Anticorpi anti Listeria monocytogenes

Generalități

Listeria monocytogenes este o bacterie gram-pozitivă, facultativ anaerobă, care face parte din genul Listeria. Doar serotipurile 1/2a, 1/2b şi 4b de Listeria monocytogenes pot determina listerioză. Aproximativ 98 % din infecțiile cu Listeria monocytogenes sunt determinate de serotipurile 1/2a şi 4b.

Listerioza poate fi cauzată de ingestia de alimente contaminate (cum ar fi produsele din carne preparate necorespunzător sau produsele lactate nepasteurizate).

Un risc crescut îl prezintă femeile însărcinate, nou-născuții, pacienții imunodeprimați sau persoanele cu afecțiuni, cum ar fi diabetul zaharat. Dacă este contactă în timpul sarcinii, infecția poate cauza avort; prezența infecției înaintea sau în timpul nașterii poate determină listerioză neonatală.

Perioada de incubație

Perioada de incubație variază între câteva zile și câteva săptămâni; listerioza se manifestă prin simptome asemănătoare gripei, cu febră prelungită.

Manifestări clinice

Simptomele sunt dependente de poarta de intrare: infecție oculară, infecție cutanată, infecția amigdalelor. Ocazional, poate fi observată și gastroenterită.

Complicațiile listeriozei sunt reprezentate de septicemie, endocardită sau meningoencefalită. În principiu, listerioza poate afecta orice organ, pe cale limfatică sau hematogenă.

Listerioza la nou-născuți, în prima săptămână de viață (infectați înaintea naşterii) se caracterizează prin pneumonie, septicemie și reacții granulomatoase tisulare la nivelul pielii și organelor interne. Infecția tardivă (contactată în timpul nașterii) se manifestă începând cu a doua săptămână de viață, frecvent cu semne de meningită, cum ar fi crampe, vărsături, somnolență, urmate de dificultăţi respiratorii, inclusiv apnee. Poate să apară, de asemenea, hepatosplenomegalie, cu icter prelungit.

Semnificație clinică

Testul determină anticorpi specifici IgM, IgA, IgG anti Listeria monocytogenes 1/2a şi 4b prin imunofluorescenţă indirectă. O creştere de două sau mai multe ori a titrului de anticorpi specifici IgG în interval de 2 săptămâni sugerează existenţa unei infecţii acute.

Dacă testele serologice sunt pozitive, se recomandă efectuarea unui test de confirmare după aproximativ 2 săptămâni.

Bibliografie

Referințele metodei de lucru