Ipohondria: cauze, simptome și tratament

Ce este ipohondria (hipocondria) și cum o tratăm?

Ipohondria reprezintă preocuparea exagerată a unui subiect în ceea ce privește sănătatea sa, exprimată prin credințe și atitudini iraționale față de corpul său, prin teama de a avea o maladie gravă, ca și printr-o relație de sfidare față de medic. Ipohondria afectează între 1 şi 5% din populație, iar netratată tulburarea își pune amprenta asupra vieții și echilibrului interior al pacientului.

Astăzi, cu ajutorul Internetului, ipohondrii au la îndemână instrumentul perfect pentru a efectua investigații amănunțite în ceea ce priveşte propria sănătate. De cele mai multe ori, frica pe care o trăieşte un ipohondru nu poate fi diminuată nici de un doctor, deoarece acesta este predispus să creadă că nici medicul nu este capabil să-l diagnosticheze corect. Anxietate de sănătate afectează atât femeile cât şi bărbaţii, în egală măsură. Ea poate debuta în orice moment al vieții, dar cel mai adesea apare în perioada adultă.

Nu este cunoscută cauza exactă a ipohondriei. Pacienţii manifestă un „comportament de siguranță”, verificând continuu starea de sănătate, la fel ca în cazul tulburării obsesiv-compulsive. De cele mai multe ori ipohondria poate apărea în timpul recuperării după o boală gravă sau după ce o persoană apropiată se îmbolnăveşte.

Anxietatea de sănătate și pandemia

Pandemia cauzată de virusul COVID 19 accentuează ipohondria. Persoanele care suferă de ipohondrie trec printr-o stare de anxietate mult mai pronunțată. Practic, teama de boală, existentă în mod constant independent de orice cauză reală, este acum exacerbată de prezența coronavirusului și a simptomelor lui vagi: stări febrile, dureri de gât, disconfort.

Factori favorizanți

Apariţia ipohondriei implică mai mulți factori:

  • persoanele care au avut experiențe neplăcute legate de starea de sănătate în trecut pot fi mai predispuse să dezvolte o senzaţie de teamă la gândul că se vor îmbolnăvi din nou
  • legături cu alte afecțiuni precum: depresie majoră, tulburare de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburare de anxietate
  • persoanele care au o rudă apropiată cu hipocondrie sunt mai predispuse să o dezvolte această problemă
  • pacienţii nu pot înţelege simptomele cu care se confruntă şi cum funcţionează organismul
  • tipul de personalitate – de cele mai multe ori ipohondrii sunt autocritici și perfecţioniști

Cauze

Declanșarea hipocondriei poate avea la bază experimentarea unor evenimente traumatizante, a unor boli grave în copilărie atât la nivel personal, cât și în cadrul familiei, decesul unei persoane dragi în urma unei boli incurabile sau a unor complicații medicale, dar poate fi favorizată și de o toleranță scăzută la durere sau de prezența unor persoane ipohondre în mediul nostru apropiat.

Pentru a fi confirmată ca o tulburare psihică, hipocondria trebuie să se manifeste prin:

  • O preocupare deosebită față de o boală fizică serioasă.
  • Frică permanentă de îmbolnăvire
  • Tendința de a merge la mai mulți medici, în speranța de a găsi pe cineva care să confirme presupusa boală.
  • Chiar dacă rezultatele tuturor analizelor confirm absența bolii, ipohondrul tot nu este convins. Dimpotrivă anxietatea crește tot mai mult și continuă să creadă că suferă de ceva și mai grav.
  • Funcționarea de zi cu zi a ipohondrului este afectată, fiind într-o permanent stare de stres și anxietate, mergând spre depresie.

Termenul de ipohondrie este folosit pentru a descrie o tulburare asociată cu tendința de a avea temeri nefondate, în ceea ce priveşte sănătatea personală. Ipohondria este adesea caracterizată prin temeri că simptomele corporale minore pot fi semne ale unei boli grave, aceasta este caracterizată prin autoexaminarea constantă şi autodiagnosticare. Astfel, pentru un ipohondru descoperirea unei alunițe poate însemna cancer de piele, o mică durere la cap e semnul unei tumori cerebrale, iar orice aritmie e semn de stop cardiac.

