Saturnismul sau intoxicația cu plumb: cum apare și care este tratamentul

Plumbul este un metal toxic a cărui prezență este răspândită la nivelul scoarței terestre, avȃnd utilitate intensivă şi extensivă ȋn industrie şi ȋn activitatea umană, producând contaminarea mediului înconjurător şi expunerea omului şi a animalelor. ** Plumbul are un efect toxic cumulativ, pluriorganic, afectȃnd populaţia indiferent de vȃrstă. Copiii sunt ȋn mod particular vulnerabili la efectele toxice ale plumbului, care poate determina afectare permanentă neurologică şi cognitivă. Ȋn cazul adulților, expunerea la plumb indică afecțiuni cronice, cardio-vasculare sau renale. **Expunerea ȋn cazul femeilor gravide interferă cu dezvoltarea normală a sarcinii.

Aparţinând grupei metalelor grele, plumbul este un element cunoscut şi folosit încă de la începuturile civilizaţiei umane. În zilele noastre continuă a fi utilizat într­o paletă largă de industrii cum sunt cea a armamentului şi a explozibililor, a acumulatorilor, în industria chimică sau a ceramicii. Cele mai multe dintre cazurile de intoxicaţie cu plumb apar din cauza expunerii ocupaţionale la acest toxic.

Plumbul este un toxic care ȋn mod teoretic poate afecta orice sistem şi organ din corpul uman. Efectele plumbului asupra organelor şi sistemelor organismului au fost intens studiate de­a lungul timpului, astfel că în prezent sunt recunoscute efectele sale asupra sistemului nervos, cardiovascular, renal, reproducător. Efectele asupra aparatului digestiv au fost sistematizate în sindromul digestiv, cu manifestări cronice sau cronice acutizate de tipul colicii saturnine.

În afara acestor manifestări tipice, în saturnismul cronic profesional există un număr important de afecțiuni digestive asociate, fie gastrointestinale, de tipul ulcerului peptic, fie hepatice, de tipul hepatopatiei cronice toxice sau steatozei hepatice. Tratamentul saturnismului include măsuri profilactice (de a opri expunerea actuală și a preveni contactul ulterior cu plumbul) și medicație chelatoare, care elimină plumbul deja acumulat în organism.

Saturnismul sau intoxicația cu plumb: cum apare și care este tratamentul

Plumbul este un metal toxic a cărui prezență este răspândită la nivelul scoarței terestre, avȃnd utilitate intensivă şi extensivă ȋn industrie şi ȋn activitatea umană, producând contaminarea mediului înconjurător şi expunerea omului şi a animalelor. Plumbul are un efect toxic cumulativ, pluriorganic, afectȃnd populaţia indiferent de vȃrstă. Copiii sunt ȋn mod particular vulnerabili la efectele toxice ale plumbului, care poate determina afectare permanentă neurologică şi cognitivă. Ȋn cazul adulților, expunerea la plumb indică afecțiuni cronice, cardio-vasculare sau renale. Expunerea ȋn cazul femeilor gravide interferă cu dezvoltarea normală a sarcinii. Aparţinând grupei metalelor grele, plumbul este un element cunoscut şi folosit încă de la începuturile civilizaţiei umane. În zilele noastre continuă a fi utilizat într­o paletă largă de industrii cum sunt cea a armamentului şi a explozibililor, a acumulatorilor, în industria chimică sau a ceramicii. Cele mai multe dintre cazurile de intoxicaţie cu plumb apar din cauza expunerii ocupaţionale la acest toxic. Plumbul este un toxic care ȋn mod teoretic poate afecta orice sistem şi organ din corpul uman. Efectele plumbului asupra organelor şi sistemelor organismului au fost intens studiate de­a lungul timpului, astfel că în prezent sunt recunoscute efectele sale asupra sistemului nervos, cardiovascular, renal, reproducător. Efectele asupra aparatului digestiv au fost sistematizate în sindromul digestiv, cu manifestări cronice sau cronice acutizate de tipul colicii saturnine. În afara acestor manifestări tipice, în saturnismul cronic profesional există un număr important de afecțiuni digestive asociate, fie gastrointestinale, de tipul ulcerului peptic, fie hepatice, de tipul hepatopatiei cronice toxice sau steatozei hepatice. Tratamentul saturnismului include măsuri profilactice (de a opri expunerea actuală și a preveni contactul ulterior cu plumbul) și medicație chelatoare, care elimină plumbul deja acumulat în organism.

