Boala pilonidală: forme, dignostic, tratament

Boala pilonidală (Chist/sinus pilonidal): ce este și cum se tratează?

Boala pilonidală (pilus = păr, nidus = cuib) este o afecțiune dobândită sau congenitală localizată la nivelul șanțului interfesier, zona sacro-coccigiană, cu evoluție cronică, trenantă, cu acutizări cu caracter de supurație acută.

Chistul pilonidal

Boala pilonidală este o infecție cronică a tegumentelor situate imediat deasupra șantului interfesier. Este determinată de un chist infectat (chist pilonidal) la nivelul tegumentului. Chistul este de obicei localizat imediat lateral sau superior de șanțul interfesier (în regiunea osului sacru) și poate avea aspectul unei gropițe de mici dimensiuni (poartă denumirea și de "sinus"). Firele de păr pot protuziona de la acest nivel și de asemenea se pot observa mai multe asemenea chisturi. Chistul pilonidal poate fi suficient de dureros pentru a face dificile șezutul și deplasarea, iar în anumite cazuri de la acest nivel se poate exterioriza puroi.

Chistul pilonidal este întâlnit adesea la tineri între vârstele de 15 și 35 de ani, după pubertate, atunci când hormonii sexuali afectează glandele pilosebacee și modifică dezvoltarea normală a firelor de păr corporale. Dezvoltarea bolii pilonidale este rară după 40 de ani.

Factori favorizanți

Boala apare mai frecvent la bărbați decât la femei, în special la vârstele tinere, de obicei la pacienții supraponderali și la cei care au firul de păr mai negru, mai gros, mai rigid. Există câțiva factori favorizanți precum: unele profesii (șoferi, motocicliști, bicicliști), stat mult în șezut, microtraumatisme, transpirație abundentă, umiditate permanentă, ceea ce vulnebilizează tegumentele, igienă locală defectuoasă.

Tipuri

Boala pilonidală poate fi:

  • Congenitală, în 10% dintre cazuri: incluziuni ectodermice prin erori de embriogeneză a regiunii caudale a corpului
  • Dobândită, în 90% dintre cazuri: reacție inflamatorie granulomatoasă de corp străin față de firele de păr acumulate interfesier care pot pătrunde prin orificiile glandelor sebacee/foliculi piloși în țesutul conjunctiv subjacent

Unii pacienți au doar un chist, alții prezintă un traiect fistulos, alții pot dezvolta un abces (pungă de puroi). Astfel, tabloul clinic cuprinde 3 forme:

  1. Chistul pilonidal (7%): mică formațiune tumorală interfesieră care crește progresiv și se deschide la exterior printr-un orificiu prin care se scurge un lichid seros, filant; posibilă suprainfecție retrogradă – infecție acută localizată, fistulizată
  2. Abcesul acut pilonidal (28%): infecție acută localizată în șanțul interfesier; evoluție spontană spre fistulizare cu evacuare de puroi gros, cremos, cu miros de E. coli, fire de păr, detritusuri celulare
  3. Fistulă cronică pilonidală (65%): consecința formelor abcedate, fistulizate netratate; supurație cronică similară fistulelor anale.

Cauze

Un chist pilonidal apare atunci când un folicul pilos (sacul de la nivelul căruia se dezvoltă firul de păr) de la nivelul tegumentului este întins sau iritat. Ulterior apare un blocaj la nivelul folicului pilos, aceasta se infectează se infectează și se rupe ducând la apariția unui abces.

Semnele variază de la o simplă gropiță în piele până la o masă largă, dureroasă. Frecvent zona va drena fluid care poate fi de aspect clar, hemoragic sau cu puroi. Prin infectare zona afectată va deveni roșie, sensibilă, iar puroiul eliminat urât mirositor. Infecția poate determina și instalarea febrei, greață și stare de rău generală.

