Hipertiroidism : Simptome, diagnostic, tratament

Tiroida

Hipertiroidismul: cauze, simptome, tratament

Hipertiroidismul este o afecțiune care apare atunci când glanda tiroidă produce în exces hormoni tiroidieni. În această situație, glanda tiroidă este hiperactivă, iar metabolismul are de suferit. Diagnosticarea timpurie a bolii ajută la administrarea tratamentului, reducerea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Citind în continuare, poți afla de ce apare hipertiroidismul, care sunt simptomele, cum afectează inima și sarcina, precum și în ce constă tratamentul.

  • Care sunt cauzele hipertiroidismului
  • Care sunt simptomele hipertiroidismului
  • Care este impactul hipertiroidismului asupra inimii
  • Care este impactul hipertiroidismului asupra sarcinii
  • Cum este diagnosticat hipertiroidismul
  • Cum se tratează hipertiroidismul

Care sunt cauzele hipertiroidismului

  • Hipertiroidismul apare ca o consecință a unei alte probleme a tiroidei sau pe fondul administrării unor medicamente. Mai jos sunt principalele cauze ale hipertiroidismului:

  • Boala Graves - numită după doctorul irlandez care a descris-o în anii 1800, această afecțiune este cea mai frecventă cauză a hipertiroidismului, deopotrivă la tineri și la vârstnici. Nu se știe cu certitudine de ce apare boala Graves, însă doctorii cred că este cauzată de un cumul de factori precum vârsta, starea de sănătate a sistemului imunitar, predispoziția genetică și hormonii sexuali. Drept urmare, persoanele afectate de boala Graves au glanda tiroidă mărită (gușă) și o producție hormonală excesivă. Important de știut este că nu există o legătură între mărimea glandei tiroide și severitatea hipertiroidismului. Chiar și o gușă puțin mărită poate produce cantități mari de hormoni. Similar, o gușă mare produce hormoni, însă nu cu mult peste producția normală;

  • Gușa nodulară toxică (boala Plummer) - apare frecvent la persoanele de peste 60 de ani, în special dacă există un deficit de iod. Hipertiroidismul apare ca un simptom al acestei boli și se manifestă prin tiroidă mărită, cu noduli care produc mai mulți hormoni tiroidieni. Această afecțiune apare în cazul unei gușe mărite, existente de câțiva ani. Încep să fie produși din ce în ce mai mulți hormoni, până când se instalează hipertiroidismul;

  • Nodul tiroidian cald - este un fenomen prin care se dezvoltă noi noduli la nivelul glandei tiroide, care, la rândul lor, produc hormoni tiroidieni. Dacă există un singur nodul, acesta poartă numele de adenom toxic solitar. Majoritatea nodulilor sunt cauzați de o creștere anormală din țesutul tiroidian. Cauza este incertă, însă se crede că aceasta ar fi moștenirea genetică. Au un risc mai mare de noduli tiroidieni calzi persoanele cărora li s-au făcut radiografii ale gâtului în copilărie și cei care au o afecțiune tiroidiană, precum boala Hashimoto, sau au peste 60 de ani;

  • Tiroidita - această afecțiune poate provoca hipertiroidism temporar. Boala se manifestă printr-o producție excesivă de hormoni tiroidieni, care ajung în sange, urmând o încetinire a producție hormonale, care duce la hipotiroidism. Apare ca urmare a umflării glandei tiroide pe fondul unei inflamații, infecții cu virusuri sau bacterii, al unei radiații sau al administrării unor medicamente. Tiroidita este temporară;

  • Administrarea unor medicamente - excesul de medicamente pentru hipotiroidism poate duce la o producție hormonală excesivă. Problema dispare la reducerea dozei. Modificarea tratamentului trebuie făcută doar în urma unui consult cu medicul specialist;

  • Iod în exces - consumul de alimente bogate în iod și luarea unor suplimente care conțin iod pot cauza hipertiroidism, mai ales la persoanele predispuse genetic la această boală.

