Anticorpi anti Parvovirus B19 IgG
Generalitați
Parvovirus B19 este un virus ADN care aparţine familiei Parvoviridae. Virusul se transmite prin picăturile Pflügge, produse sanguine sau transplacentare, fiind agentul etiologic al eritemului infecţios, boală care apare mai ales în copilărie.
Manifestări clinice
Simptomele sunt asemănătoare gripei, în plus apare o erupţie tipică la nivelul feței şi a extremităţilor la aproximativ 18 zile de la contaminare. Frecvent, infecţia evoluează asimptomatic.
Virusul infectează celulele progenitoare eritropoietice şi le lizează, astfel determină o anemie severă. Dacă infecţia primară apare în timpul sarcinii, virusul se poate transmite la făt pe cale transplacentară. Infecţia intrauterină poate determină anemie fetală severă, cu avort spontan sau hidrops fetal.
În afară de detecţia virală directă prin PCR, diagnosticul infecţiei cu Parvovirus se bazează pe detecţia anticorpilor specifici virusului. În fază acută, anticorpii de tip IgG şi IgM se leagă de epitopii întregii proteine structurale sau de epitopii conformaţionali ai capsidei virale.
Semnificație clinică
Anticorpii de tip IgM apar la aproximativ 10 zile după infecţie, odată cu posibilele simptome.
Anticorpii de tip IgG apar la aproximativ o săptămână după apariţia IgM sau chiar simultan cu aceştia.
În multe cazuri, anticorpii de tip IgG (direcţionaţi de obicei împotriva epitopilor conformaționali) se menţin toată viaţa.
Un rezultat negativ poate fi datorat unui titru scăzut de anticorpi la debutul infecției. În cazul persistenței suspiciunii de infecţie se recomandă repetarea testării după 2-3 săptămâni.
Bibliografie
Referințele metodei de lucru
Metode și materiale folosite
- MetodaEnzyme Immunoassay (EIA)
- Material uzualser (dop galben/roșu)
- Transport (temp. °C)2 - 8
- Stabilitatea probei5 zile la 2-8°C, 6 luni la -20°C
- Cantitate minimă1 ml
- Frecvențazilnic