Locuri de muncă cu risc de expunere la plumb (Pb)

• extracția minereurilor cu conținut de Pb
• topirea Pb și aliajelor de Pb
• colectarea și topirea materialelor vechi care conțin Pb
• sudarea plăcilor de Pb
• industria acumulatoarelor, grafică, chimică
• căptușirea și repararea rezervoarelor de acizi cu plăci de Pb
• industria ușoară și alimentară
• confecționarea tuburilor de Pb
• cositoare cu aliaj de Pb
• fabricarea alicelor și sticlei de Pb
• prepararea și utilizarea vopselelor cu Pb
• fabricarea explozibililor, carburanților, industria maselor plastice etc.

În laboratoarele Bioclinica se pot realiza și analize de sânge pentru depistarea nivelului toxicității metalelor grele sau a substanțelor toxice, cum ar fi bismutul și plumbul, întâlnit în industria sticlei sau în domeniul farmaceutic și cosmetic. Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă atât responsabilitatea angajatorului, cât și a angajatului, preocuparea pentru sănătate fiind însă mai ridicată în rândul persoanelor direct expuse pericolelor.

Semne și simptome ale intoxicației cu plumb

Semnele și simptomele intoxicației cu plumb depind de o serie de parametrii printre care:

• nivelul expunerii/intoxicației,
• durata de timp,
• patologii asociate,
• statusul hormonal (menopauză),
• vârsta.

Semnele și simptomele pot apărea la nivelul oricărui sistem sau organ. Aceste manifestări sunt expresia unor modificări biochimice induse de toxicitatea plumbului ȋn organism. Lipsa semnelor și simptomelor nu elimină posibilitatea expunerii plumb. În organism, plumbul se di a la cantităţi mari de plumb, plumbemia creşte rapid, dar scăderea plumbemiei se face, de asemenea, rapid. Această scădere se pare că nu este determinată doar de eliminarea plumbului prin urină, ci şi ca urmare a redistribuirii acestuia în organism. Odată cu stocarea plumbului în oase, eliminarea sa se face extrem de lent (aproximativ 10 ani). Astfel, nivelul plumbului în sânge sau ţesuturi rămâne crescut şi la câţiva ani după expunere.

Pătrunderea toxicului în organism se realizează pe cale respiratorie (inhalare de vapo ri), cutanată şi digestivă (în caz de intoxicaţie voluntară sau accidentală). Măsurarea nivelului seric al plumbului reprezintă cheia diagnosticului.

Intoxicația cu plumb acută, principalele manifestări:

• greață
• vărsături
• durere abdominală
• slăbiciune musculară
• crize convulsive
• comă.

Intoxicația cu plumb cronică, principalele manifestări:

• scăderea atenției și a concentrării
• insomnii
• comportament agresiv
• diminuarea apetitului
• dureri abdominale
• constipație

Consecințele pe termen lung pot fi severe și ireversibile:

• declinul funcției renale
• surditate
• retard mental

Tratament

Prima etapă în ceea ce priveşte terapia este reprezentată de** identificarea sursei de plumb**, identificarea altor persoane care ar putea fi expuse şi stoparea expunerii. Implicarea oficialităţilor medicale locale este esenţială pentru confirmarea sursei de expunere şi identificarea factorilor de risc în totalitate. Indivizii afectaţi nu îşi vor relua activitatea până când riscul expunerii nu a fost eliminat.

