze, simptome, tratament
Candidoza - cauze, simptome, tratament
Candidoza - ce trebuie să știi despre ea și cum o poți preveni

a În mod normal, Candida trăiește pe piele sau în interiorul organismului uman, cum ar fi cavitatea bucală, gât, intestine sau vagin,... Citește mai departe