Boala Parkinson: Cauze, simptome, tratament

Boala Parkinson: cauze, diagnostic, tratament

Boala Parkinson este o afecțiune neurologică, idiopatică, degenerativă. Aceasta se manifestă prin bradikinezie (mișcări lente, cu amplitudine redusă), tremor, hipertonie (rigiditate musculară), dificultăți în realizarea anumitor activități fizice, precum mersul sau menținerea echilibrului. Odată cu progresia bolii, pacienții pot prezenta și tulburări de vorbire, tulburări de somn, disfuncții cognitive.

parkinson simptome

Această afecțiune neurodegenerativă debutează majoritar între 50-60 de ani. Aproximativ 1% dintre persoanele peste 65 de ani dezvoltă simptomele specifice. Numărul de bărbați diagnosticați cu boala Parkinson este de două ori mai mare, comparativ cu cel al femeilor.

Tipuri de Parkinson

  • Boala Parkinson - simptome
  • Boala Parkinson - stadii
  • Boala Parkinson - diagnostic
  • Boala Parkinson - tratament
  • Boala Parkinson – prognostic

Tipuri de Parkinson

Există două tipuri de boală Parkinson, care sunt cunoscute sub denumirea de formă primară și formă secundară. Ambele forme se manifestă cu aceleași simptome. Diferența dintre cele două este reprezentată de cauza apariției acestei afecțiuni.

Forma primară

Forma primară nu are o cauză cunoscută. Fiziopatologic, s-a determinat mecanismul care produce simptomele specifice. Neuronii ce fac parte din substanța neagră, zona pars compactă, se pierd, prin degenerare. Acești neuroni au rolul de a secreta dopamina. Când sunt distruși, consecința este scăderea cantității de dopamină care ajunge la nivelul nucleului caudat și al nucleului putamen. Acest fenomen cauzează tulburările motorii specifice.

Forma secundară

În cadrul acestei forme, cauza apariției simptomelor este reprezentată de o acțiune scăzută sau chiar inhibarea acțiunii dopaminei asupra ganglionilor bazali. Modificările acțiunii dopaminei sunt produse de:

  • medicamente: antipsihotice butirofenonice, fenotiazine, rezerpină, tioxantene;
  • droguri: N-MPTP (N-metil-1,2,3,4-tetrahidropiridină);
  • toxine exogene: intoxicația cu monoxid de carbon, monoxid de magneziu;
  • parkinsonism vascular: cauzat de multiple accidente vasculare cerebrale; pacienții nu prezintă tremor de repaus;
  • paralizia supranucleară progresivă: cauzată de scăderea nivelului de dopamină și de acid homovanilic în zona nucleului caudat și a putamenului;
  • degenerare corticobazală: manifestată prin tulburări motorii, tulburări de limbaj;
  • demența cu corpi Lewy: se formează depozite ce conțin proteina alfa-sinucleină;
  • alte afecțiuni: encefalita, care afectează ganglionii bazali, hidrocefalia, hematomul subdural, boala Wilson, atrofia multisistemică (degenerare striato-nigrică, atrofie olivo-ponto-cerebeloasă); acestea pot conduce la apariția sindromului parkinsonian (asocierea dintre bradikinezie, hipertonie musculară, tremor în repaus).

Parkinsonismul genetic

Parkinsonismul sau sindromul parkinsonian reprezintă o afecțiune caracterizată prin următoarele simptome:

  • hipertonie;
  • bradikinezie;
  • tremor în repaus;
  • absența reflexelor posturale;
  • postură flexată;
  • akinezie.

Acesta poate fi determinat genetic prin apariția unor mutații genetice. Genele cel mai des implicate și produșii codificați de acestea sunt:

  • PARK2 (parkină);
  • SNCA (sinucleotid alfa);
  • PINK1 (kinază inductoare de omolog de fosfatază și tensină);
  • LRRK2 (kinază repetată bogată în leucină 2).