Decontaminarea

Expunerea acută la plumb este mai frecventă la copii decât la adulţi. Ingestia unui obiect de plumb poate induce toxicitate în interval de zile, iar decontaminarea gastro-intestinală este necesară dacă plumbul se vizualizează pe radiografia abdominală. Clisma evacuatorie sau îndepărtarea pe cale endoscopică ajută la eliminarea obiectului implicat. Decontaminarea mediului este foarte importantă, mai ales dacă sunt implicaţi copii. Separarea copiilor de sursa de contaminare este o prioritate.

În cazul expunerii profesionale peste limita acceptabilă și în unele cazuri de intoxicații medii-severe se recomandă** tratamentul medicamentos cu chelatori de plumb**. Medicamentele ce pot fi administrate pe cale orală sunt acidul dimercaptosuccinic (succimer) și D-penicilamina. Terapia chelatoare se întrerupe gradual, pentru a evita o ieșire bruscă a plumbului din oase și un vârf al concentrației sale sangvine.

Raport UNICEF: O treime dintre copiii lumii sunt intoxicați cu plumb

Aproximativ 1 din 3 copii, adică aproape 800 de milioane de copii la nivel mondial, înregistrează o concentrație a plumbului în sânge de minim 5 micrograme pe decilitru (µg/dL), acesta fiind și nivelul în cazul căruia trebuie intervenit, potrivit unui raport lansat de UNICEF și Pure Earth.

Raportul, „The Toxic Truth: Children’s exposure to lead pollution undermines a generation of potential” [Adevărul toxic: Expunerea copiilor la poluarea cu plumb subminează potențialul unei generații întregi] precizează faptul că plumbul este o neurotoxină puternică ce provoacă copiilor daune cerebrale ireversibile. Acesta este deosebit de distructiv în cazul bebelușilor și al copiilor sub cinci ani, deoarece le afectează creierul în plin proces de dezvoltare, cauzându-le sechele neurologice, cognitive și fizice pe viață.

Expunerea la plumb a copiilor este asociată și cu probleme comportamentale și de sănătate mintală, precum și cu o creștere a infracționalității și a violenței. Copiii mai mari se confruntă cu consecințe grave, inclusiv cu un risc crescut de afectare renală și de dezvoltare a unor boli cardiovasculare mai târziu în viață.

Surse de expunere

Reciclarea acumulatorilor cu plumb prin metode informale și neconforme standardelor constituie una dintre principalele cauze ale intoxicației cu plumb în rândul copiilor din țările cu venituri mici și medii, în care numărul de autovehicule a crescut de trei ori din anul 2000. Creșterea numărului proprietarilor de autoturisme, asociată cu absența reglementărilor și a infrastructurii necesare reciclării bateriilor auto, a condus la reciclarea în condiții nesigure a aproximativ 50% dintre acumulatorii cu plumb în cadrul economiei informale.

Muncitorii implicați în operațiunile de reciclare periculoase, și adesea ilegale, deschid carcasa bateriilor, varsă acidul și praful de plumb pe sol și topesc plumbul recuperat în cuptoare rudimentare, amplasate în aer liber, care emit fum toxic ce poluează comunitatea din apropriere. De multe ori, muncitorii și comunitatea expusă nici nu știu că plumbul este o neurotoxină puternică.

Alte surse de expunere a copiilor la plumb sunt:

• plumbul din apă cauzat de utilizarea țevilor din plumb;
• plumbul rezultat în urma activităților industriale, precum mineritul și reciclarea bateriilor;
• vopsele și pigmenți pe bază de plumb;
• benzina cu plumb
• sudarea cu plumb a conservelor;
• plumbul din condimente, cosmetice, medicamentele ayurvedice, jucării și alte produse de consum.
• părinții care, prin prisma ocupațiilor lor, lucrează cu plumb vin deseori acasă cu praf contaminat pe haine, păr, mâini și încălțăminte, expunându-și astfel, fără să vrea, copiii la acest element toxic.