Anticorpi anti nucleozom IgG

Nucleozomul (unitatea fundamentală a cromatinei) este constituit în principal din histone (H2A, H2B, H3, H4) în jurul cărora este înfașurat ADN-ul.

Toti acizii nucleici (ADN) ai celulelor eucariote sunt asociați cu proteine. Structura complexă a ADN-ului împreună cu proteinele asociate (numite histone), constituie cromatina. Sunt cunoscute 5 tipuri de histone: H1, H2A, H2B, H3 si H4. Histona H1 interacționează cu nucleozomul și, împreună cu ADN-ul legat, conectează cromozomii din vecinătate. Astfel, structura nucleozomului este importantă în compactarea ADN-ului la nivelul nucleului.

Anticorpii antinucleari sunt autoanticorpi direcționați față de diverse structuri ale nucleului: acizii nucleici, proteine nucleare, histone.

Metoda standard pentru decelarea anticorpilor antinucleari este imunofluorescența indirectă. Prin aceasta metodă se pot distinge mai multe aspecte: omogen și/sau perinuclear, pătat cu diverse aspecte, nucleolar și centromer, aspecte care se corelează cu o anumită specificitate a anticorpilor și ca urmare permite asocierea cu o anumită boală.

Avantajul imunofluorescenței constă în faptul că aspectul evidențiat permite ulterior o dozare țintită.

Aspectul omogen pe substrat de celule Hep-2 prezintă specificitate pentru ac. anti ADN monocatenar (ssDNA), ac. anti ADN nativ (dsDNA), histone și nucleozom.

Indicații clinice

Ac. anti nucleozomi sunt prezenți aproape exclusiv în urmatoarele afecțiuni:

• Lupus eritematos sistemic- LES (prezenti la 84-88% dintre pacienti); 16-30% dintre pacienții cu LES au prezentat ac. anti nucleozom, în absența ac. anti dsADN și a ac. anti histone
• LES indus medicamentos
• Sclerodermie
• Boală mixtă a țesutului conjunctiv

Ac. anti nucleozom IgG sunt un marker mai sensibil în LES decât ac. anti dsADN.

Referințele metodei de lucru