Factori de risc în hipertiroidism

Hipertiroidismul are o probabilitate mai mare de apariție în cazul:

  • Persoanelor care au sau au avut hipertiroidism ori boala Graves;
  • Femeilor - nu se știe de ce femeile sunt mai predispuse decât bărbații, dar se crede că există un risc mai mare pe fondul diferențelor existente la modul de funcționare a sistemului imunitar;
  • Persoanelor cu afecțiuni cronice, în special diabet de tip 1, anemie pernicioasă sau insuficiență suprarenală primară.

Complicații ale hipertiroidismului

Lăsat netratat, hipertiroidismul poate duce la complicații precum:

  • Oase casante - hipertiroidismul netratat poate duce la slăbirea oaselor și chiar crește riscul de osteoporoză. Rezistența oaselor depinde, în parte, de cantitatea de calciu și minerale conținută. O producție excesivă de hormoni poate împiedica absorbția calciului la nivelul oaselor;

  • Probleme oculare - în special persoanele care au și boala Graves au simptome precum umflarea ochilor, înroșirea lor, sensibilitate pronunțată la lumină, vedere încețoșată sau dublă. Lăsate netratate, aceste probleme pot duce, în timp, la pierderea vederii;

  • Umflarea și înroșirea pielii, în special în zona labei piciorului și a tibiei (zona de la genunchi în jos);

  • Criza tireotoxică - în timpul, dar și în lipsa tratamentului, hipertiroidismul poate duce la intensificarea spontană a simptomelor și apariția febrei, a pulsului accelerat și chiar a delirului. Dacă se întâmplă acest lucru, sună urgent la 112.

Care sunt simptomele hipertiroidismului

Hipertiroidismul se remarcă prin simptomele sale:

  • Glandă tiroidă mărită - se observă ușor, având formă de gușă. Dacă a crescut excesiv, se simte neregulată la atingere;

  • Intoleranță la căldură - metabolismul accelerat, determinat de producția excesivă de hormoni tiroidieni, poate duce la creșterea temperaturii corporale;

  • Oboseală excesivă - un metabolism „în priză” este un organism mereu alert. În acest context, oboseala este firească. Este posibil să obosești după ce ai traversat strada sau atunci când revii de la piață cu sacoșele de cumpărături;

  • Schimbări ale dispoziției - epuizarea organismului, alături de un sistem nervos suprasolicitat, favorizează apariția unor schimbări emoționale. Persoanele cu hipertiroidism pot manifesta anxietate, depresie, insomnie și nervozitate;

  • Transpirație excesivă și sete - o temperatură corporală crescută poate duce la o producție mai mare de transpirație, iar eliminarea apei va face necesară înlocuirea continuă a lichidelor pierdute;

  • Foame constantă - un metabolism accelerat înseamnă și un consum mai mare de energie. Acest lucru este „semnalat” de creier prin creșterea apetitului;

  • Scădere în greutate fără un motiv aparent - chiar dacă ai o dietă normală, poți pierde în greutate, dacă ai hipertiroidism. În special în cazurile de criză tireotoxică, apar pierderi semnificative în greutate;

  • Palpitații - creșterea pulsului poate apărea spontan, iar acest lucru are loc și când faci mișcare, și când ești în repaus;

  • Tremurul mâinilor - suprastimularea nervilor poate cauza tremurul mâinilor. Acest efect al bolii poate fi subtil sau vizibil, împiedicându-te să ții un pahar de apă în mână fără să îl verși;

  • Slăbiciune musculară - o producție excesivă de hormoni tiroidieni poate duce la slăbirea musculaturii, în special a mâinilor și picioarelor. Dacă ai un stil de viață activ, este mai ușor de remarcat slăbiciunea fizică;

  • Diaree - hiperactivitatea glandei tiroide include și accelerarea tranzitului intestinal, care se manifestă prin scaune moi;

  • Anomalii menstruale și infertilitate - hipertiroidismul se poate manifesta și prin menstre ușoare sau absente. Problemele menstruale, la rândul lor, afectează ciclul de ovulație și pot crește riscul de infertilitate;

  • Infertilitate masculină - o producție prea mare de hormoni tiroidieni poate afecta producția de spermă, ducând la infertilitate temporară.

