Totul despre Astm bronșic: Cauze, simptome, tratament, prevenție

Astm bronsic simptome

Astmul bronșic și ce trebuie să știi despre această boală

Astmul este o afecțiune pulmonară cronică, des întâlnită, care în momentele acute produce dificultăți respiratorii ocazionale. Astmul afectează persoanele de toate vârstele, cu o frecvență mai mare în copilărie, dar poate să apară și la adulți.

  • Ce este astmul
  • Cauze și factori de risc
  • Simptomele astmului
  • Tipuri de astm
  • Diagnostic și tratament
  • Prevenția astmului bronșic

Ce este astmul

Fiind considerat o boală cronică, astmul este o afecțiune de lungă durată a căilor respiratorii superioare. Acestea suferă o inflamație permanentă care, în anumite situații, poate îngreuna respirația. Căile respiratorii devin atât de înguste, încât aerul nu se mai poate mișca liber. În momentele acute, respirația este șuierătoare, uneori, însoțită de o stare de panică și de o scădere a saturației de oxigen din sânge.

Boala nu are un remediu, dar există soluții care pot ameliora rapid simptomele, în fazele acute, astfel că, în perioadele de acalmie, se elimină complet manifestarea suferinței, iar viața celor suferinzi este normală. Numărul celor care au astm este în continuă creștere, la nivel mondial. Unii consideră că o cauză o reprezintă poluarea și factorii toxici din mediul înconjurător, dar și igiena generală din ce în ce mai bună. În mod paradoxal, astmul ar putea fi provocat de faptul că, în primii ani de viață, copii fac mai puține infecții, ceea ce are ca efect pe termen lung un sistem imunitar slab dezvoltat, fapt care ar putea reprezenta un factor de risc pentru instalarea astmului.

De obicei, astmul apare în copilărie, dar poate afecta, pentru prima dată, persoane de orice vârstă. La copii, incidența este mai mare în cazul băieților, dar la vârsta adultă, apare mai des la femei.

Astmul este totuna cu astmul bronșic, aceasta fiind denumirea pentru cel mai frecvent tip de astm. Dacă nu este menționată o formă clinică particulară, referințele care se fac la astm au în vedere astmul bronsic.

Cauze și factori de risc

Nu se poate spune cu precizie ce anume declanșează astmul, dar este cert faptul că motivele sunt diferite de la pacient la pacient. În cazul tuturor celor care au astm, se constată o reacție inflamatorie acută a căilor respiratorii atunci când intră în contact cu un anume factor declanșator. Căile respiratorii superioare se inflamează, se îngustează și sunt obturate de o secreție masivă de mucus.

Este dovedit că persoanele care manifestă diferite forme de alergie au un risc mai mare de a face astm. O altă confirmare este faptul că, în unele situații, copiii celor care au astm, vor face și ei această boală.

Există o serie de factori care sunt considerați ca fiind declanșatori ai crizelor acute de astm. Una dintre cele mai simple soluții, prin care suferința este ținută sub control, este evitarea acestora.

Aceștia sunt cei mai comuni declanșatori ai crizelor de astm:

Există o serie de factori care sunt considerați ca fiind declanșatori ai crizelor acute de astm. Una dintre cele mai simple soluții, prin care suferința este ținută sub control, este evitarea acestora.

Aceștia sunt cei mai comuni declanșatori ai crizelor de astm:

  1. Alergiile - sunt considerate principala cauză a crizelor de astm. Peste trei sferturi din persoanele care au astm sunt alergice la acarieni, polen, mucegaiuri, păr de animale, excremente de gândaci. Dintre persoanele alergice care au astm, peste jumătate au reacții alergice la acarieni.

  2. Unele alimente și aditivi - sunt al doilea factor declanșator al crizelor de astm. Alergiile alimentare pot provoca reacții minore sau severe, care să pună viața în pericol. În cazul persoanelor care au alergii, astmul face parte din reacțiile severe care pun viața în pericol. Cele mai frecvente alimente asociate cu simptomele alergice sunt: ouăle, laptele de vacă, arahidele, nucile, soia, grâul, peştele, creveții și crustaceele, unele fructe, dar și conservanții alimentari, în special bisulfitul de sodiu și de potasiu, metabisulfitul de sodiu și de potasiu și sulfitul de sodiu, care sunt utilizați, în mod obișnuit, în procesarea sau prepararea alimentelor. Pe listă se mai află, ca factor declanșator, și monoglutamatul de sodiu.

  1. Astmul poate fi indus de exerciții fizice. Peste jumătate din persoanele care au astm pot face o criză acută după ce fac sport. Simptomele apar la 15-30 de minute după antrenament și dispar în următoarele 30-60 de minute. Mai rar, un atac de astm poate să apară la câteva ore după antrenament. Efectuarea unor exerciții mai lente și progresive poate preveni crizele astmatice.