Boala Parkinson - simptome

Tremor

Această boală neurologică prezintă un debut lent, iar primul simptom este reprezentat de tremorul de repaus. Acesta este pronunțat în repaus și se diminuează în timpul mișcărilor. Primele afectate sunt mâinile, ulterior, brațele și picioarele. Cu toate că apare în repaus, pacienții diagnosticați cu boala Parkinson nu acuză tremurat în somn.

tratament parkinson

Hipertonie

Hipertonia sau rigiditatea musculară poate fi prezentă la începutul evoluției bolii, fără a fi asociată cu tremorul, sau poate apărea ulterior, în evoluție. În unele cazuri, o rigiditate musculară accentuată determină dureri musculare.

Hipokinezie și bradikinezie

Acest simptom apare ca urmare a prezenței hipertoniei. Hipokinezia reprezintă scăderea amplitudinii mișcărilor, iar bradikinezia semnifică lentoarea acestora. În stadiile avansate, poate apărea akinezia (imposibilitatea realizării mișcărilor).

Alte simptome asociate

Hipokinezia, bradikinezia și hipertonia afectează și alte zone ale corpului, nu doar membrele. Astfel, pacienții pot acuza simptome precum:

  • facies inexpresiv;
  • dizartrie (vorbirea este lentă și se realizează greoi);
  • tulburări de scris (micrografie - utilizarea literelor mici la scriere);
  • postură aplecată anterior;
  • mersul parkinsonian (pacientul merge ușor aplecat în față, cu pași mici, „târșiți”, membrele sunt în ușoară flexie spre trunchi, mersul este rapid, pentru a-și menține echilibrul);
  • dermatita seboreica;
  • disfagie;
  • sialoree (secreție abundentă a salivei);
  • tulburări de micțiune;
  • constipatie;
  • hipotensiune ortostatică;
  • hiposmie (reducerea mirosului);
  • fatigabilitate;
  • deficiențe cognitive.

Pacienții diagnosticați cu boala Parkinson asociază frecvent demență și depresie.

Boala Parkinson - stadii

  1. Stadiul I În acest stadiu incipient, pacientul nu prezintă simptome care să interfereze cu activitățile zilnice. Cel mai frecvent simptom este prezența tremorului ușor. Pot apărea modificări ale mersului, ale posturii și ale expresiei faciale. Caracteristic acestui stadiu din boala Parkinson este că doar o parte a corpului este afectată.

  2. Stadiul II În această etapă a bolii, simptomele se agravează, apar rigiditatea musculară și lentoarea mișcărilor. Disfuncțiile motorii se extind la ambele părți ale corpului. Simptomele pot interfera cu activitățile zilnice.

  3. Stadiul III Stadiul III se manifestă prin agravarea simptomelor prezente în stadiul II și prin pierderea echilibrului. De aceea, riscul de căzături este mai mare.

  4. Stadiul IV Pacienții diagnosticați cu boala Parkinson stadiul IV necesită, în majoritatea cazurilor, suport pentru a merge (de tipul cadrului). Activitățile zilnice sunt greu de efectuat fără ajutor.

  1. Stadiul V

    Acest stadiu este cel mai avansat și reprezintă ultima fază a bolii Parkinson. Pacienții se pot afla în imposibilitatea de a merge, din cauza hipertoniei musculare. Particularitatea acestui stadiu din boala Parkinson este reprezentată de apariția simptomelor non-motorii, precum: anxietatea, depresia și, în unele cazuri, halucinațiile.

Boala Parkinson - diagnostic

Examenul clinic

Diagnosticul bolii Parkinson se stabilește pe baza examenului clinic. Pacienții prezintă tremor al extremităților, bradikinezie și rigiditate musculară. Cei care prezintă doar tremor se pot afla într-un stadiu incipient al bolii.

Alte simptome ce pot conduce la stabilirea diagnosticului de boală Parkinson sunt: pierderea reflexelor posturale, inexpresivitatea feței, clipit rar, mers cu pași mici.

Tomografie cu emisie de fotoni individuali a transportorului de dopamină

Prin intermediul acestui tip de tomografie se poate evalua funcționalitatea căii de transmitere a dopaminei. De aceea, este utilizată atât pentru a înțelege mecanismul fiziologic al acestei afecțiuni, dar și pentru a stabili diagnosticul.

Această investigație are rol în realizarea diagnosticului diferențial. Așadar, poate face diferența dintre boala Parkinson și alte boli degenerative. Suplimentar, poate distinge boala Parkinson de cauză degenerativă (de natură presinaptică) de cea indusă medicamentos (de natură postsinaptică).