Tiroida 2

Simptomele tiroidismului la vârstnici

  • Hipertiroidismul la populația vârstnică se manifestă prin simptome specifice sau doar prin câteva dintre simptomele clasice, motiv pentru care diagnosticul poate întârzia. De regulă, persoanele vârstnice prezintă unul sau mai multe dintre simptomele de mai jos:

  • Depresie - are o probabilitate mai mare de apariție la vârstnicii cu hipertiroidism decât la tineri;

  • Insuficiență cardiacă - aceasta se manifestă prin dificultăți respiratorii, umflarea gleznelor, oboseală și slăbiciune fizică. Inima depune efort suplimentar pentru a pompa sânge și poate apărea congestia sângelui la nivelul plămânilor;

  • Fibrilație atrială - aproximativ 35% dintre vârstnicii cu hipertiroidism suferă de fibrilație atrială (anomalii ale ritmului cardiac, pe fondul unor probleme ale atriilor, camerele superioare ale inimii). Unele persoane chiar au pulsul de peste 100 de bătăi pe minut, însă nu sunt conștiente de acest lucru până la măsurarea acestuia;

  • Anxietate și epuizare fizică - prezente mai ales la tineri, acestea afectează aproximativ 20% dintre vârstnicii cu hipertiroidism;

  • Pierdere în greutate - dacă tinerii cu hipertiroidism slăbesc 2-3 kilograme, în cazul vârstnicilor, pierderea în greutate este mai mare, persoanele în cauză putând părea subnutrite.

Care este impactul hipertiroidismului asupra inimii

Persoanele care suferă de hipertiroidism au frecvent probleme cardiace precum:

  • Tulburări ale ritmului cardiac - apar frecvent fenomene de tahicardie sinusală, ritm cardiac de peste 100 de bătăi pe minut sau fibrilație atrială. Acestea pot fi însoțite de palpitații, conștientizarea bătăilor bruște ale inimii;

  • Hipertensiune arterială - persoanele cu hipertiroidism se confruntă frecvent cu tensiune sistolică (cifra mai mare a tensiunii arteriale) mare. Hipertensiunea apare mai ales în rândul vârstnicilor cu hipertiroidism;

  • Dureri în piept - o producție crescută de hormoni tiroidieni duce la un efort în plus din partea inimii. Drept urmare, mușchiul cardiac are nevoie de mai mult oxigen, iar dacă arterele coronare sunt obstruate, un fenomen des întâlnit mai ales la vârstnici, inima va face față cu greu noilor nevoi. În acest context, apare angina pectorală sau durerea în piept.

Care este impactul hipertiroidismului asupra sarcinii

Hipertiroidismul poate afecta sănătatea mamei și a copilului înainte și după naștere. De multe ori, hipertiroidismul este prezent înainte de sarcină, însă este descoperit pe durata gravidității sau după naștere.

În lipsa tratamentului pentru hipertiroidism, pot apărea probleme fetale, cel mic având dificultăți neuro intelectuale la naștere. De asemenea, există un risc mai mare de preeclampsie, manifestată prin hipertensiune arterială și probleme de ficat și rinichi, precum și de o greutate redusă a bebelușului la naștere. Gravidele cu hipertiroidism au un risc mai mare de naștere prematură. Hipertiroidismul se transmite la făt în aproximativ 1% dintre copiii născuți din mame cu boala Graves.

Tratamentul depinde de starea de sănătate a mamei și de evoluția sarcinii. Astfel, pot fi luate medicamente precum metimazol sau propiltiouracil sau chiar poate fi vorba de operație, atunci când medicația nu dă rezultate. Cu toate acestea, nu se recomandă iodul radioactiv și carbimazolul, deoarece pot duce la defecte la naștere. În fine, alăptarea este perfect sigură, chiar dacă mama are hipertiroidism.

Tiroida 3

Cum este diagnosticat hipertiroidismul

Diagnosticarea hipertiroidismului se realizează pe baza istoricului medical, a examenului fizic și a testelor recomandate de doctorul specialist.

