Sistemul imunitar: ce este, cum funcționează și cum te apără de boli

Deși nu le putem vedea cu ochiul liber, o mulțime de pericole ne înconjoară corpul zi de zi. Pericolul poate fi extern, sub formă de infecții determinate de bacterii, viruși și alte organisme, dar poate fi găsit și în interior. Prima și cea mai bună linie de apărare împotriva tuturor acestor pericole este un sistem imunitar sănătos.

Sistemul tău imunitar este o rețea interconectată fascinantă care te protejează de milioane de bacterii dăunătoare, viruși, paraziți și toxine. Acesta este conceput pentru a executa răspunsuri rapide, specifice și de protecție împotriva agenților patogeni străini.

Însă cum acționează sistemul imunitar și care sunt tacticile pe care le desfășoară pentru a te apăra de ”invadatori”? În acest articol vei afla tot ceea ce trebuie să știi despre sistemul imunitar.

Cuprins articol

Ce este sistemul imunitar?
Leucocitele, „soldații” sistemului imunitar
Patogen și antigen – care este diferența?
Cum funcționează sistemul imunitar?
Bibliografie

Ce este sistemul imunitar?

Imaginează-ți o echipă de intervenție construită pentru ”a căuta și a distruge”, echipă alcătuită din celule imune care pornesc la vânătoare de intruși precum bacterii, viruși, fungi, cu scopul de a-i elimina din organism. Acesta este sistemul tău imunitar. Da, sistemul imunitar este armata corpului tău, armată care a jurat să îl apere de toți microbii care îl amenință.

Microbii pot pătrunde în organism prin diverse ”porți de intrare” care pot fi respiratorii sau cutanate. Vorbim despre lucruri care se întâmplă zi de zi: tăieturi, înțepături etc. Spre exemplu, o simplă tăietură poate lăsa bacterii nocive să intre în corpul tău; sau îți frecii ochii, fără să-ți dai seama că pe butonul de lift pe care tocmai l-ai atins era un virus; sau ai mâncat ceva ce nu era gătit suficient...și uite așa, ai un musafir nedorit în corpul tău. Din fericire, sistemul imunitar are în serviciu câțiva soldați foarte interesanți care-l ajută în acțiunile tactice.

Microbii (bacterii, viruși) „caută” modalități de a intra în corpul tău pentru a-l face “casa” lor. Gura și nasul sunt cele mai facile porți de intrare în organism. Spre norocul nostru, la nivelul acestor cavități se află „patrula de frontieră” a sistemului imunitar. Dacă invadatorii pătrund în corpul tău, aceasta trimite linii de apărare, fie în sânge, mușchi sau organe. Această „forță de poliție” internă este vitală vieții! Lupte intense se desfășoară între sistemul imunitar și microbii nedoriți.

Sistemul imunitar este cea mai importantă formă de protecție împotriva infecțiilor și bolilor. Imunitatea reprezintă totalitatea mecanismelor prin care organismul se apără specific împotriva agresorilor externi (virusuri, bacterii etc), dar și faţă de molecule proprii (self), celule care au suferit modificări. O funcție esențială a sistemului imunitar este capacitatea de a distinge între ceea ce este propriu organismului (self) și structurile străine, potențial patogene (non-self). În mod normal sistemul imunitar poate distinge între „self” și „non-self” și atacă doar ce e recunoscut ca „non-self”.

Leucocitele, „soldații” sistemului imunitar

Sistemul imunitar este o rețea vastă de celule, țesuturi, organe și enzime, toate unite pentru un singur scop: coordonarea mecanismelor de apărare împotriva ”intrușilor” ce îți amenință sănătatea.

Fără sistemul imunitar, ai fi expus la miliarde de bacterii, virusuri și toxine ce ar face ca ceva minor precum o banală răceală să fie fatală. Sistemul imunitar se bazează pe milioane de globule albe defensive, cunoscute și sub denumirea de leucocite, care își au originea în măduva osoasă.

Acești bravi soldați au o durată de viață scurtă, de la câteva zile la câteva săptămâni, astfel încât măduva osoasă (a unui corp sănătos) le produce în mod permanent. Leucocitele sunt elemente cheie în cadrul sistemului imunitar. Ele sunt stocate în sânge și în sistemul limfatic.

Corpurile noastre sunt pline de leucocite; sunt între 4.000 și 11.000 de leucocite în fiecare microlitru de sânge. Acestea sunt întotdeauna pregătite de război verificând constant sângele, țesuturile și organele de agenți patogeni și antigene.

Patogen și antigen – care este diferența?

Distincția dintre un agent patogen și un antigen este subtilă, dar esențială pentru înțelegerea interacțiunii dinamice dintre răspunsurile imune înnăscute și dobândite.

Un agent patogen este un microorganism care poate provoca boli (de ex.: un virus, o bacterie, un fung). Un antigen este o bucată dintr-un agent patogen, care poate fi recunoscută de celulele prezentatoare de antigen ale sistemului imunitar, un pas deosebit de important în montarea unui răspuns imun.

Sistemul imunitar este activat de antigenele existente pe suprafața agenților patogeni. Aceste antigene sunt, de fapt, “amprentele invadatorilor și răufăcătorilor”. Aceste urme moleculare de pe suprafața patogenilor și a altor substanțe străine “trădează” prezența răufăcătorilor.

