Anticorpi anti MPO (mieloperoxidaza leucocitară) IgG

Generalități

Mieloperoxidaza (MPO) este o enzimă care se găsește în granulațiile primare (azurofile) ale neutrofilelor; catalizează conversia peroxidului de hidrogen la hipoclorit și acid hipocloros. Anticorpii anti MPO prezintă, de obicei, un aspect pANCA. Anticorpii anti citoplasma polinuclearelor neutrofile (ANCA) reprezintă un grup de anticorpi îndreptați împotriva componentelor citoplasmatice ale granulocitelor neutrofile și ale monocitelor. Au rol patogen, sunt utili în diagnosticul și monitorizarea vasculitelor și în clasificarea acestora.

Metoda de elecţie pentru evidenţierea ANCA este imunofluorescenţa indirectă (IFI), prin care se disting două tipuri de anticorpi: citoplasmatic (cANCA) şi perinuclear(pANCA).

Principalul antigen ţintă pentru cANCA este proteinaza 3 (80-90 %); 10-20 % sunt îndreptați împotriva altor proteine, cum ar fi BPI (10-20 %). În cazuri rare, anticorpii anti elastaza (4 %), lizozim (2 %) şi catepsina G (2 %) pot prezenta un aspect cANCA.

Principalul antigen ţintă pentru pANCA este mieloperoxidaza (MPO) (90 %). Anticorpii anti lactoferină, elastaza, catepsina G, lizozim prezintă frecvent un aspect similar pANCA.

Clasificarea şi interpretarea distinctă a anticorpilor este dificilă prin IFI, de aceea, în cazul rezultatelor ANCA pozitive, se recomandă diferenţierea prin metoda EIA, cu utilizarea de antigene specifice purificate.

Semnficație clinică

Anticorpii anti MPO sunt prezenţi la 70 % dintre pacienţii cu poliangeită microscopică, fiind utili în diferenţierea acestei afecţiuni de alte boli autoimune. Nivelul acestor anticorpi se corelează cu statusul clinic: este crescut în forma activă de boală, scade în timpul tratamentului şi devine nedetectabil după remisiune. Pacienţii cu poliangeită microscopică pot prezenta azotemie secundară glomerulonefritei necrozante pauci imune. Anticorpii anti MPO nu sunt specifici poliangeitei microscopice, pot fi întâlniţi la pacienții cu lupus eritematos sistemic (LES) cu/fără nefrită lupică, sindromul Goodpasture şi sindromul Churg-Strauss.

Bibliografie

Referințele metodei de lucru