Toxoplasmoza: generalități, simptome, analize medicale recomandate în sarcină

Ce este toxoplasmoza?

Toxoplasmoza este o afecțiune determinată de infecția cu parazitul Toxoplasma gondii.

Modul de transmitere al infecției este prin consumul de carne nepreparată suficient termic, contactul cu excremente contaminate de pisică sau transmitere verticală, de la mamă a făt pe durata sarcinii.

Toxoplasmoza determină simptome asemănătoare gripei, dar majoritatea persoanelor nu dezvoltă semne sau simptome.

În cazul infectării pe durata sarcinii, fătul poate dezvolta complicații severe.

Prezența infecției la o persoană sănătoasă, nu necesită tratament, dar în cazul în care sunteți însărcinată sau aveți un sistem imun precar, este foarte important să vă adresați medicului de specialitate.

Moduri de transmitere

Există mai multe modalități de transmitere a toxoplasmozei:

• contactul cu excremente feline contaminate cu parazitul: posibilitatea ingerării parazitului după ce ați lucrat în grădină sau ați curățat litiera pisicii
• consumul de apă sau alimente contaminate: carne de miel, porc sau vânat prezintă un risc de a fi infectate cu T. gondii. Ocazional, lactatele nepasteurizate pot fi de asemenea contaminate.
• utilizarea ustensilelor de bucătărie contaminate
• consumul de fructe sau legume nespălate
• transplant de organ sau transfuzie de sânge dintr-o sursă contaminată

Simptome

Persoanele infectate cu toxoplasmoză pot prezenta următoarele simptome:

• dureri musculare
• inflamarea ganglionilor
• durere de cap
• febră
• fatigabilitate

Simptome în cazul persoanelor imunodeprimate

În cazul în care aveți o infecție HIV/SIDA, vi se administrează chimioterapie sau ați avut recent un transplant de organe, o infecție cu toxoplasma din antecedente se poate reactiva.

• durere de cap
• confuzie
• tulburări de coordonare
• convulsii
• tulburări pulmonare care pot fi asemănătoare tuberculozei sau pneumoniei cu Pneumocystis jiroveci (infecție oportunistă care apare frecvent la persoanele cu SIDA)
• tulburări de vedere, determinate de inflamarea severă a retinei (toxoplasmoză oculară)

Simptome la făt

În cazul în care infecția a fost dobândită chiar înainte de sarcină sau pe durata sarcinii, există posibilitatea ca aceasta să fie transmisă fătului (toxoplasmoză congenitală).

Fătul dumneavoastră prezintă un risc crescut de a contracta toxoplasmoza dacă sunteți infectată în trimestrul al treilea de sarcină și un risc scăzut, dacă sunteți infectat în timpul primului trimestru. Pe de altă parte, cu cât infecția are loc mai devreme în timpul sarcinii, cu atât complicații fetale vor fi mai severe.

Majoritatea infecțiilor pot determina avort spontan și nașterea unui făt mort. Nou-născuți care supraviețuiesc pot dezvolta simptome severe:

• convulsii
• creșterea în volum a splinei și a ficatului
• tegumente galbene (icter)
• infecții oculare severe

Cum poți preveni toxoplasmoza?

Este important să iei măsuri de prevenție pentru infecția cu toxoplasmoză.

• utilizarea mănușilor când intrați în contact cu pământ și spălarea mâinilor
• nu consumați carne preparată insuficient termic
• spălarea adecvată a ustensilelor de bucătărie
• spălarea fructelor și legumelor
• nu consumați lapte nepasteurizat
• în cazul în care aveți un loc de joacă pentru copii cu nisip, este foarte important să îl acoperiți.

Analize medicale recomandate

• determinarea anticorpilor anti Toxoplasma gondii IgA este importantă în diagnosticul serologic al toxoplasmozei acute. Sinteza anticorpilor specifici de tip IgA este mai puţin precoce comparativ cu anticorpii de tip IgM. Nivelul anticorpilor de tip IgA este maxim la 2-3 luni după momentul infectării, apoi scad progresiv până la negativare, în majoritatea cazurilor; pot persista o perioadă de la 6 luni până la 1 an. Totuşi, anticorpii de tip IgA sunt absenţi în 5-20 % din cazuri.

Anticorpii anti Toxoplasma gondii IgA pot să fie prezenţi, de asemenea, în cazul unei reactivări a infecţiei. În cazul unui rezultat negativ, se recomandă recoltarea şi testarea unei noi probe la un interval de 8-14 zile pentru urmărirea seroconversiei.

• apar după aproximativ 2 săptămâni de la momentul infectant, ating concentraţia maximă după 4 săptămâni, apoi scad. Anticorpii de tip IgM pot persista o perioadă de peste un an (până la 18 luni) după infecţia acută.

• ating concentraţia maximă după 1-2 luni post-infecție şi rămân detectabili o perioadă nedefinită. Prezenţa anticorpilor de tip IgG sugerează existenţa unei infecţii, dar nu poate face diferențierea între o infecţie recentă, respectiv o infecţie din trecut.

În cazul probelor pozitive IgM şi IgG, pentru a se putea face diferenţierea între o infecţie recentă şi o infecţie mai veche, se recomandă determinarea indexului de aviditate: o aviditate înaltă este un indicator al unei infecţii primare care a debutat în urmă cu mai mult de patru luni. O aviditate scăzută nu poate fi utilizată pentru diagnosticul toxoplasmozei. În acest caz se recomandă obținerea unei noi probe după un interval de 3 săptămâni şi testarea anticorpilor anti Toxoplasma gondii IgM şi IgG.

Determinarea indexului de aviditate este un test adiţional, care poate fi utilizat alături de detecţia anticorpilor IgG şi IgM anti Toxoplasma gondii. După detecţia iniţială a anticorpilor IgG şi IgM anti Toxoplasma gondii, indexul de aviditate permite excluderea infecţiilor recente (< 4 luni). Unul dintre elementele utilizate pentru stabilirea diagnosticului de toxoplasmoză acută este detecţia anticorpilor IgM specifici. Totuşi, dacă seroconversia nu este demonstrată clar, sunt necesare alte modalităţi de abordare, mai ales în timpul sarcinii, pentru a putea evalua cât mai exact data contaminării. Riscul infecţiei şi severitatea consecinţelor asupra fătului sunt strâns legate de perioada în care a fost contractată infecţia maternă. Evaluarea avidităţii IgG specific permite o datare mai exactă, deoarece aviditatea creşte progresiv în timpul infecţiei.

Testul permite diferenţierea anticorpilor cu aviditate scăzută de anticorpii cu aviditate înaltă. Detecţia anticorpilor cu aviditate înaltă este un indicator al unei infecţii primare care a debutat în urmă cu mai mult de patru luni. Aviditatea evidenţiază puterea legăturii dintre anticorpii IgG anti Toxoplasma gondii şi un antigen fixat de faza solidă. Astfel, în cursul reacţiei imunoenzimatice, se formează legături de tip antigen-anticorp. Spălarea cu agent de disociere schimbă aceste legături, astfel încât anticorpii cu aviditate înaltă rămân legaţi la faza solidă şi sunt detectaţi, în timp ce anticorpii cu aviditate scăzută sunt eliminaţi.

Testul nu poate fi utilizat ca şi screening iniţial la femeile însărcinate şi nu poate înlocui determinarea anticorpilor specifici de tip IgM şi IgG.

Bibiliografie

MayoClinic