Examenul fizic

Doctorul măsoară înălțimea, greutatea, pulsul și tensiunea arterială, după care palpează zona gâtului, pentru a vedea dacă există anomalii specifice gușii. Mai apoi, va examina ochii, pentru a vedea dacă sunt prezente semne specifice bolii Graves (durere, ochi roșii și inflamați, sensibilitate la lumină). Ulterior, urmează întrebări despre alte simptome, precum și despre alți membri ai familiei care au hipertiroidism sau alte afecțiuni autoimune.

Analize de sânge

Analizele de sânge, pentru a vedea dacă este vorba de hipertiroidism, sunt similare celor pentru diagnosticarea hipotiroidismului, doar că rezultatele diferă. Mai jos sunt principalele elemente care sunt verificate în timpul testelor de sânge:

  • TSH și FT4 - dacă nivelul TSH (hormon de stimulare tiroidiană) este prea scăzut, sub 0,45 mlU/L, va fi nevoie de realizarea unui test FT4 (tiroxina liberă) sau de alte analize care estimează nivelul tiroxinei libere. Dacă nivelul FT4 este mai mare de 2 ng/dL, poate fi pus diagnosticul de hipertiroidism;

  • T3 - testarea hormonului triiodotironină ajută și el la punerea corectă a diagnosticului. Testul măsoară cantitatea de hormon prezent în circulația sanguină, iar ulterior, testul FT3 (triiodotironina liberă) măsoară nivelul hormonilor ce pot fi folosiți de organism. Un nivel ridicat la FT3 indică hipertiroidismul. Acest test poate fi util și în determinarea severității bolii;

  • Anticorpii tiroidieni - doctorul va testa sângele pentru prezența anticorpilor TRAb (anticorpi anti-receptor TSH) și a TSI (imunoglobulina stimulatoare a tiroidei). Existența acestor anticorpi confirmă prezența bolii Graves.

Alte investigații ale glandei tiroide

Uneori, doctorul poate recomanda și alte teste, pentru a putea pune corect diagnosticul. Testul de captare a iodului radioactiv și scintigrafia tiroidiană sunt cele mai folosite astfel de investigații.

În cazul testului de captare a iodului radioactiv (numit și radioiodocaptare), doctorul îți va recomanda să nu mănânci cu o seară înainte de realizarea testului. Procedura constă în măsurarea nivelului de iod care poate fi captat de glanda tiroidă. Pentru a determina acest lucru, va trebui să înghiți o pastilă de iod radioactiv, cu o zi înainte de test. În dimineața zilei următoare, un tehnician în medicină nucleară va scana gâtul, cu ajutorul unei sonde de mici dimensiuni. Dacă testul arată o absorbție redusă de iod, înseamnă că glanda tiroidă este hipoactivă. În cazul în care există o producție mare de hormoni tiroidieni, deși glanda este hipoactivă, diagnosticul este tot de hipertiroidism.

Al doilea test, scintigrafia tiroidiană, constă în ingerarea unei cantități mici de iod sau injectarea de technețiu. Ulterior, se introduce o cameră video, pentru a vedea glanda tiroidă din diverse unghiuri. Pentru a reduce din disconfort, este recomandat să stai nemișcat și să menții gâtul întins. Testul poate dezvălui o glandă tiroidă mică ori mărită și poate oferi indicii cu privire la zonele tiroidiene cu activitate redusă sau intensă.

Cum se tratează hipertiroidismul

Tratamentul hipertiroidismului are drept obiectiv funcționarea normală a glandei tiroide. Acest lucru poate fi realizat prin administrarea de iod radioactiv și de medicamente care să blocheze producția de hormoni sau prin intervenție chirurgicală, când glanda tiroidă este îndepărtată parțial sau total.

Înainte de a trece la administrarea de iod radioactiv, mulți doctori recomandă betablocante. Acestea contribuie la ameliorarea simptomelor și ajută la reducerea hipertensiunii arteriale și a anginei. Betablocantele sunt implicate și în blocarea acțiunii hormonilor tiroidieni asupra țesuturilor.

Administrarea de iod radioactiv

Iodul radioactiv poate distruge o parte a glandei tiroide, ajutând la reducerea producției de hormoni tiroidieni. Este recomandat doar pe termen scurt, deoarece excesul poate duce la hipotiroidism, o producție prea mică de hormoni tiroidieni. Singurul neajuns este că boala revine, deci va fi nevoie de un nou tratament.

