Anticorpi anti Hanta virus IgG
Generalităţi
Hantavirusurile sunt virusuri cu genom ARN monocatenar trisegmentat care aparţin familiei Bunyaviridae, genul Hanavirus. Sunt agenţi etiologici a două sindroame clinice: sindromul pulmonar cu hantavirus şi febra hemoragică cu sindrom renal (grup de afecţiuni cu manifestări clinice similare: febra hemoragică epidemică, nefropatia epidemică şi febra hemoragică de Coreea).
Gazda principală a virusului sunt rozătoarele, fiecare variantă de hantavirus fiind transmisă de un anumit tip de rozătoare. Sunt cunoscute mai multe variante de hantavirus responsabile de producerea febrei hemoragice cu sindrom renal: Hantaan, Dobrava, Seoul, Saaremaa şi Puumala.
Transmiterea virusului la om are loc prin inhalarea de aerosoli cu urină, secreții sau salivă provenite de la animale infectate, prin inoculare de urină sau alte produse biologice la nivelul mucoasei conjunctivale, nazale sau bucale sau la nivelul unor leziuni cutanate şi prin muşcătura rozătoarelor. Este posibilă şi transmiterea interumană, dar este extrem de rară.
Măsurile de prevenire a infecției cu Hantavirus constau în evitarea contactului cu rozatoare sau cu urina, materiile fecale și saliva lor, evitarea pătrunderii acestora în case și măsuri de control a rezervorului animal.
Manifestări clinice
Simptomele febrei hemoragice cu sindrom renal (HFRS) apar în general la 1-2 săptămâni de la expunere, iar mai rar într-un interval de 8 săptămâni. Debutul este brusc, cu cefalee intensă, dureri lombare şi abdominale, febră, frisoane, greţuri şi tulburări de vedere, uneori peteșii, erupţii cutanate sau conjunctivită. Ulterior pot surveni hemoragii, hipotensiune şi insuficiență renală acută cu supraîncărcare volemică.
Severitatea bolii depinde de virusul implicat, infecţia cu Hantaan şi Dobrava determinând în general simptome mai severe.
Semnificație clinică
Diagnosticul constă în evidenţierea anticorpilor anti Hantavirus IgM sau dinamica semnificativă a anticorpilor IgG, evidenţierea antigenelor virale în ţesuturi prin metode de imunohistochimie sau detectarea de ARN viral în sânge sau biopsii.
Bibliografie
www.cdc.gov/hantavirus/hfrs/index.html
Manual of Molecular and Clinical Laboratory Immunology, 7th Edition, editors Barbara Detrick, Robert G. Hamilton, James D. Folds
Metode și materiale folosite
- MetodaImmunoblot
- Material uzualser
- Transport (temp. °C)2 - 8
- Cantitate minimă1 ml
- FrecvențaTransmis
- Observații
Rezultat în maxim 7 - 10 zile.
Test screening pentru următoarele tipuri:
- Puumala
- Dobrava
- Hantaan
- Seoul
- Sin-nombre