Preocuparea principală a ipohondrilor devine boala lor „inexistentă,” pe care o caută din medic în medic, şi sunt foarte frustrați că nimeni nu o poate confirma. Aflați într-o continuă căutare a unui diagnostic, speriați de o inevitabilă boală gravă, ipohondrii ajung să-i terorizeze atât pe medici, cât şi pe cei din jurul lor.

Hipocondria se încadrează în bolile psihosomatice, iar cauzele pot fi variate: stres acut, tipul de personalitate, tulburări neurologice.

Cele mai comune simptome asociate hipocondriei:

  • oboseală
  • amețeală
  • transpirații abundente
  • dureri
  • înțepături
  • furnicături
  • zgomote în stomac sau intestine
  • senzația de presiune în piept, palpitații
  • senzația de nod în gât
  • stare de leșin
  • amorțeli
  • erupții la nivelul pielii

Simptomele afectează negativ funcționarea socială și ocupațională sau determină o suferință semnificativă

Diagnostic

Diagnosticarea ipohondriei poate fi foarte dificilă deoarece persoanele care suferă de aceasta afecțiune sunt convinse că simptomele sunt cauzate de o boală medicală. Când simptomele apar, doctorul începe evaluarea cu anamneza completă și examen fizic. În cazul în care medicul nu găsește niciun motiv fizic pentru simptomele prezentate, recomandă un psiholog sau psihiatru, pentru un consult de specialitate. Psihologul pune un diagnostic bazat pe comportamentul și atitudinea persoanei, precum și pe faptul că boala fizică a fost exclusă în prealabil.

Ipohondria este greu de tratat deoarece persoanele care suferă de această afecțiune refuză să creadă că simptomele lor sunt rezultatul unor cauze psihice sau emoționale, mai degrabă decât fizice.

Tratamentul

După ce boala fizică a fost exclusă, psihologul va stabili un diagnostic în conformitate cu atitudinea şi comportamentul pacientului. Se recomandă psihoeducaţia pentru prevenirea recidivei, terapia cognitiv-comportamentală, terapia de susținere.

Psihoterapia și consilierea psihologică ajută în tratarea acestei tulburări, însă pentru cei care asociază și probleme neurologice sunt recomandate medicamentele antidepresive și anxiolitice. Hipnoterapia reprezintă o altă formă de tratament.

Familia și prietenii pot fi de un mare ajutor pentru un ipohondru, oferind atenție, susținere și îndrumare. Aceștia îl pot determina să consulte un specialist, singurul care îi poate oferi soluții.

Tratament igieno-dietetic:

  • Stil de viață activ
  • Practicarea unor exerciţii de relaxare: meditaţia, exerciţii respiratorii
  • Program echilibrat: odihnă corespunzătoare, alimentație sănătoasă
  • Evitarea alcoolului şi a drogurilor
  • Informarea despre boală
  • Practicarea recunoștinței
Echipa Bioclinica
Publicat de Echipa Bioclinica la data de 13/03/2021.
Ultima actualizare 23/06/2021.
Articole similare
Totul despre febră la copii: cauze, limite, cum scade
Totul despre febră la copii: cauze, limite, cum scade
Cum tratăm febra la copii?

În mod normal, temperatura corporală a unui copil este de 36-37 de grade Celsius măsurată axilar și 36,5-37,5 de grade Celsius măsurată rectal. Febra poate apărea atunc... Citește mai departe
Diabetul zaharat: cauze, simptome, tratament și control
Diabetul zaharat: cauze, simptome, tratament și control
Diabetul zaharat: ce îl cauzează, ce simptome are și cum îl ții sub control

Diabetul zaharat este cea mai des întâlnită boală a sistemului endocrin și se declanșează atunci când în organism canti... Citește mai departe
Ficatul gras (steatoza hepatică): cum îl recunoști, cauze, simptome și tratament
Ficatul gras (steatoza hepatică): cum îl recunoști, cauze, simptome și tratament
Ficatul gras: cum îl recunoști, ce îl cauzează și cum poate fi prevenită boala

Ficatul gras, denumit și steatoză hepatică, reprezintă acumularea excesivă de grăsimi - trigliceride - în celula hep... Citește mai departe