Principalele cauze:

  • șant interfesier adânc
  • istoric familial de boală pilonidală
  • trauma regiunii
  • fricțiunea
  • efectuarea de exerciții ce implică zona fesieră (precum călăria sau ciclismul)
  • adoptarea prelungită a poziției în șezut
  • purtarea de haine strânse în jurul feselor
  • căldură, umiditate, transpirație excesivă
  • sex masculin
  • igienă deficitară
  • pubertatea
  • ten acneic
  • persoane obeze
  • persoane sedentare
  • excesul de păr

Semne și simptome

Boala pilonidală este adesea asimptomatică, dar atunci când zona este infectată se înroșește și prezintă următoarele simptome:

  • durere locală
  • disconfort
  • înroșirea sau edematierea zonei
  • statul în șezut și deplasarea devin dificile
  • supurare – secreție ce conține puroi, sânge
  • miros neplăcut
  • febră, frisoane
  • greață
  • stare de rău generală
  • jenă și izolare socială

Diagnostic

Consultația inițială are rolul de a pune diagnosticul și a diferenția boala pilonidală de alte patologii cum ar fi: unele tumori, lipoame, chisturi sebacee infectate sau alte tipuri de abcese, boala Crohn, fistulă anorectală. Nu se realizează teste imagistice sau de laborator pentru confirmarea diagnosticului.

Tratament

Nu orice pacient care are boala pilonidală are nevoie de operație. În general, persoanele care au episoade frecvente de infecție sau abces trebuie să apeleze la intervenția chirurgicală pentru a beneficia de o îmbunătățire a calității vieții.

Tratamentul medical se institiuie, în faza incipientă, a fenomenului inflamator acut: gheață și antibiotice. Pentru prevenirea recidivelor se indică epilarea frecventă a regiunii sacro-coccigiene și o igienă locală adecvată. Toaleta locală zilnică se face cu apă, săpun neiritant și cu antiseptice.

Tratamentul clasic al bolii pilonidale implică îndepărtarea zonei infectate și lăsarea găurii create deschisă sau închiderea prin fire de sutură. Operațiile extinse necesită perioade lungi de recuperare.

  • Tratamentul în abces - liniștirea procesului inflamator, urmat de tratamentul chirurgical radical de excizie a țesuturilor patogene
  • Tratamentu în fistule: după pregătire cutanată, excizia în țesut sănătos a traiectelor fistuloase până la fascia retrosacrată, cu sau fără sutura primară a tegumentelor. Abord minim invaziv: drenajul colecției, cauterizarea și îndepărtarea țesuturilor patologice cu abord endoscopic; lăsarea unor găuri de drenaj la exterior.

Tratament modern

Tehnica Bascom cleft lift este un procedeu prin care se excizează chistul pilonidal sau traiectul fistulos pilonidal şi se practică sutura primară într-un mod special, prin desființarea parțială a șanțului interfesier. Tehnica Bascom, numită după cel care a dezvoltat-o, se realizează sub anestezie rahidiană, timpul operator este scurt, iar ratele de recidivă sunt reduse.

Echipa Bioclinica
Publicat de Echipa Bioclinica la data de 06/02/2021.
Ultima actualizare 06/02/2021.
Articole similare
Diabetul zaharat: cauze, simptome, tratament și control
Diabetul zaharat: cauze, simptome, tratament și control
Diabetul zaharat: ce îl cauzează, ce simptome are și cum îl ții sub control

Diabetul zaharat este cea mai des întâlnită boală a sistemului endocrin și se declanșează atunci când în organism canti... Citește mai departe
Candidoza - cauze, simptome, tratament
Candidoza - cauze, simptome, tratament
Candidoza - ce trebuie să știi despre ea și cum o poți preveni

a În mod normal, Candida trăiește pe piele sau în interiorul organismului uman, cum ar fi cavitatea bucală, gât, intestine sau vagin,... Citește mai departe
Ficatul gras (steatoza hepatică): cum îl recunoști, cauze, simptome și tratament
Ficatul gras (steatoza hepatică): cum îl recunoști, cauze, simptome și tratament
Ficatul gras: cum îl recunoști, ce îl cauzează și cum poate fi prevenită boala

Ficatul gras, denumit și steatoză hepatică, reprezintă acumularea excesivă de grăsimi - trigliceride - în celula hep... Citește mai departe