Imunomarcaje (Imunohistochimie)

Generalități

Are la bază, reacţia dintre o substanţă (antigen) din ţesutul de evaluat şi un anticorp (care a fost produs pentru a se lega pe antigenul căutat) adăugat pe ţesut. Reacţia este vizualizată la micorscopul optic; Calitatea blocului de parafină este un element important în rapiditatea obţinerii secţiunilor pentru imunomarcare dar şi a rezultatelor investigaţiilor; Automatizarea procedurilor de imunomarcare duce la creşterea acurateţii rezultatelor şi la scăderea timpului de aşteptare a rezultatului;

Indicații clinice

Situaţii în care se recomandă imunomarcajele:

Diagnosticul tumorilor:

• identificarea tipului celular proliferat (citokeratina - carcinom, CD45 - limfom etc.)
• identificarea punctului de plecare a unui carcinom (TTF-1 - pulmonar, tiroidian, PSA - prostată, CDX-2 - intestinal, etc.)
• identificarea invaziei (absenţa imunomarcajului pentru celule mioepiteliale în cancerul de san, etc.)
• diagnosticul micrometastazelor (citokeratine în carcinoame, S-100 în melanom etc.)
• evaluarea unor markeri de prognostic (Ki-67, Her-2 neu etc.)
• evaluarea răspunsului la terapia personalizată (Her-2 neu în cancerul de sân, c-kit (CD117) în GIST, ALK în cancerul pulmonar)

Bibliografie:

• Dabbs DJ. - Diagnostic Immunohistochemistry: Theranostic and Genomic Applications. 3rd ed. New York: Saunders, 2010
• Martin W, Chon A, Fabiono A, et al. - Effect of formalin tissue fixation and processing on immunohistochemistry. Am J Surg Pathol. 2000;24:1016
• Moreau A, Le Neel T, Joubert M, et al.- Approach to automation în immunohistochemistry. Clin Chim Acta. 1998;278:177