Analize TBC

Tuberculoză este o boală infecţioasă, cauzată de un microb, Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch).

Tuberculoză era cunoscută din antichitate, sub denumirea de „ftizie”, (gr. phthisis „distrugere, consumare”) sindrom consumptiv, ce determina de cele mai multe ori moartea.

Lupta cu boala se ducea cu odihnă, hrană bună, cură sanatorială la munte.

În anul 1882 Robert Koch a identificat agentul cauzator al bolii, bacil care îi poartă numele.

Descoperirea medicamentelor antituberculoase (1946 — streptomicina, 1952 —isoniazida) a schimbat radical evoluţia tuberculozei, care a devenit o boală infecţioasă vindecabilă.

Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) o treime din populația globului este infectată cu Mycobacterium tuberculosis.

Aproximativ 5% din persoanele expuse vor dezvolta boala în decurs de 2 ani, iar alţi 5-10% cândva, mai târziu de-a lungul vieţii. Aceste procente sunt mult mai mari dacă individul este HIV pozitiv. Prevalența infecției tuberculoase și a bolii propriu zise, precum și mortalitatea prin această boală rămâne o problemă majoră de sănătate la nivel mondial.

Bacteriile care provoacă tuberculoza sunt răspândite de la persoanele bolnave la cele sănătoase prin picături minuscule eliberate în aer prin tuse, strănut, dar şi prin vorbit şi cântat.

Există două tipuri de afecțiuni TBC şi este important să le diferenţiem: infecția latentă cu tuberculoză și boala activa TBC.

Bacteriile tuberculoase pot trăi în organism fără a produce boala. Aceasta se numește infecție latentă tuberculoasă. La majoritatea oamenilor care aspiră bacteriile TB și se infectează, organismul este capabil să lupte cu bacteriile pentru a le opri să crească. Persoanele cu infecție latentă cu tuberculoză nu se simt bolnave, nu prezintă simptome și nu pot răspândi bacteriile TB la alții. În schimb, persoanele cu boala activă TBC, de obicei sunt simptomatice şi pot transmite infecţia.

Nu toată lumea care este infectată cu germenul TB (tuberculoză latentă) dezvoltă boală TBC activă din punct de vedere clinic.

Factorii favorizanţi pentru dezvoltarea tuberculozei active sunt:

Aglomeraţia: şcoli, cămine, închisori, etc.
Malnutriţia, carenta proteică
Utilizatorii de droguri cu administrare intravenoasă
Alcoolismul
Fumatul

Persoanele cu cel mai mare risc de a dezvolta boala TBC activă sunt cele cu un sistem imunitar slab, inclusiv:

belușii și copiii mici, ale căror sistem imunitar nu s-au maturizat,
persoanele cu afecțiuni cronice, cum ar fi diabetul sau bolile renale
persoanele cu HIV/SIDA
beneficiarii de transplant de organe
pacienții cu cancer care efectuează chimioterapie
persoanele care primesc anumite tratamente specializate pentru afecțiuni autoimune, cum ar fi artrită reumatoidă sau boala Crohn

Tuberculoză se poate localiza în orice organ, dar cel mai frecvent este afectat plămânul, producând tuberculoza pulmonară. Tuberculoză extrapulmonară, este rară şi poate avea localizări mengiene, renale, genitale, osoase, articulare, digestive, etc.

Semnele clinice ale tuberculozei depind de localizare. Semnele și simptomele tuberculozei pulmonare includ: tuse (care durează trei sau mai multe săptămâni), durere în piept. Tusea poate să fie seacă sau cu expectoraţie (spută - mucus din interiorul plămânilor), uneori cu sânge. Alte semne sunt lipsa poftei de mâncare, pierdere în greutate neintenţionată, oboseală, febră, transpirații nocturne, frisoane.

Diagnosticul tuberculozei se face pe baza semnelor clinice şi este ajutat de examenul radiologic, teste cutanate pozitive, şi detectarea Mycobacterium tuberculosis în sputa, lichid pleural, urină sau alte probe biologice prin cultivare sau prin tehnici de biologie moleculară. Testul de amplificare a acizilor nucleici și testul adenozindeaminazei pot diagnostica rapid tuberculoza.

Un alt test care este utilizat pentru diagnosticul infecţiei cu Mycobacterium tuberculosis este testul de eliberare de interferon gamma (testul IGRA), respectiv testul QuantiFERON® – TB Gold In-Tube (QFT-GIT).

Bibliografie: