Anticorpi anti gliadina IgA

Boala celiacă este o afecţiune sistemica mediată autoimun, datorată intoleranței la gluten (prezent în grâu, secară, orz), care afectează persoanele predispuse genetic. Predispoziţia genetică este asociată unor markeri HLA specifici. Majoritatea pacientilor cu boala celiacă (90-95%) prezintă heterodimerul DQ2 (codificat dealela DQA105 şi DQB102), restul pacienţilor prezintă heterodimerul DQ8 (codificatde alela DQA103:01 şi DQB103:02). În cadrul unui studiu efectuat asupra bolii celiace, doar 0,7% dintre pacienţi nu au prezentat HLA DQ2 şi/sau DQ8.Totuşi, aproximativ 20% din populaţia normală este HLA DQ2 şi/sau DQ8 pozitivă.

Boala celiacă se datorează unui proces inflamator mediat imun (secundar consumului de grâu, secară sau orz) care apare mai ales la nivelul mucoasei intestinului subțire, cu atrofia vilozităţilor intestinale.

Datorate inflamaţiei gastrointestinale includ:

• dureri abdominale
• malabsorbţie
• diaree
• constipaţie

• tulburări de creștere
• pubertate întârziată
• deficit de fier
• osteoporoza
• astenie
• stomatita aftoasă recurentă
• hipoplazia smalțului dentar
• dermatita herpetiform.

Pacienţii cu boală celiacă pot prezenta şi manifestări neuropsihiatrice: ataxie, neuropatie periferică.Peptidele de gliadina (derivate din glutenul din dietă) şi autoantigenul transglutaminază tisulară (tTG) joacă rolul principal în patogeneza bolii celiace.

Semnificație clinică

Din punct de vedere serologic, boala celiacă este asociată cu o varietate de anticorpi: ac. anti transglutaminaza tisulara, ac. anti gliadina deamidata, ac.anti endomisium, ac. anti gliadina.Ac. anti gliadina, atunci când sunt prezenţi în titruri mari, reprezintă unindicator de boala celiacă.Ac. anti gliadina IgA prezintă o sensibilitate mai mare la copii (85%), fata deadulti (55%).Testul este indicat mai ales în cazul copiilor cu vârsta sub 2 ani, la care ac.anti transglutaminaza/endomisium nu sunt întotdeauna exprimaţi. O dietă fără gluten duce la scăderea titrului de anticorpi până la dispariţie(anticorpii de tip IgG persistă mai mult timp decât ac. de tip IgA). Totuşi, ei nu reprezintă un marker bun de complianță la tratament. În cazul persoanelor cu deficiență primară sau secundară de IgA, se recomandă determinarea ac. de tip IgG. Specificitatea ac. anti gliadina (mai ales a ac. de tip IgG) pentru boala celiacă este scăzută.

Ac. anti gliadină au fost descrişi într-o serie de alte afecţiuni, cum ar fi: psoriazis, eczema atopică, nefropatiile cu IgA, poliartrită reumatoidă, tiroidită autoimună, sarcoidoză, hepatopatii cronice. De aceea, pentru diagnosticul bolii celiace se recomandă asocierea mai multor markeri serologici.

Referințele metodei de lucru