Boala Parkinson - tratament

În prezent, nu se poate afirma că boala Parkinson se vindecă sau că se produce stoparea acesteia, dar se știe că evoluția sa poate fi încetinită prin administrarea tratamentului corespunzător.

Pentru aceasta, se aplică mai multe metode de tratament:

  • Medicamentos;
  • Chirurgical;
  • Fizic.

Medicația în boala Parkinson

Levodopa

Levodopa este o substanță care străbate cu ușurință bariera hematoencefalică și ajunge la nivelul ganglionilor bazali. Aici, ea se transformă în dopamină, printr-o reacție de decarboxilare.

Administrarea de levodopa are rolul de a reduce simptomele din boala Parkinson, precum lentoarea și rigiditatea mișcărilor, dar și tremorul. Pe lângă aceste efecte benefice, se înregistrează și efecte adverse, cum ar fi: amețeală, hipotensiune ortostatică, prezența coșmarurilor și a halucinațiilor, greață, vărsături, palpitații, crampe abdominale, diskinezie (mișcări anormale).

Pentru a ameliora efectele secundare, se recomandă administrarea concomitentă a inhibitorului de decarboxilază: carbidopa. Acest inhibitor are și rolul de a scădea catabolizarea levodopei.

În cazul pacienților care prezintă coșmaruri și halucinații, se administrează clozapină sau quetiapină. Acestea agravează foarte puțin sau deloc simptomele din boala Parkinson.

Amantadina

Amantadina este un medicament antiparkinsonian, un antagonist glutamatergic. Aceasta este recomandată în stadiile incipiente ale bolii. Ulterior, se administrează simultan cu levodopa, pentru a potența efectul acesteia, dar și pentru a ameliora diskinezia.

Efectele adverse ale amantadinei sunt: confuzia, tulburările cognitive, livedo reticularis, edemul la nivelul membrelor inferioare, creșterea în greutate.

Inhibitori ai monoaminooxidazei de tip B (MAO-B)

Inhibitorii MAO-B au rolul de a împiedica degradarea dopaminei de la nivel sinaptic. Astfel, dopamina își exercită efectele mai mult timp. De asemenea, administrată împreună cu levodopa, prelungește acțiunea acesteia.

Selegilina

Un exemplu de astfel de inhibitor este selegilina. Aceasta poate fi administrată în stadiul de debut al bolii, asigurând o întârziere a evoluției. Ulterior, când dopamina nu se mai produce, la tratament se adaugă și levodopa.

Selegilina nu prezintă efecte secundare proprii, dar poate intensifica efectele adverse ale levodopei, precum: diskinezia, greața, vărsăturile, apariția coșmarurilor și a halucinațiilor.

Rasagilina

Acest medicament este implementat recent în tratamentul pentru boala Parkinson. Nu prezintă efecte adverse și nici nu potențează efectele secundare ale altor medicamente.

Inhibitorii de catecol-O-metil transferaza (COMT)

Inhibitorii COMT reduc degradarea dopaminei. De cele mai multe ori, se utilizează împreună cu levodopa. Efectele adverse ale inhibitorilor COMT pot fi: confuzia, tulburări ale somnului, colorarea urinei în portocaliu, diareea. Acești inhibitori au și proprietatea de a intensifica diskinezia produsă de levodopa.

Agoniști dopaminergici

Aceste tipuri de medicamente au acțiune directă asupra receptorilor dopaminergici de la nivelul ganglionilor bazali. Se administrează împreună cu levodopa, dar pot fi administrați și în monoterapie, în fazele incipiente ale bolii.

Aceștia au o durată de acțiune mai crescută, comparativ cu levodopa, și au capacitatea de a întârzia instalarea diskineziei.

Printre efectele adverse pe care le pot genera se numără: greață, vărsături, confuzie, hipotensiune ortostatică. În unele cazuri, au fost evidențiate disfuncții ale controlului impulsurilor (alimentație compulsivă, hipersexualitate).

Tratamentul chirurgical în boala Parkinson

La tratamentul chirurgical se apelează în stadiile avansate de boală Parkinson sau când efectele adverse ale medicamentelor sunt foarte pronunțate. Acesta constă în stimularea nucleului subtalamic prin curenți de frecvență înaltă.

