Varicela: din ce cauze apare, simptome, cum se tratează și cum poate fi prevenită

Varicela, cunoscută popular sub denumirea de „vărsat de vânt”, este una dintre cele mai frecvente boli ale copilăriei, fiind cauzată de același virus care provoacă apariția Zonei Zoster. Varicela este o boala contagioasă, care necesită tratament corespunzător și care poate fi prevenită, astfel încât să fim protejați pe termen lung.

Află, în cele ce urmează, care sunt cauzele care duc la apariția varicelei, cum se transmite, dar și cum se manifestă, care este tratamentul recomandat și cum poate fi prevenită apariția varicelei.

• Ce este varicela și din ce cauze apare
• Cum se transmite varicela - factori de risc, posibile complicații
• Semne și simptome ale varicelei
• Diagnosticarea varicelei
• Care este tratamentul pentru varicelă
• Varicela la copii versus varicela la adulți
• Varicela și sarcina
• Prevenirea varicelei

Ce este varicela și din ce cauze apare

Varicela este o boala infecțioasă, fiind cauzată de virusul varicelo-zosterian, de tip herpetic, același care provoacă apariția Zonei Zoster. Odată ce o persoană a contractat virusul și s-a îmbolnăvit de varicelă, acesta poate rămâne în stare latentă în organism și se poate activa în cazul în care imunitatea este scăzută. Odată ce virusul se activează, se declanșează Zona Zoster.

Trebuie menționat faptul că boala se poate transmite atât de la o persoană care are varicelă, cât și de la una care are Zona Zoster, având în vedere că ambele boli sunt cauzate de același virus.

Varicela este o boală care se face o singură dată în viață. Deși varicela este comună în rândul copiiilor, aceasta poate să apară și la adulți. În unele cazuri, poate provoca anumite complicații grave.

Deși sunt destul de rare cazurile în care o persoană face varicelă de două ori, există situații în care, atunci când organismul intră în contact cu virusul pentru a doua oară, pot să apară simptome ușoare precum dureri de cap sau febră, care, însă, se ameliorează destul de repede.

Programele de vaccinare împotriva varicelei sunt considerate cea mai sigură metodă de prevenire a bolii.

Cum se transmite varicela - factori de risc, posibile complicații

Așa cum am menționat mai sus, varicela este extrem de contagioasă. Aceasta se poate transmite atât prin contact direct, prin atingerea persoanei infectate, cât și prin tuse sau strănut.

Varicela se transmite frecvent în rândul copiiilor, din cauza faptului că aceștia au un sistem imunitar scăzut în primii ani de viață, dar și pentru că trăiesc în colectivitate la grădiniță sau la școală.

Nivelul de contagiozitate a varicelei este ridicat în primele două zile, înainte de instalarea erupției cutanate, și rămâne așa până la cinci zile după apariția primului val eruptiv.

Factori de risc

Riscul de a face varicelă este mai mare în cazul persoanelor care nu au fost imunizate împotriva virusului, mai ales că este vorba de o boală extrem de contagioasă. Grupurile de risc cele mai expuse sunt următoarele:

• Copiii cu vârsta cuprinsă între doi și 10 ani, deoarece au un sistem imunitar scăzut;
• Persoanele care lucrează în școli sau centre de îngrijire a copiilor și care nu au avut varicelă sau nu sunt vaccinate în prealabil;
• Persoanele care au imunitatea scăzută sau care sunt imunocompromise;

De asemenea, un risc crescut de a face varicelă există și în cazul femeilor gravide, al sugarilor sau al persoanelor care suferă de afecțiuni cronice. Acestea pot dezvolta forme severe ale bolii.

Majoritatea persoanelor care au avut deja varicela sau care sunt vaccinate împotriva acesteia sunt imune la virus. În cazul în care o persoană a fost vaccinată și este, totuși, infectată cu virusul varicelo-zosterian, simptomele sunt cel mai adesea ușoare și trec repede.

