Simptome intoleranta la lactoza

Intoleranța la lactoză: simptome, cauze, tratament

Intoleranța la lactoză, numită și deficit de lactază, apare pe fondul incapacității organismului de a absorbi și metaboliza lactoza din alimente. Afectează circa 90% dintre persoanele native din estul Asiei, 65-75% din cei din Africa și aproximativ 7-20% din populația albă europeană și nord-americană.

  • Cauze
  • Factori de risc
  • Tipuri de intoleranță la lactoză
  • Simptome
  • Diagnostic
  • Tratament
  • Alimente în care este prezentă lactoza
  • Complicații

Cauze

Intoleranța la lactoză este una dintre cele mai răspândite forme de deficit enzimatic intestinal. Lactaza, enzima care înlesnește metabolizarea lactozei prezente în unele alimente, are un nivel redus în cazul persoanelor cu intoleranță la lactoză. În mod normal, această enzimă, care ar trebui să se afle la nivelul intestinului subțire, transformă lactoza în glucoză și galactoză, care trec apoi în sânge.

Nu se știe cu exactitate de ce lipsește această enzimă în cazul unor persoane, însă se crede că apare pe fondul unei iritații sau răniri a membranei intestinale sau, mult mai frecvent, ca urmare a unei anomalii la nivelul genelor implicate în sinteza acestei enzime.

Factori de risc

Printre factorii de risc care cresc probabilitatea ca o persoană să aibă intoleranță la lactoză se află:

  • Vârsta - intoleranța la lactoză apare, de obicei, la adulți. Problema apare foarte rar la copii sau bebeluși;

  • Rasa - intoleranța la lactoză afectează mai ales persoane de descendență africană, asiatică și hispanică;

  • Nașterea prematură - copiii născuți prematur au un nivel mai redus al lactazei din intestinul subțire, deoarece organismul începe să dezvolte această enzimă în ultima parte a trimestrului al treilea;

  • Boli care afectează intestinul subțire - o dezvoltare bacteriană excesivă, boala celiaca sau boala Crohn pot avea un impact asupra nivelului lactazei;

  • Unele forme de tratament pentru cancer - în special terapia prin radiații în zona abdominală sau complicațiile apărute pe fondul chimioterapiei pot crește riscul de intoleranță la lactoză.

Tipuri de intoleranță la lactoză

Intoleranța la lactoză poate fi primară, secundară și congenitală. Mai jos sunt câteva informații despre fiecare în parte:

  • Intoleranța primară - apare pe fondul reducerii activității lactazei la nivelul mucoasei intestinale. Cel mai devreme apare la vârsta de cinci ani, însă cele mai multe cazuri sunt descoperite în adolescență sau chiar la maturitate;

  • Intoleranța secundară - apare ca un simptom al gastroenteritei, al bolii Crohn sau ca un efect secundar al tratamentului pentru cancer. În acest caz, intoleranța poate fi temporară, iar nivelul lactazei poate reveni la normal după regenerarea țesutului intestinal;

  • Intoleranța congenitală - apare în cazuri rare și se transmite genetic, condiția fiind ca ambii părinți să transmită gena cu probleme mai departe. Se manifestă prin incapacitatea organismului de a sintetiza lactaza.

Este bine de știut că circa 70% dintre persoanele cu intoleranță la lactoză au și intoleranță la fructoză. Printre alimentele care conțin fructoză se află mezelurile, zahărul și îndulcitorii naturali și artificiali, conservele care conțin zahăr, nucile acoperite cu zahăr sau sirop dulce, legumele dulci (morcov, porumb, roșii), produse dulci din comerț.

intoleranta la lactoza analize

Simptome

Persoanele cu intoleranță la lactoză pot avea următoarele simptome atunci când ingerează lapte sau produse derivate:

  • crampe abdominale - mai ale periombilicale (în jurul sau în spatele ombilicului) ori în zona inferioară a abdomenului;
  • balonare;
  • diaree;
  • vărsături (mai ales la adolescenți);
  • transpirație;
  • paloare.

Simptomele apar între 15 minute și două ore de la ingestia alimentelor lactate sau derivate. Intensitatea simptomelor depinde de mai mulți factori, printre care cantitatea de grăsimi consumată odată cu alimentele ce conțin lactoză, timpul de evacuare a stomacului, sensibilitatea intestinală, precum și adaptarea florei intestinale la cantitatea de lactoză consumată. De exemplu, un pahar de lapte poate fi consumat fără probleme, însă nu mai multe.

