AFP (alfa fetoproteina) în lichid amniotic

Determinarea AFP (alfa-fetoproteina) din lichidul amniotic în timpul săptămânilor gestaționale 15-20, în asociere cu AFP-ul seric matern și ecografia, este utilizată în detectarea defectelor de închidere ale tubului neural la făt sau a altor patologii fetale.

Alfa-fetoproteina este o glicoproteină produsă în timpul perioadei fetale, la nivelul sacului vitelin, a tractului gastrointestinal şi a ficatului. Concentrația sa descreşte rapid odată cu apropierea naşterii. Reapariţia unor concentrații crescute de AFP în serul adultului s-au observat nu numai în timpul sarcinii, dar și în asociere cu anumite boli maligne şi benigne.Sarcinile asociate cu defect de închidere a tubului neural la făt prezintă niveluri crescute de AFP.

Excesul de AFP ajunge în lichidul amniotic şi într-o cantitate mai mică în serul matern.

Semnificație clinică

Cauze adiţionale ale concentraţiilor de AFP crescut, cu sursă maternă sau fetala includ:

• avort spontan iminent
• suferinţă fetală
• moarte intrauterină
• oligohidramnios
• sindromul Meckel
• sindromul Turner
• afecţiuni hepatice
• afecțiuni oncologice sau hepatice ale mamei.

Nivelul crescut de AFP în serul matern şi lichidul amniotic poate să apară datorită prezenței sarcinilor multiple sau a unei determinări incorecte a vârstei gestaționale.

Dacă rezultatul AFP-ului seric matern nu poate fi corelat cu vârsta gestațională sau sarcina multiplă, ecografia şi/sau proba de lichid amniotic este recomandată pentru diagnostic.

Cea mai mare acurateţe în diagnostic se poate realiza prin determinarea simultană a analizelor biochimice ale lichidului amniotic şi rezultatele ecografiei.

Referinţele metodei de lucru