Oreion: cauze, simptome, tratament

Oreionul sau parotida epidermică este o boală contagioasă, manifestată frecvent prin mărirea glandelor salivare parotide, aflate în apropierea urechilor. Afectează mai ales copiii cu vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani, însă poate apărea și la adulți; în cazuri rare, afectează și copiii de 1-2 ani. În continuare, poți afla care sunt cauzele acestei boli, cum se răspândește, cum recunoști oreionul și cum poate fi tratat.

• Cauze
• Cum se răspândește oreionul
• Simptome
• Diagnosticarea oreionului
• Tratament
• Complicații
• Profilaxie

Cauze

Oreionul este cauzat de virusul oreion, parte a unei familii de virusuri numite paramixovirusuri. În momentul apariției, virusul afectează nasul, gura și gâtul și se mișcă spre glandele salivare parotide, aflate de-o parte și de alta a feței. Odată ajuns aici, începe să se reproducă, iar glandele se umflă și devin dureroase. De asemenea, virusul poate intra și în lichidul cefalorahidian ce înconjoară creierul și coloana vertebrală. În momentul în care ajunge aici, poate duce la simptome neurologice, poate afecta pancreasul, testiculele la băieți și bărbați și ovarele la fete și femei.

Cum se răspândește oreionul

Există mai multe modalități prin care se răspândește oreionul. Mai jos sunt câteva dintre ele:

• Prin tusea sau strănutul unei persoane infectate. Persoana neinfectată inspiră picăturile de salivă și se infectează;
• Prin contactul cu suprafețe contaminate de o persoană infectată, care anterior și-a atins gura sau nasul;
• Prin împărțirea mâncării sau băuturii cu o persoană infectată;
• Prin participarea la unele activități care implică apropierea fizică, așa cum sunt dansul sau sporturile de echipă;
• Prin sărut.

Foarte important de știut este că oreionul poate fi transmis și de către persoanele infectate, dar care nu au simptome evidente.

Odată infectate, persoanele sunt contagioase 15 zile, cu șase zile înainte de apariția simptomelor și aproximativ nouă zile după aceasta. Dacă ești diagnosticat cu oreion, este bine să eviți locul de muncă sau școala timp de cel puțin cinci zile după apariția simptomelor.

Simptome

Oreionul debutează cu febră de 38-39 grade Celsius, care poate persista timp de câteva zile. Ulterior, apar frisoanele, cefaleea (durerea de cap), oboseala și durerile musculare. Instalarea acestora se face în timp, după cum urmează: după o perioadă de incubație, care poate dura între 14 și 24 de zile, majoritatea persoanelor infectate dezvoltă dureri de cap, o stare generală proastă și febra scăzută spre moderată. După alte 12-24 de ore, sunt afectate glandele salivare și apare febra de 39-40 grade Celsius, care poate persista până la trei zile. Umflarea glandelor salivare parotide apare a doua zi, după debutul febrei mari și poate dura cel mult șapte zile. În această perioadă, ganglionii limfatici sunt sensibili la palpare. În plus, secreția de salivă scade și apare senzația de gură uscată.

Umflarea glandelor salivare poate duce la durere la mestecat sau înghițit. De asemenea, înghițirea unor lichide acide precum sucul de lămâie sau oțetul reprezintă un simptom specific. Următorul pas este inflamarea, în fața sau în spatele urechii. În cazuri rare, se tumefiază (umflă) și glandele sublinguale sau submandibulare. Această tumefacție este unilaterală (afectează o parte a feței), iar după 2-4 zile, devine bilaterală și cedează în aproximativ 10 zile.

Simptome de oreion la copii

În cazul oreionului la copii, boala debutează timpuriu, cu febră moderată, dureri de cap, reducerea apetitului și o stare generală de rău. După 24 de ore, durerile de cap devin persistente, apare durerea la mestecat, iar consumul de alimente acre crește producția de salivă.

