Analizele mele: 0 Apăsați butonul pentru a adăuga analiza dorită în coș.

Anticorpi anti febra Dengue IgG

  • Metoda
    ELISA
  • Material uzual
    ser
  • Transport (temp. °C)
    2 - 8
  • Cantitate minimă
    2 ml
  • Frecvența
    Transmis
  • Observații

    Rezultat în maxim 15 zile lucrătoare.

295 lei

Despre analiză - Anticorpi anti febra Dengue IgG

Generalități

Febra Dengue este o boală cauzată de unul din cele patru serotipuri de virusuri dengue (DENV-1,-2,-3 si -4), care sunt transmise de ţânţarii Aedes, în special de Aedes aegypti. Virusul dengue face parte din familia Flaviviridae, genul Flavivirus. Infectarea cu un serotip DENV conferă imunitate pe termen lung pentru acel serotip, dar nu şi pentru celelalte trei.

Această afecţiune este caracteristică zonelor tropicale si subtropicale ale lumii. În prezent, nu există nici un vaccin împotriva acestui virusului, pentru moment, măsurile care se pot lua pentru a împiedica contractarea acestei boli constau în protecția individuală față de înțepăturile de țânțari.

Manifestări clinice

Aproximativ 75 % dintre persoanele infectate nu prezintă nici un tip de simptom sau prezintă doar simptome uşoare. Simptomele apar la 4-10 zile de la expunerea la virusul dengue. Acestea includ: febră (de cele mai multe ori febra depăşeşte 41 grade Celsius), dureri de cap, dureri musculare, osoase si articulare, durere oculară, erupţii cutanate generalizate, greaţă şi vărsături.

Cei mai mulţi oameni se recuperează în aproximativ o săptămână însă în unele cazuri, simptomele se pot agrava şi pot pune in pericol viaţa pacientului. Forma severă (cunoscută şi sub numele de febra Dengue hemoragică) este o complicaţie potenţial mortală, însoţită de permeabilizarea vaselor de sânge şi scăderea numărului de trombocite, ce pot duce la sângerări nazale şi gingivale, dureri abdominale severe, vărsături persistente, peteşii, probleme cardiace, pulmonare şi hepatice. Copiii au risc crescut de a face forme severe de boală.

Semnificație clinică

Diagnosticul febrei Dengue poate fi dificil deoarece simptomele sale pot fi uşor confundate cu cele ale altor boli precum malaria, leptospiroza şi febra tifoidă. Diagnosticul este suspicionat pe baza examenului clinic şi epidemiologic (vizita în zonele endemice, înţepături de tânţari, focarele de infecţie).

Diagnosticul de laborator al febrei Dengue se poate realiza prin: izolarea-identificarea virusului, evidenţierea secvenţelor anticorpilor nucleici, evidenţierea antigenelor virale şi a anticorpilor specifici.

După instalarea bolii, virusul poate fi detectat în ser, plasmă, sânge şi alte ţesuturi pentru o perioadă de 4-5 zile. În fazele incipiente ale bolii, izolarea virusului, detectarea acizilor nucleici sau evidenţierea antigenelor poate fi folosită pentru diagnosticul infecţiei. La sfârşitul perioadei acute a infecţiei, metoda aleasă pentru diagnostic este cea serologică.

Răspunsul anticorpilor la infecţie diferă în funcţie de starea imunologică a gazdei. Când infecţia dengue survine la persoane care nu au mai fost infectate cu un flavivirus sau au fost imunizate cu un vaccin flavivirus [de exemplu, febra galbenă, encefalita japoneză, encefalita de căpuşe (tick-borne encephalitis)] pacienţii dezvoltă un răspuns imun caracterizat de o mică creştere a anticorpilor specifici.

Anticorpii IgM sunt primii care apar. Aceşti anticorpi sunt detectabili în cazul a 50 % din pacienţi, la 3-5 zile după instalarea bolii, în creştere la 80 % după ziua 5 şi în 99 % din cazuri până în ziua 10. Nivelurile de anticorpi IgM ating maximul la sfârşitul primei săptămâni de la instalarea simptomelor pentru ca apoi să descrească spre limita de detecţie pe durata a 2-3 luni.

Anticorpii IgG sunt în general detectabili, în doze mici, la sfârşitul primei săptămâni de boală, cresc treptat şi persistă câteva luni sau, probabil, toată viaţa. În cazul unei a doua infecţii dengue (o infecţie dengue pentru o gazdă care a mai fost infectată în prealabil de un virus dengue sau, uneori, după o vaccinare sau infectare flavivirus non-dengue), titrurile de anticorpi cresc rapid şi reacţionează pe arii largi împotriva mai multor flaviviruşi. Anticorpul dominant este IgG care este detectabil la niveluri înalte, chiar în faza acută a bolii, şi persistă timp îndelungat sau chiar toată viaţa.

În faza timpurie de convalescenţă, nivelurile IgM sunt considerabil mai mici la infecţiile repetate decât cele survenite în prima fază şi pot fi nedetectabile în anumite cazuri, în funcţie de testele folosite.

Bibliografie

http://www.cdc.gov/dengue/resources/rt_pcr/CDCPackageInsert.pdf

http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dengue-fever/basics/definition/con-20032868

http://www.who.int/topics/dengue/en/

http://www.who.int/tdr/publications/documents/dengue-diagnosis.pdf

Blog