Scarlatina este o boală infecto-contagioasă a copilăriei, caracterizată prin faringită, febră şi erupţie cutanată (mici pete roșii pe tot corpul), urmată de descuamarea pielii.
Este cauzată de bacteria Streptococcus pyogenes sau Streptococul beta-hemolitic de grup A (care secretă o toxină eritrogenă responsabilă pentru apariţia erupţiei).
Scarlatina apare cel mai adesea la copiii cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani, mai rar apare la copiii mai mari sau la adulți. Consecutiv bolii se produc anticorpi împotriva eritrotoxinei, care vor asigura o protecţie solidă, de durată. În general, o persoană poate face scarlatină o singură dată în viaţă.
Transmiterea are loc de obicei pe cale aerogenă, prin intermediul picăturilor respiratorii eliminate de pacienți infectați sau purtători asimptomatici.
Incidența infecţiei este mai mare în anotimpurile reci, iar aglomeraţia şi contactul apropiat sunt factori favorizanţi.
Perioada de incubație - perioada dintre expunere și boală - este de obicei de două până la şase zile.
Debutul este brusc, cu febră (39-40˚C), dureri de cap, stare generală alterată. Gâtul este foarte roşu, uneori cu pete albe sau gălbui de puroi şi foarte dureros la înghițit. Ganglionii din regiunea gâtului sunt măriţi şi dureroşi la pipăit. De asemenea, poate să apară greață sau vărsături.
Fața are un aspect caracteristic cu paloare în jurul gurii şi roşeaţa obrajilor, semn descris ca „masca lui Filatov” sau „faciesul pălmuit”. Limba este roşie cu papile proeminente (limba zmeurie).
Perioada de stare (eruptivă) începe cu erupţia sau exantemul scarlatinos care apare în mod obişnuit la 1-2 zile de la începutul bolii, mai întâi în zonele cu piele mai subţire (plicile cotului, regiunea inghinală, părţile laterale ale gâtului şi trunchiului, axile). Ea rămâne mai accentuată în zonele unde a apărut mai întâi, la pipăit este aspră, ca pielea de găină
Erupția se estompează în general între 6-9 zile și este urmată de descuamarea palmelor și tălpilor după câteva zile, care începe de obicei la vârful degetelor de la marginea liberă a unghiilor.
Diagnosticul scarlatinei se face pe baza semnelor clinice, iar laboratorul are rolul de a îl confirma. Diagnosticul constă în efectuearea testelor de laborator pentru identificarea Streptococului beta hemolitic de grup A în exsudatul faringian prin cultivare sau prin evidenţierea antigenului Streptococus pyogenes (test rapid imunocromatografic - mai puțin sensibil). După 3-4 săptămâni creşte şi titrul ASLO (anticorpi antistreptolizina O)
Diagnosticul diferențial al scarlatinei include exantemele virale, boala Kawasaki, sindromul de șoc toxic stafilococic și reacții alergice.
În cazul în care scarlatina nu este tratată, pot să apară complicaţii cum sunt: otita medie, sinuzita, amigdalita purulentă, abcesul periamigdalian, meningita.
Complicaţiile tardive (la 2 – 3 săptămâni de la debut) sunt febra reumatismală sau reumatismul articular acut, o afecțiune gravă care poate afecta articulaţiile, inima, sistemul nervos şi glomerulonefrita acută post-streptococică.
Tratamentul antibiotic de elecţie este cel cu Penicilină, iar la persoanele alergice se administrează Eritromicină sau un alt macrolid.
Nu există niciun vaccin care să prevină scarlatina. Cele mai bune strategii de prevenire a scarlatinei sunt aceleași cu precauțiile standard împotriva infecțiilor, în primul rând, spălatul mâinilor.
Bibliografie:
- Murray P.W., Rosental K.S., Pfaller M.A.: Medical Microbiology, eight edition, 2015, Elselvier
- Levinson, Waren., Review of Medical Microbiology and Immunology, 15th Edition, 2018, Mc Graw Hill Lange
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/scarlet-fever/symptoms-causes/syc-20377406
- https://emedicine.medscape.com/article/1053253-overview
- https://kidshealth.org/en/parents/scarlet-fever.html
- https://medlineplus.gov/ency/article/000974.htm
- http://textbookofbacteriology.net/streptococcus.htmlhttps://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK333418/http://www.infectioasecluj.ro/noutati/detalii-stire/scarlatina.html