Scabia (râia): transmitere, simptome, tratament
Scabia este o boală extrem de contagioasă! Focarele epidemice sunt de obicei favorizate de igiena precară, suprapopulare, sărăcie, dar şi de anumite colectivităţi (aziluri, internate, spitale, închisori, case de copii). Râia este o infestație cutanată.
Scabia este o dermatoză parazitară pruriginoasă, deosebit de contagioasă, produsă de Sarcoptes scabiei, varianta hominis, care afectează cu predilecție anumite zone ale corpului. Femelele sunt cele care parazitează suprafața epidermei, în care sapă, în timpul nopții, adevărate tunele serpiginoase în care depun ouă zilnic. Larvele vor ieși la suprafața pielii pentru a se transforma în nimfe, apoi în adulți. După acuplare, masculii mor, iar femelele reiau acest ciclu, care durează două săptămâni.
Scabia (râia) poate să apară la orice vârstă și afectează în egală măsură atât bărbații, cât și femeile. Însă, populația cea mai vulnerabilă este reprezentată de copii, bâtrâni și de cei cu imunitate compromisă (malnutriți, HIV pozitivi).
Persoanele apropiate pot fi purtătoare ale bolii, fără a prezenta simptome (purtător sănătos) și, astfel, pot contamina persoanele din anturajul lor. Pentru a evita o recidivă, tratarea anturajului și a mediului este esențială.
Transmitere
Transmiterea bolii se face cu ușurință atât direct, prin contact fizic sau sexual, cât și indirect, prin intermediul obiectelor (haine, lenjerie de pat sau de corp, obiecte de uz casnic sau de uz personal). Scabia este încadrată la bolile cu transmitere sexuală.
Perioada de incubație este de 2-6 săptămâni, după care apare pruritul predominant nocturn și ulterior leziunile produse:
- de parazit: papule, șanțuri acariene, vezicule perlate, eminența acariană
- de bolnav: leziuni de grataj
- de complicații ale leziunilor: lichenificări, eczematizări, impetiginări cu localizări tipice.
S-a constatat că, indiferent în ce zonă a tegumentului s-a produs contaminarea, parazitul se dirijează înspre zonele de elecție, unde se va stabili și își va începe ciclul de viață.
Zone de elecție
- pliurile subfesiere
- pliurile inghinale
- organele genitale – în special la bărbați: glandul și teaca penisului
- pliurile axilare
- mameloanele
- spațiile interdigitale
- fețele laterale ale degetelor de la mâini
- încheietura mâinii
- coate
- genunchi
- zona centurii
- zona periombilicală
Simptome
Pruritul domină tabloul clinic și este intens, predominant nocturn și în condițiile de creștere a temperaturii corporale. Leziunile cutanate tipice sunt șantul acarian și vezicula perlată.
Pentru o persoană care nu a mai avut scabie, simptomele apar după aproximativ 4-6 săptămâni de la infectare. Trebuie ținut cont că în acest timp se poate transmite boala, chiar dacă nu sunt prezente simptome. Pentru cei care au mai avut scabie, la reinfectare simptomele apar după 1-4 zile.
Semnele și simptomele de scabie se găsesc și la nivelul capului, feței, gâtului și palmelor doar la bebeluși și copii de vârste mici.
Diagnostic
Diagnosticul de scabie se pune pe baza semnelor și simptomelor. Elementul de maximă suspiciune este stabilirea caracterului nocturn al pruritului. Se va investiga contextul epidemiologic - dacă cineva din anturajul familial sau profesional mai prezintă prurit. Se vor examina zonele afectate de elecție. Examenul microscopic poate pune în evidență parazitul după extragerea sa. Totuși, un examen negativ nu exclude diagnosticul de scabie.
Tratament
Tratamentul persoanelor afectate, precum și a obiectelor personale aparținând acestora, este indispensabil pentru eradicarea sarcoptului. Persoanele (parteneri și persoane care locuiesc în același loc) în strânsă legătură cu o persoană contaminată, trebuie să fie tratate simultan, chiar dacă nu prezintă simptome ale bolii.
Tratamentul clasic
Tratamentul împotriva scabiei se pot cumpăra doar pe baza unei prescripții medicale. Pentru adulți si copii de vârsta mai mare se utilizează creme sau loțiuni care se aplica pe corp de la gât în jos. Pentru bebeluși și copii cu vârste mici, scabicidele se aplică și la nivelul capului.
Tratamentul trebuie aplicat tuturor partenerilor sexuali și contacții din aceeași locuință. În general, pacienţii care nu răspund la tratament fie nu aplică corespunzător crema, fie nu respectă indicaţiile de a evita contactul cu alte persoane, decontaminarea hainelor etc.
Exterminarea paraziților nu este sinonimă cu dispariția pruritului. Resturile acestora persistă în tegument, unde joacă rolul de alergene, întreținând pruritul. Descuamarea fiziologică a epidermului cu reînnoirea sa totală la maximum șase săptămâni va rezolva însă definitiv și această problemă. Între timp, tratamentul pruritului va fi cel al oricărei manifestări alergice – de exemplu, cu antihistaminice și creme cortizonice. E imperios necesară sterilizarea obiectelor contaminate, altfel reinfecția este inevitabilă.
Tratamentul mediului
Tratamentul mediului înconjurător trebuie realizat împreună cu administrarea tratamentului clasic prin mai multe variante:
- toate articolele de îmbrăcăminte, lenjerie intimă, prosoape, cearșafuri, lenjerie de pat, utilizate pe parcursul săptămânii se spală la 60 de grade Celsius
- articole nelavabile sau lavabile, care nu suportă o temperatură de 60° C se introduc într-un sac de plastic etanș, pentru o săptămână (fără a utiliza o soluție anti-acarieni). Se spală apoi la temperatura corespunzătoare
- se pulverizează hainele cu o soluție anti-acarieni corespunzătoare, se introduc într-un sac de plastic etanș și se lasă soluția să acționeze 48 de ore
- saltelele, pernele, canapelele, covoarele, încălțămintea trebuie să fie de asemenea tratate cu o soluție anti-acarieni corespunzătoare