De îndată ce leucocitele le detectează, dacă sistemul imunitar recunoaște aceste semnale, durează doar câteva minute până când emite un răspuns. Dacă un răspuns imun nu poate fi activat atunci când este nevoie, apar probleme, cum ar fi infecția. Pe de altă parte, atunci când un răspuns imun este activat fără o amenințare reală sau nu este oprit odată ce pericolul trece, apar alte probleme, cum ar fi reacțiile alergice și bolile autoimune. Sistemul imunitar este complex.

Cum funcționează sistemul imunitar?

Amenințările la care este expus corpul tău variază enorm, prin urmare și răspunsul sistemului imunitar trebuie să fie la fel de adaptabil. Pentru a face față pericolelor de tot felul, sistemul imunitar se bazează pe cinci tipuri diferite de leucocite: limfocite, monocite, neutrofile, eozinofile și bazofile.

Limfocitele sunt vitale pentru producerea de anticorpi care luptă împotriva bacteriilor, virușilor, și altor invadatori potențial dăunători.

Monocitele au o durată de viață mai lungă decât multe celule albe din sânge, sunt parte a sistemului fagocitar și ajută la descompunerea bacteriilor.

Neutrofilele sunt celule albe puternice care “ucid” și digeră bacteriile și fungii. Acestea sunt cele mai numeroase tipuri de celule albe din sânge și prima linie de apărare atunci când apare infecția.

Eozinofilele atacă și omoară paraziții și celulele canceroase și ajută la răspunsurile alergice. Eozinofilele sunt cele mai active în timpul infecțiilor parazitare și al reacțiilor alergice.

Bazofilele, aceste celule mici par să sune alarma atunci când agenții infecțioși vă invadează sângele. Sunt cele mai puține celule albe din sânge. Au un nucleu mulți-lobat și granule care acoperă nucleul ca un “voal cu picouri” ce conțin compuși care ajută la controlul răspunsului imun, precum histamina (un marker al bolilor alergice) și heparina.

În ciuda acestei diversități, clasificăm celulele albe în două grupuri celulare principale, care coordonează un atac din două părți: fagocitele și limfocitele. Ambele luptă împotriva atacatorilor înghițind germeni sau producând anticorpi.

Mai întâi, fagocitele declanșează reacția imună trimițând macrofage (“gunoierii” din organismul uman) și celule dendritice în sânge. În timp ce circulă, distrug orice celulă străină pe care o întâlnesc, pur și simplu fagocitând-o, adică “înghit” particula străină (atacatorul) și o ucid folosind o varietate de metode. Fagocitele, “celule care mănâncă”, patrulează corpul în căutare de patogeni (bacterii, virusuri, fungi etc), dar pot reacționa și la un grup de semnale moleculare înalt specializate produse de alte celule, denumite citokine. Citokinele sunt semnale recunoscute de celule care le spun ce să facă și unde să meargă. La fel ca macrofagele și neutrofilele, celulele dendritice sunt considerate fagocite profesioniste.

Macrofagele și celulele dendritice nu numai că joacă un rol în fagocitoză, dar funcționează și ca celule prezentatoare de antigen. “Invadatorii” (bacterii etc) sunt fagocitati, dar procesul de distrugere nu este complet; macrofagele și celulele dendritice (celule prezentatoare de antigen) fiind capabile să selecteze anumite fragmente antigenice, pe care “le mută” înapoi la suprafața lor, vor transmite informația celui de-al doilea grup major de celule care orchestrează apărarea: limfocitele.

Odată activate un grup de limfocite numit celule T migrează la locul infecției, unde ajută alte celule fagocitare să distrugă microbii. Între timp limfocitele B și limfocitele T helper folosesc informația culeasă de la antigenii unici ca să înceapă să producă anticorpi. Odată ce celulele B au “citit” antigenul unui nou invadator, produc anticorpi care fie îl omoară, fie îl marchează ca “problemă aici!”. Piesa de rezistență este că fiecare antigen are un anticorp pereche unic. Deci anticorpii sunt proteine produse de sistemul imunitar ca răspuns la prezența uneisubstanțe străine numită antigen și care reacționează specific cu acel antigen.

Anticorpii (imunoglobulinele), molecule în formă de Y, se leagă de antigene ca piesele unui puzzle. Ei acoperă suprafața unui agent patogen (“invadatorul”) și îndeplinesc trei roluri majore: neutralizare, opsonizare și activarea complementului.

Neutralizarea are loc atunci când agentul patogen, “invadatorul”, este incapabil să se lege și să infecteze celulele gazdă deoarece este acoperit de anticorpi.

În opsonizare, un agent patogen legat de anticorpi servește drept “steag roșu” pentru a alerta celulele imune că neutrofilele și macrofagele, celule specializate, să fagociteze (să înghită și să digere) agentul patogen.

Sistemul complement este un proces de distrugere directă sau de lizare (perforarea peretelui celular) a bacteriilor. Este un ansamblu complex de proteine care completează efectele imunitare specifice ale anticorpilor.

Sistemul imunitar poate fabrica milioane de anticorpi care circulă în sânge și atacă invadatorii până când pericolul e neutralizat. Limfocitele T și B lucrează împreună pentru a ne construi imunitatea dobândită. Aceste celule albe care luptă împotriva infecțiilor sunt motivul pentru care ne imbolnăvim de varicelă și alte boli o singură dată!