După alte 48 de ore, glandele salivare aflate pe partea laterală a feței se umflă, iar întregul obraz poate părea inflamat. În cazuri rare, se dilată glandele salivare de pe ambele părți ale feței și, în cazuri extreme, se tumefiază glandele salivare de sub limbă.

Diagnosticarea oreionului

De cele mai multe ori, diagnosticul este stabilit de medic pe baza simptomelor, în special după umflarea feței, specifice oreionului. De asemenea, dacă mai există alte cazuri de oreion în zonă, nu va mai fi nevoie de teste de laborator. Acestea sunt necesare în cazurile unice de oreion într-un anumit interval de timp. În acest caz, pacientul este suspect de meningită aseptică sau de o encefalită inexplicabilă. Uneori, este nevoie de puncții lombare pentru a stabili cu exactitate diagnosticul.

În plus, este nevoie de teste suplimentare, dacă boala este recurentă unilateral, dacă apare la pacienți imunizați anterior ori dacă afectează alte țesuturi decât cele aflate în apropierea glandelor salivare. În aceste cazuri, virusul poate fi preluat din faringe sau din urină (în cazuri rare). Uneori, este nevoie de testarea amilazei din sânge pentru a stabili numărul de leucocite. Astfel de teste pot indica prezența unei meningite bacteriene.

Tratament

În cele mai multe cazuri de oreion, tratamentul constă în administrarea de medicamente pentru durere și de fluide, precum apa sau ceaiul. Atât adulții, cât și copiii trebuie să stea acasă pentru a evita răspândirea infecției. De asemenea, este indicată evitarea contactului cu membrii familiei care nu au avut oreion sau nu sunt imunizați.

Dieta trebuie să fie una ușoară, bazată pe lichide în abundență, mai ales supe, ceaiuri, sucuri naturale și apă. Pentru reducerea febrei, se poate administra ibuprofen sau paracetamol. În caz de vărsături, trebuie cerută recomandarea medicului pentru un medicament specific. Uneori, se administrează și corticosteroizi, însă doar la indicația doctorului. Aplicarea de comprese cu gheață ajută la ameliorarea durerii resimțite în zona scrotului.

Complicații

Oreionul poate afecta și alte organe, mai ales pentru pacienții la postpubertate. În jur de 20% dintre bărbații cu oreion manifestă inflamații testiculare unilaterale, sensibile la atingere, și încălzirea scrotului. Există un risc mai mare de atrofie testiculară, iar producția de testosteron poate fi afectată. Alte complicații care ar putea apărea includ:

• Pancreatită;
• Prostatită;
• Miocardită;
• Poliartrita;
• Inflamația glandelor tiroidiene;
• Pneumonie;
• Conjunctivită;
• Nevrită optică;
• Purpură trombocitopenică;
• Mielită transversă;
• Sterilitate;

Avort, în cazul gravidelor care se infectează în prima parte a sarcinii.

Profilaxie

Cea mai eficientă modalitate de a preveni apariția oreionului este vaccinarea. Prin vaccinul ROR, se asigură protecție împotriva a trei boli: oreion, rujeolă și rubeolă. Sunt recomandate două doze de vaccin: una la 12-15 luni, iar a doua la 4-6 ani. O singură doză oferă protecție de aproximativ 78%, în timp ce două doze au o eficiență de până la 95%. Uneori, este posibil să fie nevoie de o a treia doză a vaccinului, însă doar dacă mergi în vacanță în zone afectate de oreion.

Foarte important de știut este că vaccinul este interzis persoanelor care au reacții alergice la antibiotice precum neomicina sau orice alte componente. De asemenea, vaccinul trebuie evitat de către gravide sau de către femeile care plănuiesc să rămână însărcinate în următoarele patru săptămâni. Așadar, vaccinul nu este indicat persoanelor cu un sistem imunitar slăbit.

Oreionul afectează majoritatea copiilor care nu au făcut vaccin, iar în cele mai multe cazuri, boala are simptome ușoare spre moderate, fără complicații. Foarte importantă este evitarea locurilor aglomerate, consumul de lichide și luarea medicamentelor doar la recomandarea medicului.

Sursa foto: Shutterstock