Glaucomul: cauze, simptome, diagnostic şi modalități de tratament

Glaucomul, a doua cauză de orbire din lume

Glaucomul este o noţiune generică, deoarece include mai multe afecţiuni, o neuropatie optică progresivă, având ca evoluţie moartea celulelor ganglionare retiniene şi, implicit, pierderea vederii. Cauza principală este creşterea presiunii intraoculare, cu afectarea nervului optic şi orbire. Glaucomul este o afecțiune silențiosă, dar invalidantă.

În general, glaucomul afectează ambii ochi, dar simptomele nu sunt întotdeauna simetrice.

Glaucomul este considerat a doua cauză de orbire din lume și principala cauză de orbire ireversibilă conform World Health Organization.

Glaucomul poate să apară la orice vârstă, chiar și la copil, dar este mai frecvent la persoanele cu vârste peste 40 de ani. De asemenea, la persoanele care au mai avut în familie cazuri de glaucom riscul de apariție al bolii este mai frecvent. Este o boală progresivă care durează toată viața, pentru care nu se cunoaște încă niciun tratament care să o poată vindeca. În ciuda multiplelor posibilităţi terapeutice, unele glaucoame rămân refractare, presiunea intraoculară fiind în continuare crescută sau se constată o progresie a evoluţiei bolii prin pierderea câmpului vizual şi a vederii.

Factori de risc

Există factori care cresc riscul de apariție a glaucomului, cum ar fi:

  • pacient cu istoric familial de glaucom;
  • diabeticii
  • miopie mare;
  • migrene;
  • traumatism ocular;
  • factor rasial;
  • tratament prelungit cu cortizon.

Simptome

De cele mai multe ori, pacienţii cu glaucom nu prezintă simptome. Primul semn îl reprezintă, de obicei, pierderea vederii periferice sau laterale, însă aceasta apare târziu. Din acest motiv este recomandată efectuarea unui control oftalmologic regulat. Ocazional se poate manifesta prin:

  • observarea de halouri în jurul punctelor luminoase;
  • pierderea vederii;
  • ochi roşii;
  • durere oculară;
  • îngustarea câmpului vizual (vedere în tunel)

Glaucomul poate fi clasificat ca primar, când nu este asociat cu altă afecţiune, sau secundar, atunci când apare din cauza altei afecţiuni (oculare sau sistemice) sau din cauza utilizării unor medicamente.

De asemenea, poate fi clasificat, în funcţie de starea unghiului iridocornean, în: glaucom cu unghi deschis şi glaucomul cu unghi închis (forma acută şi forma cronică).

Diagnostic

Diagnosticarea glaucomului se poate efectua doar în urma unui consult oftalmologic de specialitate pe baza unui examen clinic specific completat de investigații.

Investigațiile necesare sunt:

  • Perimetrie computerizată;
  • HRT;
  • OCT;
  • Pahimetrie.

Este foarte important diagnosticul precoce și corect al glaucomului, precum și prevenirea progresiei bolii prin controale oftalmologice repetate. Tensiunea intraoculară și examenul fund de ochi trebuie realizate la toate controalele.

Tratament

Obiectivul major al strategiei de tratament în boala glaucomatoasă constă în scăderea presiunii intraoculare, cu menţinerea vederii pacientului şi a calităţii vieţii.

Strategia de tratament este influenţată de speranţa de viaţă a pacientului, de stadiul bolii, momentul diagnosticării sale, de rata de progresie şi scăderea funcţiei vizuale.

Modalităţi de tratament:

  • tratament medicamentos;
  • tratament laser;
  • tratament chirurgical.

Tratamentul medicamentos local (picături) – la glaucom primitiv cu unghi deschis și la glaucom secundar cu unghi deschis. Picăturile se vor administra zilnic, la oră fixă, în funcție de indicația medicului (la interval de 8 ore, 12 ore sau 24 ore) toată viața;

Tratamentul medicamentos general – la atacul acut de glaucom și pre sau postoperatoriu. Se vor administra comprimate sau perfuzii venoase cu scopul de a scădea tensiunea intraoculară;

Laser terapie: Tratamentul laser este aplicat pacientilor care nu răspund la tratamentul medical. Este o metodă eficientă dacă tratamentul nu este aplicat prea târziu.

Operația de glaucom

În cazul în care tratamenul medicamentos sau laser nu dă rezultate cu privire la scăderea presiunii intraoculare este nevoie de operație. După operația de glaucom se așteaptă scăderea presiunii intraoculare, există totuși posibilitatea să fie nevoie și după operație de tratament medicamentos.

Sisteme artificiale de drenaj

Când operaţiile clasice eşuează sau nu au şanse teoretice de reuşită, se recurge la implantul unui dispozitiv artificial de drenaj. În ciuda complicaţiilor care pot să apară, sistemele artificiale de drenaj rămân o soluţie de luat în seamă în strategia de tratament a pacienţilor cu glaucom refractar.

Sistemele artificiale de drenaj reprezintă o alternativă în cazurile extreme, când presiunea intraoculară nu poate fi controlată prin mijloacele clasice chirurgicale sau nechirurgicale. Cu o atentă selectare a pacientului şi a implantului, ochii care erau consideraţi pierduţi vor putea fi salvaţi. Calitatea vieţii pacienţilor este direct influenţată de păstrarea bună a acuităţii vizuale.

Echipa Bioclinica
Publicat de Echipa Bioclinica la data de 17/08/2020.
Ultima actualizare 17/08/2020.
Articole similare
Candidoza - cauze, simptome, tratament
Candidoza - cauze, simptome, tratament
Candidoza - ce trebuie să știi despre ea și cum o poți preveni

a În mod normal, Candida trăiește pe piele sau în interiorul organismului uman, cum ar fi cavitatea bucală, gât, intestine sau vagin,... Citește mai departe
Ce trebuie să știi la calculi renali: simptome, tratament și prevenire
Ce trebuie să știi la calculi renali: simptome, tratament și prevenire
Tot ce trebuie sa stii despre calculi renali: de ce apar pietrele la rinichi, simptome, tratament și prevenire

În urină se dizolvă în mod normal săruri și minerale, iar în cazul în care acestea s... Citește mai departe
Diabetul zaharat: cauze, simptome, tratament și control
Diabetul zaharat: cauze, simptome, tratament și control
Diabetul zaharat: ce îl cauzează, ce simptome are și cum îl ții sub control

Diabetul zaharat este cea mai des întâlnită boală a sistemului endocrin și se declanșează atunci când în organism canti... Citește mai departe