Anticorpi anti Rickettsia conorii IgG

Rickettsiozele sunt antropozoonoze determinate de bacterii strict intracelulare care aparţin familiei Rickettsiaceae. Rickettsia conorii determină febra butonoasă mediteraneană, o infecţie endemică în bazinul mediteranean, Africa subsahariana, India şi în jurul Mării Negre.

Infecţiile au un caracter predominant sezonier, majoritatea survin în perioada estivală, în lunile mai-octombrie.

Vectorul infecţiei este reprezentat de o căpuşă (Rhipicephalus sanguineus) care parazitează câinele și care inoculează rickettsiile în derm împreună cu secreţiile salivare, după un contact de minim 20 de ore.

Perioadă de incubație este de 4-15 zile.

Boala debutează cu febră înaltă, cefalee violentă, algii difuze (artralgii, mialgii). Leziunea iniţială, sub forma unei escare la locul de inoculare (pată neagră), cu centru negru de necroză şi o margine eritematoasă este acompaniată de adenopatie. În perioada de stare, febra persistă alături de o erupţie maculo-papuloasă generalizată inclusiv la nivelul palmelor şi plantelor.

Bilanţul biologic indică: anemie, trombocitopenie, creşterea VSH-ului şi a transaminazelor.

Formele grave de îmbolnăvire survin pe un teren debilitat (vârsta înaintată, etilism cronic, diabet zaharat, pacienţi imunocompromiși), cu erupţie purpurică, afectare poliviscerală şi coagulare intravasculară diseminată (CID).

Diagnosticul se bazează pe elemente epidemiologice (istoric de înţepătură de căpuşă, contact cu un câine, călătorie în zone endemice), clinice (existenţa leziunii de tip "pată neagră" la locul de inoculare, şi a erupţiei generalizate) și de laborator.

Diagnosticul serologic prin metode imunoenzimatice permite detectarea imunoglobulinelor specifice de tip IgG şi IgM, a căror sensibilitate și specificitate este comparabilă cu imunofluorescenţa indirectă considerată metodă de referinţă pentru diagnosticul febrei butonoase mediteraneene.

Anticorpii pot fi detectaţi începând cu a doua săptămână de la debutul simptomelor.

O reacţie negativă sau neconcludentă poate fi datorată unui titru scăzut de anticorpi la debutul infecţiei. Dacă suspiciunea clinică persistă, se recomandă determinarea anticorpilor de tip IgM sau recoltarea unei noi probe după 2-3 săptămâni, cu testarea în paralel cu proba iniţială, pentru determinarea seroconversiei.

Rezultatele trebuie interpretate cu precauţie la nou-născuţi, datorită transferului pasiv de IgG matern de la mamă la făt înainte de naştere. La copiii cu vârsta sub 6 luni se recomandă determinarea anticorpilor anti Rickettsia conorii IgM.

Referințele metodei de lucru