Anticorpi anti fosfolipide IgM

Ac. anti fosfolipidici reprezintă un ansamblu de autoanticorpi ce definesc sindromul antifosfolipidic. În sindromul antifosfolipidic organismul recunoaşte fosfolipidele (părţi ale membranelor celulare) ca străine şi produce anticorpi. Fosfolipidele membranelor celulare se împart după sarcina electrică în două grupe: negative şi neutre. Fosfolipidele cu sarcină negativă sunt: cardiolipina (prezenţa doar în structura membranei interne a mitocondriei), fosfatidilserina, fosfatidilglicerol, fosfatidilinozitol şi acid fosfatidic. Fosfolipidele neutre sunt: fosfatidiletanolamina, fosfatidilcolina, sfingomielina. Sindromul antifosfolipidic este o boală autoimună sistemică, responsabilă de tromboze venoase şi arteriale, avorturi recurente şi moarte fetală intrauterină.

Simptomele clinice se asociază cu prezenţa serică a unor anticorpi specifici. Aceşti anticorpi se leagă de fosfolipide (cum ar fi cardiolipina) sau de proteine de legare a fosfolipidelor (cum ar fi beta 2-glicoproteina, protrombina, kininogen, anexina V).

Simptomatologia clinică nu este suficientă pentru stabilirea unui diagnostic, fiind necesare şi testele serologice.În sindromul antifosfolipidic primar anticorpii apar independent, în timp ce în sindromul antifosfolipidic secundar anticorpii se asociază cu alte boli autoimune (lupus sistemic eritematos, artrită reumatoidă, sindromul Sjogren).

Acest test determină concomitent prezența anticorpilor IgM față de următoarele antigene: cardiolipină, fosfatidilserină, fosfatidilinozitol, acid fosfatidic şi beta 2 glicoproteină I.

Referințele metodei de lucru