După ingerarea iodului, moleculele sale încep să distrugă celulele glandei tiroide. După câteva zile de la începerea tratamentului, restul de iod care nu a fost captat de glandă este eliminat prin urină. Nivelul hormonilor tiroidieni ajunge la normal în aproximativ 6-12 săptămâni.

Administrarea de antitiroidiene de sinteză

Medicamentele antitiroidiene blochează producția de hormoni tiroidieni și ajută la reducerea nivelului lor din organism. Spre deosebire de administrarea de iod sau de alte substanțe radioactive, antitiroidienele nu afectează iremediabil glanda. Principalul dezavantaj vizează timpul lung de administrare și efectele adverse ale medicamentelor.

Pentru vindecarea tiroidei, este nevoie de 1-2 ani de administrare a antitiroidienelor, iar în aproximativ 20-30% dintre cazuri, boala revine. Aceste medicamente sunt recomandate și înainte de tratamentul cu iod radioactiv sau de îndepărtarea chirurgicală a glandei, deoarece reduc din efectele cardiace ale bolii.

Intervenția chirurgicală de îndepărtare a tiroidei

Înainte de intervenție, medicul poate recomanda o cură de medicamente antitiroidiene, iar în cazurile severe, sunt indicate medicamentele pe bază de iod. Operația presupune realizarea unei incizii și îndepărtarea glandei tiroide, iar intervenția este sigură și eficientă, complicațiile apărând în 1-2% din cazuri.

Atunci când apar complicații pe fondul intervenției chirurgicale, pot exista fisuri ale glandelor paratiroide, care se află în spatele tiroidei, fiind responsabile de nivelul calciului din organism. O altă posibilă complicație vizează deteriorarea nervilor laringieni, aflați de-o parte și de alta a gâtului. Vătămarea acestora poate provoca răgușeală sau pierderea temporară a vocii. Dacă ambii nervi sunt afectați, pierderea vocii se vindecă rareori de la sine.

Un alt efect al operației este că, odată tiroida extirpată, nu vor mai exista organe care să producă hormoni tiroidieni. Drept urmare, vei suferi întreaga viață de hipotiroidism și va trebui să urmezi un tratament de substituție hormonală tiroidiană. Dacă tiroida este îndepărtată parțial, este posibil ca tratamentul hormonal să fie de scurtă durată.

Hipertiroidismul nu este o boală gravă, mai ales dacă este descoperit timpuriu. Dacă în unele cazuri, precum consumul de iod sau administrarea unor medicamente, afecțiunea dispare la eliminarea cauzei, în alte situații, așa cum este boala Graves, simptomele se pot înrăutăți, absența tratamentului putând afecta calitatea vieții. Dacă apar simptome, drumul la medic este vital pentru a preveni complicațiile, iar în cazul celor care au mai avut hipertiroidism, consultul periodic devine o obligație pentru menținerea sănătății.

Sursa foto: Shutterstock

Echipa Bioclinica
Publicat de Echipa Bioclinica la data de 16/09/2019.
Ultima actualizare 18/09/2020.
Articole similare
Acidul folic: rol, beneficii, administrare, precauții
Acidul folic: rol, beneficii, administrare, precauții
Acidul folic - ce este și ce rol are, beneficii, simptome ale deficienței și doze recomandate

Vitaminele sunt esențiale pentru buna funcționare a organismului, iar acidul folic, cunoscut și ca vi... Citește mai departe
Ghid clinic de analize
Ghid clinic de analize
Ghid clinic de analize

Boli ale țesutului conjunctiv Ac. anti ADN nativ (dublu catenar, dsADN) Ac. anti antigene nucleare solubile IgG Ac. anti mitocondrii (AMA) M2 IgG - tipaj Ac. anti mitocondr... Citește mai departe
Menopauza - informații utile
Menopauza - informații utile
Totul despre menopauză

Menopauza (perioada climacterică) este o stare fiziologică din viaţa unei femei care reprezintă încetarea definitivă a menstruației, datorită unei deficiențe permanente și ire... Citește mai departe