Posibile complicații

De cele mai multe ori, varicela este o boală ușoară. Totuși, în unele cazuri, poate provoca următoarele complicații:

• Infecții bacteriene ale pielii, țesuturilor moi, oaselor, articulațiilor sau vaselor de sânge (septicemie);
• Deshidratare;
• Pneumonie;
• Inflamații la nivelul creierului (encefalită);
• Sindromul șocului toxic;
• Sindromul Reye în cazul copiilor și adolescenților care iau aspirină pe durata manifestării bolii.

Semne și simptome ale varicelei

Perioada de incubație a varicelei este de aproximativ 14 zile, iar de la momentul contractării virusului și până la apariția primelor manifestări pot să treacă aproximativ 21 de zile. În prima fază, pot să apară următoarele simptomele ale varicelei:

• Febra;
• Lipsa apetitului;
• Dureri de cap;
• Oboseală și o stare generală de rău.

În următoarea fază a varicelei, adică în cea eruptivă, care poate dura între șapte și 10 zile, apar următoarele simptome:

• Pete roșii sau umflături pe piele, care se transformă în vezicule cu lichid și care provoacă prurit (mâncărimi);
• Apariția veziculelor, care se formează în aproximativ o zi, apoi se rup și curge lichid din ele;
• Uscarea veziculelor, ce devin apoi cruste și care se vindecă pe parcursul mai multor zile.

Manifestarea principală a varicelei presupune apariția de noi vezicule pentru câteva zile la rând. Astfel, în timp ce apar noi vezicule, altele se pot rupe sau pot fi în faza de uscare și vindecare. Virusul poate fi transmis altor persoane timp de 48 de ore înainte de apariția erupțiilor cutanate și rămâne contagios până când toate veziculele se usucă și devin cruste.

Varicela are o manifestare ușoară în cazul copiilor. În situațiile severe, erupțiile cutanate pot să acopere tot corpul și pot să apară leziuni în interiorul gâtului, la nivelul ochilor și al membranelor mucoase din zona uretrei, a anusului și a vaginului.

Este recomandat un consult medical de urgență în cazul în care apar următoarele manifestări:

• Erupția cutanată se extinde la unul sau la ambii ochi;
• Veziculele capătă o culoare roșie, sunt calde sau moi (acest lucru poate indica apariția unei infecții bacteriene secundare la nivelul pielii);
• Mâncărimile sunt însoțite de stări de amețeală, dezorientare, bătăi rapide ale inimii, dificultăți de respirație, vărsături, tremurat, gât înțepenit sau febră mai mare de 38.9 grade Celsius.

Diagnosticarea varicelei

Diagnosticarea corectă a varicelei este făcută de către medic, după examinarea erupției cutanate. Este important ca varicela să fie confirmată de medic și să nu fie administrat un tratament fără confirmarea diagnosticului.

Consultul presupune, așadar, o examinare fizică. Dacă este necesar, medicul va recomanda prelevarea de lichid sau țesut din vezicule, astfel încât să determine dacă este vorba de virusul varicelo-zosterian.

În urma diagnosticării varicelei, medicul va recomanda un tratament adecvat.

Care este tratamentul pentru varicelă

Odată ce a fost confirmat diagnosticul de varicelă, este important ca persoana afectată să nu intre în contact cu alte persoane, astfel încât să fie redus riscul de contaminare. De cele mai multe ori, în cazul copiiilor care nu au alte probleme de sănătate, nu este necesară administrarea unui tratament medicamentos. Cel mai frecvent tratament presupune calmarea mâncărimilor, care pot deveni destul de inconfortabile, cu precădere pe timpul nopții.

Bineînțeles, tratamentul varicelei diferă de la o persoană la alta și în funcție de starea de sănătate a celui afectat.

Persoanele care au alte probleme de sănătate și care prezintă risc de apariție a complicațiilor pot avea nevoie de un tratament medicamentos care să scurteze durata infecției și să reducă riscul de a dezvolta complicații.

Pot fi administrate antipiretice pentru ameliorarea febrei, în timp ce antiinflamatoarele ajută la calmarea durerilor de cap.

