Anticorpi anti histone IgG

Generalități

Toti acizii nucleici (ADN) ai celulelor eucariote sunt asociați cu proteine. Structura complexa a ADN-ului împreună cu proteinele asociate (numite histone), constituie cromatina. Sunt cunoscute 5 tipuri de histone: H1, H2A, H2B, H3 si H4.

Anticorpii antinucleari sunt autoanticorpi directionați față de diverse structuri ale nucleului: acizii nucleici, proteine nucleare, histone. Metoda standard pentru decelarea anticorpilor antinucleari este imunofluorescența indirectă. Prin aceasta metodă se pot distinge mai multe aspecte: omogen și/sau perinuclear, pătat cu diverse aspecte, nucleolar și centromer, aspecte care se corelează cu o anumită specificitate a anticorpilor și ca urmare permite asocierea cu o anumita boala. Avantajul imunofluorescenței constă în faptul că aspectul evidențiat permite ulterior o dozare țintită. Aspectul omogen pe substrat de celule Hep-2 prezintă specificitate pentru ac. anti ADN monocatenar (ssDNA), ac. anti ADN nativ (dsDNA), histone și nucleozom.

Indicații clinice

• Lupusul eritematos indus medicamentos (mai ales după tratament cu Procainamida, Izoniazida și Hidralazina); apar în 50-90% din cazurile de LES indus de Procainamidă.
• Ac. antinucleari induși de medicamente, fără simptome de lupus eritematos sistemic (LES)
• LES spontan (20-50% din cazuri)
• Ac. antinucleari pozitivi și artrită reumatoidă seropozitivă
• Sclerodermie cu ac. antinucleari pozitivi

Incidenta ac. anti histone este de trei ori mai mare în LE indus de medicamente, în comparație cu LES spontan. Majoritatea ac. anti histone din LE indus medicamentos au caracter temporar; ei dispar la câteva luni după tratamentul cu medicamentul respectiv.

Bibliografie

Referințele metodei de lucru