Anticorpi anti Treponema pallidum IgG - test de confirmare

Sifilisul este o boală sistemică cauzată de infecţia cu spirocheta Treponema pallidum, transmisă pe cale sexuală (95 % din cazuri), sanguină sau transplacentară (sifilis congenital).

Sifilisul are o evoluţie cronică, în mai multe faze:

1. Sifilisul primar: după o perioadă de incubaţie de aproximativ 3 săptămâni (3-90 de zile), faza primară se caracterizează prin apariţia şancrului sifilitic la poarta de intrare (papula care se transformă într-o ulceraţie superficială, nedureroasă), alături de o limfadenopatie satelită nedureroasă. În absența tratamentului, şancrul cicatrizează în 1-8 săptămâni.
2. Sifilisul secundar (apare după 2-12 săptămâni de la contactul infectant şi are o durată de 2-3 ani) corespunde diseminării infecţiei în organism şi se caracterizează printr-o erupţie cutanată polimorfă (macule, papule, pustule), poliadenopatii şi semne generale (febră, cefalee, poliartralgii, dureri osoase, hepatită, afectare renală).
3. Urmează o fază de latență, inactivă clinic, în care diagnosticul este strict serologic.
4. Sifilisul terţiar - apare la 5-10 ani sau chiar mai mult (15-30 ani) de la infectare; se manifestă prin leziuni granulomatoase (localizare cutanată, viscerală, osoasă), modificări degenerative ale sistemului nervos central (neurosifilis), afectare cardiovasculară.

Se poate transmite de la mama netratată la făt pe cale transplacentară (de obicei, după luna a patra de sarcină), dar şi în timpul nașterii. Poate determina moartea intrauterină a fătului, malformaţii congenitale (dentare, osoase, oculare) sau chiar moartea post-partum. La aproximativ 75 % dintre copiii netrataţi apare aşa numita triadă Hutchinson: dinţi Hutchinson (incisivi bombați cu bază largă, ascuţiţi), keratita interstiţială, surditate.

Semnificație clinică

Diagnosticul de sifilis se bazează pe datele clinice asociate cu detecția anticorpilor față de Treponema pallidum. Testul permite detectarea anticorpilor specifici anti Treponema pallidum si a anticorpilor anticardiolipină, prin metoda Western blot.

Antigenele utilizate sunt: proteine membranare ( TpN47, TpN17, TpN15), tmpA și cardiolipina (CL1, CL2, CL3).

Anticorpii anti cardiolipină servesc ca și markeri ai activității infecției. O infecție activă produce inflamația vaselor de sânge și leziuni tisulare, cu producerea anticorpilor anti lipide mitocondriale (cardiolipina).

Determinarea în paralel a anticorpilor specifici anti Treponema pallidum si a anticorpilor anticardiolipină permite diferențierea între infecțiile acute și cele din antecedente/vindecate. În timpul fazei precoce a sifilisului primar, anticorpii anti Treponema pallidum IgM apar primii, în timp ce anticorpii de tip IgG ajung la niveluri semnificative în faza tardivă a sifilisului primar.

Anticorpii specifici anti Treponema pallidum IgG persistă nedefinit, indiferent de evoluția bolii sau de eficacitatea terapiei. Pentru diagnosticul unei infecții recente cu Treponema pallidum, prezența anticorpilor de tip IgM trebuie confirmată printr-un rezultat pozitiv al anticorpilor de tip IgG după un interval de 3-6 săptămâni.

Referințele metodei de lucru