Regim alimentar și reguli de igienă

În același timp, este recomandat un regim alimentar normal și un consum ridicat de lichide (apă, ceaiuri, sucuri naturale de fructe), pentru hidratarea organismului. Fructele și legumele nu trebuie să lipsească, deoarece aduc un aport de vitamine și minerale. Nu se consumă alimente procesate sau băuturi carbogazoase.

În timpul dușului, nu este indicată folosirea bureților sau a altor obiecte abrazive, pentru a evita ruperea veziculelor. Este recomandat să se evite scărpinarea, deoarece poate duce la apariția cicatricilor și poate încetini vindecarea sau poate crește riscul de infectare a veziculelor. Odată ce acestea s-au infectat, poate fi necesar un tratament suplimentar cu antibiotice.

După ce ultima vezicula s-a transformat în crustă și se desprinde în mod natural, pacientul poate fi considerat vindecat, fără risc de contaminare a altor persoane.

Ameliorarea mâncărimii și a altor simptome

Erupțiile cutanate cauzate de varicelă pot genera mâncărimi destul de inconfortabile, iar veziculele care se rup pot provoca usturimi. Aceste manifestări, alături de alte simptome (febră, dureri de cap sau stări de oboseală), pot fi ameliorate astfel:

• Băi cu apă caldă, în care a fost adăugat praf de copt sau făină de ovăz;
• Aplicarea topică a unor loțiuni cu calamină;
• Consumul de alimente moi, în cazul în care apar vezicule la nivelul cavității bucale;
• Administrarea de antihistaminice pe cale orală pentru ameliorarea mâncărimii;
• Aplicarea de comprese reci;
• Pastă sau mixtură mentolată;
• Aplicarea albastrului de metilen pe vezicule.

Nu este indicată aplicarea de comprese calde cu ceaiuri pe vezicule, deoarece poate crește riscul de infectare.

Varicela și sarcina

Femeile care fac varicelă la începutul sarcinii prezintă un risc crescut de a avea un copil cu greutate scăzută la naștere sau cu handicap al membrelor. În cazul în care o femeie este infectată cu virusul varicelo-zosterian cu o săptămână înainte de naștere, fătul are un risc crescut de a dezvolta o infecție ce îi poate pune viața în pericol.

Este recomandat ca femeile care vor să rămână gravide să își facă vaccinul pentru varicelă cu cel puțin patru săptămâni înainte de a rămâne însărcinate. De asemenea, analizele de sânge pot indica dacă există deja imunitate împotriva varicelei.

Citește și Analize medicale inaintea si in timpul sarcinii

Prevenirea varicelei

Vaccinarea este cea mai sigură metodă de prevenire a varicelei, deoarece asigură imunitatea necesară împotriva virusului. Vaccinarea trebuie făcută înainte de expunerea la virus, în două doze.

Astfel, copiii cu vârsta cuprinsă între 9 luni și 12 ani trebuie să primească cele două doze ale vaccinului, pentru ca sistemul imunitar să poată oferi protecția necesară împotriva varicelei. Este important de menționat că cea de-a doua doză trebuie administrată la cel puțin șase săptămâni după prima.

Adolescenții cu vârsta peste 13 ani, care nu au fost vaccinați în prealabil, pot primi cele două doze ale vaccinului, respectând același interval de timp între administrarea dozelor. Vaccinul împotriva varicelei poate fi făcut oricând pe parcursul vieții, atât timp cât persoana respectivă nu a avut varicelă.

Totuși, există cazuri când o persoană vaccinată poate contracta virusul, însă forma bolii va fi mult mai ușoară decât în mod normal.

Pe lângă vaccinare, prevenirea varicelei se poate face prin evitarea contactului cu o persoană infectată, dar și prin luarea tuturor măsurilor de precauție necesare.

În concluzie, varicela este o boală contagioasă, care apare cu precădere în rândul copiilor și, uneori, se poate transmite și la adulți. În cele mai multe cazuri, varicela prezintă o formă ușoară, iar complicațiile apar doar la persoanele din grupa de risc. Administrarea unui tratament corespunzător și prevenirea varicelei prin vaccinare ajută la protejarea organismului.

Alte analize:

Sursă foto: Shutterstock