Terapia durerii: unde se aplică, cum şi în ce cazuri?

Terapia durerii este modalitatea prin care o durere persistent, cronică, poate fi redusă sau oprită, prin metode minim invazive, evitând intervenția chirurgicală. Durerea este o experienţă senzorială neplăcută asociată cu leziune tisulară actuală sau potenţială. Durerea reprezintă semnalul de alarmă care protejează organismul. Ea declanșează reacții al căror scop este de a diminua cauza și de a elimina consecințele. Este un simptom, iar persoana care o simte este singura care poate aprecia cu acurateţe intensitatea ei. Aproximativ 90% dintre consultațiile medicale se efectuează în urma unui episod de durere, aceasta fiind principala cauză pentru care pacientul solicită ajutor medical.

Prin terapia durerii înţelegem orice măsuri aplicate de medic pacientului cu o formă de durere cronică, în scop antialgic. Un tratament corect, suportul moral acordat de medic şi reluarea cât mai rapidă a activităţii pacientului, vor creşte substanţial şansele de reuşită în orice patologie de durere cronică.

Tratamentele non-invazive, medicamentoase şi cele chirurgicale reuşesc să reducă sau să elimine durerea. Tratamentul minim invaziv reprezintă orice procedură aplicată în scop curativ sau pentru ameliorarea simptomelor. Medicamentele analgezice au calitatea de a reduce suferinţa fizică şi de a reda confortul necesar desfăşurării activităţilor de zi cu zi.

Ce este terapia durerii?

Durerea trebuie înţeleasă în contextul mai larg al suferinţei şi abordată corespunzător. Terapia durerii este o ramură medicală ce reunește medici din diferite specialități medicale (neurologie, reumatologie, ortopedie, neurochirurgie, radiologie intervențională și recuperare medicală) pregătiți să trateze simptomul comun: durerea. Aceste specialități abordează analiza cauzelor durerii, tratamentul acesteia (parțial sau total) precum și modalitatea de a o ține sub control pe termen lung.

Tipuri de durere

Clasificarea durerii:

• durere acută • durere cronică • durere incidentă - puseu dureros la care se cunoaşte cauza (durere la mobilizare, deglutiţie) • puseu dureros - accentuare, vârf de durere, creştere temporară a intensităţii durerii pe un fond de durere controlată fără a putea identifica un factor declanşator.

Durerea acută

Durerea acută rezultă în cea mai mare parte din boală, inflamație sau lezare a țesuțurilor. Acest tip de durere apare în general brusc, după traume sau intervenții chirurgicale, și poate fi însoțit de anxietate sau stres emoțional. Cauza durerii acute poate fi de regulă diagnosticată și tratată. Durerea este autolimitativă - limitată la o perioadă de timp și la o anume severitate. În unele cazuri rare ea poate deveni cronică. În majoritatea cazurilor durerea acută nu durează mai mult de 6 luni și dispare când cauza de bază a fost tratată sau vindecată.

Durerea acută poate fi cauzată de multe evenimente sau circumstanțe, incluzând:

• Intervenție chirurgicală • Fracturi accidentale sau patologice • Lucrări dentare • Arsuri sau tăieturi • Travaliu și naștere.

Durerea cronică

Durerea cronică persistă o perioadă de timp mai lungă decât durerea acută și este rezistentă la majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate fi mult înrăutățită de factorii de mediu și cei psihologici. Cauzează probleme grave pentru pacient, iar semnalele dureroase rămân active în sistemul nervos timp de săptămâni, luni sau ani. Durerea cronică afectează viața socială și personalitatea pacientului.

Durerea cronică poate fi rezultatul unor leziuni tisulare sau se poate întâmpla ca ea să apară fără un context medical. Cu ea se confruntă cei care suferă de cefalee sau nevralgii persistente, nevrite, dureri lombare. Tratamentul durerii cronice de regulă implică medicamente și terapie. Medicamentele folosite pentru durerea cronică: analgezice, antidepresive și anticonvulsivante. Unele tipuri de terapie ajută la reducerea durerii precum: fizioterapia, hipnoza, mersul de jos, kinetoterapia, înotul, yoga, masajul, terapia comportamentală, acupunctura. Prin terapia ocupațională pacientul învață cum să-și adapteze ritmul și cum să realizeze sarcinile obișnuite astfel încât să nu-și dăuneze.

Schimbările de stil de viață sunt o parte importantă din tratamentul durerii cronice. Suplimentarea dietei cu vitamina D este esențială deoarece o deficiență de vitamina D în dieta zilnică poate contribui la durerile cronice. Vitamina D este vitală pentru absorbția calciului și fixarea lui în oase și îmbunătățirea forței musculare.

Acuzele frecvente de durere cronică includ:

• Cefaleea • Durerea dorso–lombară • Durerea din patologia oncologică • Durerea artritică • Durerea neurogenă • Durerea psihogenă

Evaluarea durerii

Nu există instrumente capabile să măsoare durerea. Evaluarea sa, prin urmare, se face acordând atenție descrierii durerii pe care pacientul o comunică medicului. Intensitatea este evaluată ca fiind ușoară, moderată, puternică, atroce.

Totuși, scala analog visual (VAS) rămâne cel mai frecvent utilizată în practica clinică şi permite clasificarea durerii în:

• Intensitate mică (scala durerii