  2. Arsurile la stomac severe și astmul bronșic merg mână în mână. Majoritatea celor care au astm au extrem de frecvent arsuri gastrice severe. Boala de reflux gastroesofagian este un factor declanșator pentru crizele de astm. Acizii din stomac pot irita esofagul și, ocazional, pot ajunge la nivelul mucoaselor căilor respiratorii, ceea ce duce la o criză acută de astm. Anumiți doctori consideră refluxul gastro-esofagian drept cauza principală a astmului care debutează la vârsta adultă, în lipsa unui istoric familial de astm, alergii sau bronșită.

  3. Oamenii care fumează sunt mai predispuși să facă astm. Astmaticii care fumează agravează simptomele și pot avea crize puternice și dese. Se bănuiește că femeile care fumează în timpul sarcinii pot crește riscul copilului de a face astm.

  4. Sinuzita și alte infecții respiratorii ale căilor superioare provoacă indirect inflamații la nivelul mucoaselor, ceea ce produce mai mult mucus, factor declanșator pentru o criză astmatică.

  5. Unele medicamente pot crește sensibilitatea căilor respiratorii și producția de mucus. Acestea sunt: aspirina, unele medicamente cu efect antiinflamator (ibuprofen) și beta-blocante (utilizate pentru tratarea bolilor de inimă, a tensiunii arteriale crescute și a glaucomului).

  6. Vremea umedă, rece și schimbările bruște de temperatură, precum și umiditatea excesivă pot provoca un atac astmatic. Emoțiile puternice și stresul, dar și anxietatea, plânsul, strigătele, stresul, furia, chiar și râsul puternic pot provoca crize de astm.

Astmaticii au mereu căile respiratorii inflamate și foarte sensibile. Un atac de astm se poate produce imediat după expunerea la un factor declanșator, dar și după un oarecare interval de timp (ore, zile), ceea ce face ca identificarea cauzei să fie, uneori, dificilă. Evitarea acestora este cea mai bună cale de a controla astmul. Colaborarea dintre pacient și medic poate identifica aceste elemente care produc crizele.

Simptomele astmului

Persoanele cu astm prezintă simptome atunci când căile respiratorii se îngustează, se inflamează și când apare mucus în exces.

Simptomele frecvente de astm sunt:

  • tuse seacă sau productivă, mai ales noaptea;
  • respirație șuierătoare;
  • respirație scurtă, sacadată;
  • senzație de presiune și compresie toracică, însoțită de durere;
  • dispnee și senzație de sufocare.

Nu toate persoanele care au astm prezintă aceleași simptome, în același mod. Manifestările pot să fie diferite. Mai mult, atacurile astmatice nu sunt toate la fel, unele pot fi minore și depășite ușor, altele severe, având nevoie de intervenția de urgență a medicului. Unii astmatici pot avea crize dese, în timp ce la alții, manifestările acute sunt rare. Crizele ușoare de astm sunt în general mai frecvente, iar atacurile severe, mai rare.

O criză severă de astm are următoarele simptome:

  • învinețirea buzelor;
  • nivel scăzut de vigilență, confuzie, somnolență severă, leșin;
  • respirație foarte dificilă;
  • puls accelerat;
  • anxietate severă asociată dificultăților de respirație;
  • transpirație.

Un astmatic știe ce are de făcut imediat ce apare o criza acută, pentru a preveni episoadele severe și pentru a menține astmul sub control.

Tipuri de astm

Cel mai frecvent este astmul bronșic, dar există, în funcție de cauzele ce declanșează crizele, mai multe tipuri de astm.

  1. Astmul alergic (sau atopic) este declanșat de alergeni precum polenul, animalele de companie și acarienii.

  2. Astmul „sezonier” se manifestă prin crize astmatice doar în anumite perioade din an, cel mai des în timpul sezonului cu explozie de polen sau în perioada ambroziei ori când este frig.

  3. Astmul profesional este cauzat direct de munca desfășurată, fiind un tip specific de astm alergic.

  4. Astmul nealergic sau astmul non-atopic este un tip de astm care nu are legătură cu un declanșator alergic, cum ar fi polenul sau praful, fiind mai puțin frecvent decât astmul alergic. Cauzele nu sunt bine identificate; de regulă, apare la adulți și are forme mai severe.

  5. Astmul dificil este mai greu de gestionat, iar simptomele se ameliorează mai greu. Nu are o cauză anume sau factorul declanșator variază. Astmul sever se manifestă la circa 4-5% dintre persoanele bolnave, are simptome persistente care cedează greu la tratament, produce crize severe, dese și lungi.

