Anticorpi anti gliadina IgG

Boala celiacă este o afecţiune sistemică mediată autoimun, datorată intoleranţei la gluten (prezent în grâu, secară, orz), care afectează persoanele predispuse genetic. Predispoziţia genetică este asociată unor markeri HLA specifici. Majoritatea pacienților cu boala celiacă (90-95%) prezintă heterodimerul DQ2 (codificat de alela DQA105 şi DQB102), restul pacienţilor prezintă heterodimerul DQ8 (codificat de alela DQA103:01 şi DQB103:02).În cadrul unui studiu efectuat asupra bolii celiace, doar 0,7% dintre pacienţi nu au prezentat HLA DQ2 şi/sau DQ8. Totuşi, aproximativ 20% din populaţia normală este HLA DQ2 şi/sau DQ8 pozitivă.

Boala celiacă se datorează unui proces inflamator mediat imun (secundar consumului de grâu, secară sau orz) care apare mai ales la nivelul mucoasei intestinului subțire, cu atrofia vilozităţilor intestinale.

Datorate inflamaţiei gastrointestinale includ:

• dureri abdominale
• malabsorbţie
• diaree
• constipaţie

Manifestările extraintestinale ale bolii celiace cuprind:

• tulburări de creştere
• pubertate întârziată
• deficit de fier
• osteoporoză
• astenie
• stomatita aftoasă recurentă
• hipoplazia smalțului dentar
• dermatita herpetiformă

Pacienţii cu boală celiacă pot prezenta şi manifestări neuropsihiatrice: ataxie, neuropatie periferică. Peptidele de gliadină (derivate din glutenul din dietă) şi autoantigenul transglutaminaza tisulară (tTG) joacă rolul principal în patogeneza bolii celiace.

Din punct de vedere serologic, boala celiacă este asociată cu o varietate de anticorpi: ac. anti transglutaminaza tisulară, ac. anti gliadina deamidată, ac.anti endomisium, ac. anti gliadina. Ac. anti gliadina, atunci când sunt prezenţi în titru crescut, reprezintă un indicator de boală celiacă. Testul este indicat mai ales în cazul copiilor cu vârsta sub 2 ani, la care ac.anti transglutaminaza/endomisium nu sunt întotdeauna exprimaţi. O dietă fără gluten duce la scăderea titrului de anticorpi până la dispariţie (anticorpii de tip IgG persistă mai mult timp decât ac. de tip IgA). Totuşi, ei nu reprezintă un marker bun de complianța la tratament. În cazul persoanelor cu deficiență primară sau secundară de IgA, se recomandă determinarea ac. de tip IgG.

Specificitatea ac. anti gliadina (mai ales a ac. de tip IgG) pentru boala celiacă este scăzută. Ac. anti gliadina au fost descrişi într-o serie de alte afecţiuni, cum ar fi:psoriazis, eczema atopică, nefropatiile cu IgA, poliartrita reumatoida, tiroidită autoimună, sarcoidoză, hepatopatii cronice. Ac. anti gliadina de tip IgG sunt de asemenea prezenţi într-o serie de afecțiuni gastrointestinale: esofagita, gastrita, gastroenterita, boli inflamatorii intestinale, alte intoleranțe alimentare (proteinele laptelui de vacă).De aceea, pentru diagnosticul bolii celiace se recomandă asocierea mai multor markeri serologici.

Referințele metodei