Anticorpi anti Borrelia burgdorferi IgM - cantitativ

Borrelia burgdorferi reprezintă agentul etiologic al boreliozei Lyme, o boală transmisă de diferite specii de căpușe din familia Ixodidae.

Borelioza este o afecțiune multisistemică care poate afecta:

• pielea
• sistemul nervos
• articulațiile mari
• sistemul cardiovascular.

În ciuda faptului că spirochetele cauzatoare ale bolii Lyme induc un răspuns imun viguros, Borrelia supraviețuiește și persistă în circulația pacienților infectați.

Evoluția bolii

În mod similar cu sifilisul, borelioza evoluează, în general, în diferite stadii clinice, de la infecția precoce la cea tardivă:

Etapa 1: leziunea pielii la locul mușcăturii de căpușă: dacă nu este tratată, infecția precoce cu exantem localizat (eritem cronic migrator - erythema chronicum migrans, EM) poate fi urmată de infecție diseminată.

Etapa 2: tulburări neurologice (neuroborelioză).

Etapa 3: artrită, care poate fi observatã chiar și la ani de zile după infecție.

Deoarece diagnosticul de borelioză poate fi dificil de stabilit pe baza constatărilor clinice (în special în absența mușcăturilor de căpușă sau a eritemului cronic migrator în anamneză), clinicienii se bazează pe detectarea anticorpilor pentru a determina cauza bolii.

Semnificație clinică

Nivelul de anticorpi anti Borrelia burgdorferi IgM crește la aproximativ 2-3 săptămâni de la debutul infecției, apoi scade gradual, dar poate rămâne la un nivel ridicat în caz de manifestări tardive.

Prezența IgM este un indicator al unei infecții recente, în condițiile asocierii cu datele clinice corespunzătoare.

Referințele metodei de lucru