  6. Astmul adultului. Cel mai adesea, boala apare în copilărie, dar în unele cazuri, afecțiunea debutează la vârsta adultă. De regulă, este vorba despre un astm profesional sau evenimente stresante.

  7. Astmul copilăriei afectează milioane de copiii. Diagnosticat corect și tratat, starea generală a copilului se îmbunătățește, iar foarte des, afecțiunea dispare la pubertate. Uneori, adulții care au avut astm în copilărie pot recidiva cu forme severe.

Tratament astm bronsic

Diagnostic și tratament

Anamneza, testele și unele investigații pot pune diagnosticul de astm. În funcție de aceste date, se poate stabili și tipul de astm.

Examenul fizic este esențial. Anamneza și eventualele alergii, erupții sau factori care declanșează episoadele alergice sunt importante pentru un diagnostic corect. Simptomele din timpul crizelor sunt un alt element esențial în diagnosticare.

Spirometria este un test simplu de respirație, care măsoară cât de mult aer expiră pacientul și în cât timp, fiind folosit pentru a aprecia nivelul de obstrucție a căilor respiratorii. La aceasta se adaugă testele specifice pentru alergii și debitul de vârf, o analiză ce măsoară cât de amplă este capacitatea pulmonară. Testul de oxid nitric expirat evaluează cantitatea de oxid azotic din respirație. Nivelul acestuia este ridicat dacă sunt inflamate căile respiratorii.

La aceste teste se pot adăuga radiografiile pulmonare, o investigație a sinusurilor și verificarea existenței polipilor nazali (uneori responsabili pentru dificultățile de respirație și o cauză ce favorizează crizele de astm).

Investigațiile pot cuprinde și o evaluare gastro-intestinală, în condițiile în care boala de reflux gastroesofagian poate declanșa crize astmatice.

Ritmicitatea și intensitatea simptomelor și a crizelor vor determina tipul bolii astmatice.

Tratamentul

Este unul preventiv, care urmărește tratarea simptomelor și prevenirea crizelor. Medicamentele pot ajuta bolnavii să iasă rapid din fazele acute. Tratamentul este de lungă durată și include inhalatoare cu substanțe ce relaxează căile respiratorii. Sunt folosite, în principal, bronhodilatatoare cu acțiune îndelungată. La acestea se adaugă antialergice și preparate care au ca efect fluidizarea mucusului din căile respiratorii. Uneori, se folosesc și corticosteroizi orali, ce reduc inflamația mucoaselor. Tratamentul este individualizat.

O parte importantă din tratament cuprinde medicația pentru prevenirea sindromului de reflux gastroesofagian și a stresului și anxietății, suferințe care pot declanșa crize severe de astm.

Prevenția astmului bronșic

Identificarea cauzelor care produc astmul este una dintre primele măsuri ce duc la prevenirea crizelor astmatice. Astfel, evitarea alergenilor, prevenirea virozelor și combaterea stresului sunt măsuri bune și utile.

Vaccinarea antigripală, renunțarea la fumat și o viață echilibrată emoțional sunt măsuri preventive care pot reduce substanțial frecvența și intensitatea crizelor astmatice.

Imunoterapia, sub formă de vaccinuri alergice, determină o modificare a reacției sistemului imunitar, făcându-l mai puțin sensibil la alergenii care declanșează crizele.

Astmul este o boală cronică ce poate fi foarte bine ținută sub control, astfel că viața celor care au această suferință poate continua în limite normale.

Sursa foto: shutterstock.com

Echipa Bioclinica
Publicat de Echipa Bioclinica la data de 18/09/2020.
Ultima actualizare 06/10/2020.
Articole similare
Candidoza - cauze, simptome, tratament
Candidoza - cauze, simptome, tratament
Candidoza - ce trebuie să știi despre ea și cum o poți preveni

a În mod normal, Candida trăiește pe piele sau în interiorul organismului uman, cum ar fi cavitatea bucală, gât, intestine sau vagin,... Citește mai departe
Diabetul zaharat: cauze, simptome, tratament și control
Diabetul zaharat: cauze, simptome, tratament și control
Diabetul zaharat: ce îl cauzează, ce simptome are și cum îl ții sub control

Diabetul zaharat este cea mai des întâlnită boală a sistemului endocrin și se declanșează atunci când în organism canti... Citește mai departe
Ce trebuie să știi la calculi renali: simptome, tratament și prevenire
Ce trebuie să știi la calculi renali: simptome, tratament și prevenire
Tot ce trebuie sa stii despre calculi renali: de ce apar pietrele la rinichi, simptome, tratament și prevenire

În urină se dizolvă în mod normal săruri și minerale, iar în cazul în care acestea s... Citește mai departe