În prezent, există și alte tratamente care sunt în etapa de cercetare, precum: terapii genetice, utilizarea factorilor trofici, transplantul de celule stem, transplantul de la făt a neuronilor dopaminergici, tratamentul cu ultrasunete, implementarea unui vaccin.

Terapia fizică în boala Parkinson

În boala Parkinson, exercițiile fizice sunt recomandate pentru menținerea masei musculare și pentru a preveni constipația.

Boala Parkinson – prognostic

Pacienții cu boala Parkinson au o speranță de viață asemănătoare cu a celor ce nu au acest diagnostic. Cu toate acestea, dezvoltarea unor complicații poate conduce la deces. Cea mai frecvent întâlnită complicație este pneumonia de aspirație. Aceasta apare la aproximativ jumătate dintre pacienții diagnosticați cu boala Parkinson. Un procent mic al cauzelor de deces în boala Parkinson este reprezentat de afecțiuni precum infarctul miocardic și alte boli cardiace, atacul vascular cerebral, neoplasmele, infecțiile ce pot conduce la septicemii. Alte complicații care pot pune în pericol viața pacientului sunt: disfuncțiile cognitive, stările depresive, pierderea mirosului. De aceea, este important ca pacientul diagnosticat cu boala Parkinson, mai ales în stadiile avansate de evoluție, să beneficieze de suport și asistență de specialitate.

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

  • A.J. Jagadeesan et al., 2017, Current trends in etiology, prognosis and therapeutic aspects of Parkinson’s disease: a review, Acta Biomed, 88(3):249-262
  • Beers M. H et al. (ed.), 2009, Manualul Merck de diagnostic și tratament, Ed. a XVIII - a, Ed. ALL, pag. 1882-1885
  • Bhattacharjee S. et al., 2016, Dopamine transporter single-photon emission computed tomography brain scan: a reliable way to distinguish between degenerative and drug-induced parkinsonism, Indian J. Nucl. Med., 31(3):249,250
  • F. Frόhlich, 2016, Network Neuroscience, Chapter 23 - Parkinson's Disease, Academic Press, pag.291-296
  • J. Jankovic și A. E. Lang, 2021, Neurology in Clinical Practice, pag. 310 - 333, ediția a VIII - a, Ed. Elsevier
  • Longo D. L. et al. (Ed.), 2014, Harrison Manual de Medicină, Ed. a XVIII – a, Ed. ALL, pag. 1221-1227
  • Suwijin S. R. et al., 2014, The role of SPECT imaging of the dopaminergic system in translational research on Parkinson's disease, Parkinson and Related Disorders, 20(1):184-186
  • www.parkinson.org.au, https://www.parkinsonsnsw.org.au/understanding-the-five-stages-of-parkinsons/https://www.parkinson.org
  • https://www.parkinson.org/Understanding-Parkinsons/What-is-Parkinsons/Types-of-Parkinsonisms
Echipa Bioclinica
Publicat de Echipa Bioclinica la data de 30/12/2021.
Ultima actualizare 30/12/2021.
Articole similare
Totul despre febră la copii: cauze, limite, cum scade
Totul despre febră la copii: cauze, limite, cum scade
Cum tratăm febra la copii?

În mod normal, temperatura corporală a unui copil este de 36-37 de grade Celsius măsurată axilar și 36,5-37,5 de grade Celsius măsurată rectal. Febra poate apărea atunc... Citește mai departe
Diabetul zaharat: cauze, simptome, tratament și control
Diabetul zaharat: cauze, simptome, tratament și control
Diabetul zaharat: ce îl cauzează, ce simptome are și cum îl ții sub control

Diabetul zaharat este cea mai des întâlnită boală a sistemului endocrin și se declanșează atunci când în organism canti... Citește mai departe
Ficatul gras (steatoza hepatică): cum îl recunoști, cauze, simptome și tratament
Ficatul gras (steatoza hepatică): cum îl recunoști, cauze, simptome și tratament
Ficatul gras: cum îl recunoști, ce îl cauzează și cum poate fi prevenită boala

Ficatul gras, denumit și steatoză hepatică, reprezintă acumularea excesivă de grăsimi - trigliceride - în celula hep... Citește mai departe