Diagnostic

În funcție de istoricul simptomelor, doctorul poate recomanda realizarea mai multor analize pentru a pune diagnosticul de intoleranță la lactoză. Mai jos sunt cele mai importante dintre ele:

  • Testul de absorbție a lactozei (testul de toleranță) - persoana va consuma un lichid care conține 50 g de lactoză (în cazul copiilor, se calculează câte 2g pentru fiecare kg). Nivelul glicemiei se calculează la momentul 0, 60 de minute și 120 de minute. Dacă glicemia nu este variabilă și dacă apar simptomele tipice intoleranței la lactoză, se concluzionează că organismul nu a reușit să digere lactoza și se pune diagnosticul;

  • Testul de malabsorbție a lactozei (testul hidrogenului în aerul expirat) - cu o precizie superioară testului de toleranță, acesta este preferat de unii doctori. Presupune consumarea, după repaus digestiv, a unui lichid cu un conținut de lactoză și măsurarea cantității de hidrogen expirat la fiecare 30 de minute, timp de trei ore. În mod normal, se eliberează cantități mici de hidrogen. Atunci când lactoza nu este metabolizată, începe să fermenteze la nivelul intestinului subțire și, astfel, duce la degajarea unei cantități mai mari de hidrogen;

  • Testul genetic - ajută la diferențierea între toleranța primară și secundară prin analiza polimorfismului T/C în poziția 13910 a genei lactazei. În cazul acestui test, există următoarele rezultate: genotip 13910 C/C (homozigot), care indică o predispoziție clară pentru intoleranță la lactoză, genotip 13910 T/C (heterozigot) - indică intoleranță primară și simptome ușoare și genotip 13910 T/T (homozigot), care nu indică o predispoziție genetică pentru intoleranța la lactoză;

  • Testul acidității scaunului - se calculează cantitatea de acid din intestinul gros. Este de preferat mai ales în cazul bebelușilor și al copiilor mici. Dacă cel mic are intoleranță la lactoză, testul va indica prezența unei cantități mari de acizi grași în fecale. Aceștia apar ca urmare a interacțiunii dintre lactoza nedigerată și bacteriile din colon.

Tratament

De regulă, tratamentul intoleranței la lactoză presupune modificarea dietei zilnice și reducerea consumului de alimente bogate în lactoză. Doar în cazul unor simptome severe este indicată eliminarea cu totul a acestor alimente. Cele mai multe persoane cu intoleranță la lactoză pot consuma cel mult 12 g de lactoză pe zi (echivalentul unui pahar de 240 ml de lapte) fără a avea simptome majore. De asemenea, iaurtul este tolerat mai bine, la fel și brânza maturată.

Pe lângă schimbarea dietei, persoanele care au intoleranță la lactoză pot suplimenta alimentația prin alternative alimentare sau suplimente pe bază de proteine, calciu și vitamina D, ale căror niveluri s-au redus după limitarea consumului de alimente bogate în lactoză. Calciul, de exemplu, se află în broccoli, somon, lapte de soia, cocos sau orez, portocale, rubarbă și spanac. Vitamina D se găsește în ouă și ficat de pui, iar corpul o produce în mod natural prin expunerea la soare. Proteinele pot fi luate din carne sau din legume precum tofu, linte, năut, arahide, migdale, quinoa, semințe de cânepă, ciuperci, cartofi, fasole.

De asemenea, pot fi luate suplimente enzimatice pentru a crea toleranță la nivelul florei intestinale, însă acest lucru este recomandat mai ales sub supravegherea doctorului.

Alimente ce contin lactoza

Alimente în care este prezentă lactoza

Pe lista alimentelor care conțin lactoză se află:

  • laptele și produsele lactate - excepție face iaurtul, care poate fi consumat datorită galactozei microbiene care înlesnește digestia lactozei la nivelul intestinului;
  • pâinea și produsele de patiserie;
  • cerealele procesate pentru micul dejun;
  • cartofii instant și supele cremă la plic; margarina și untul;
  • sosurile pentru salată din comerț;
  • bomboanele și alte gustări;
  • amestecurile la plic pentru cozonac, biscuiți, prăjituri;
  • mezeluri preambalate;
  • înghețata;
  • ciocolata;
  • muștarul;
  • maioneza;
  • ketchup-ul.

Complicații

În general, complicațiile asociate intoleranței la lactoză apar pe fondul unor carențe de calciu și vitamina D. Din fericire, chiar dacă dieta conține cantități mici de lactate, substanțele nutritive pot fi luate din legume verzi, alune, carne, orez, quinoa, pește și fructe de mare.

Intoleranța la lactoză, deși pare o afecțiune periculoasă, nu este. Dacă ești atent ce alimente consumi și în ce cantități, poți avea o dietă echilibrată fără a renunța la brânză sau lapte, în cazul în care acestea sunt printre preferatele tale. Poți chiar consuma până la 12 g de lactoză pe zi fără probleme, astfel că nu este nevoie să renunți la înghețata preferată, atât timp cât alegi varianta mini.

Sursa foto: Shutterstock

Echipa Bioclinica Publicat de Echipa Bioclinica
la data de 09/03/2020.
Ultima actualizare 02/04/2020.

Articole similare

Pentru pacienți


Sus