Aviditatea anticorpi IgG anti Cytomegalovirus

Cytomegalovirusul (CMV) face parte din familia Herpesviridae şi produce o infecţie cu o perioadă de incubaţie de 2-4 săptămâni. Majoritatea cazurilor sunt asimptomatice, dar unii pacienţi pot prezenta un sindrom mononucleozic (febră, faringită, adenopatii, splenomegalie).

Citomegalovirusul poate persista în corpul uman timp de câţiva ani, cu posibilitatea provocării unor infecţii recurente sau a transmiterii la alte persoane. 1-3% dintre femei sunt infectate în timpul sarcinii, iar în unul din două cazuri infecţia este transmisă fătului. Infecţia este cel mai adesea asimptomatică, dar în aproximativ 5% din cazuri, consecinţele pot fi grave: hepatosplenomegalie, hidrocefalie, microcefalie, prematuritate, deces. Chiar şi în cazurile de infecţie asimptomatică, aproximativ 10% din nou-născuţi prezintă tulburări neurosenzoriale ulterioare, cum ar fi surditate sau orbire (totală sau parţială).

Infecţia cu CMV la copilul mic (dobândită, de regulă, pe cale respiratorie) poate determina pneumonii, hepatite sau poate decurge asimptomatic însă cu reactivări în caz de imunodepresie. Infecţia post-transfuzională cu citomegalovirus poate apare la orice vârstă şi clinic reproduce tabloul mononucleozei infecţioase.

Semnificație clinică

Triajul serologic pentru citomegalovirus al sângelui transfuzat persoanelor imunodeficiente se impune pentru ca infecţiile cu CMV pot fi grave în cazul acestor pacienţi şi, în plus, pot compromite intervenţii chirurgicale importante, cum ar fi grefele de organ sau chirurgia cardiacă.

Anticorpii anti CMV IgM sunt primii anticorpi produşi ca răspuns al infecţiei cu citomegalovirus. Ei apar la câteva săptămâni de la momentul infectant şi persistă 16-20 de săptămâni. Anticorpii anti CMV IgG apar la câteva zile după apariţia anticorpilor anti CMV IgM şi persistă toată viaţa la niveluri variabile.

Reinfecţiile şi reactivările sunt însoţite de o creştere a anticorpilor anti CMV IgG, cu reapariţia frecventă a anticorpilor anti CMV IgM. Prezenţa anticorpilor anti CMV IgG indică o infecţie recentă sau în antecedente.

Rezultatele negative pot fi datorate prelevării probei într-o fază precoce a infecţiei acute, înainte ca nivelul IgG să crească la niveluri detectabile. În cazul în care persistă suspiciunea de infecţie, se recomandă recoltarea şi testarea unei noi probe la un interval de 10-14 zile, pentru urmărirea seroconversiei. Totuşi, dacă doar o singură probă este disponibilă sau când nivelul anticorpilor de tip IgG atinge faza de platou, iar anticorpii de tip IgM sunt prezenţi, este imposibil de stabilit data infecţiei sau de distins între infecţia primară şi o reactivare, o reinfecţie sau o stimulare policlonala. Această informaţie este esenţială în obstetrică, pentru diagnosticul prenatal.

Testul permite diferenţierea anticorpilor cu aviditate scăzută (produşi în stadiile precoce ale infecţiei) de anticorpii cu aviditate înaltă (caracteristici infecţiilor mai vechi).

Aviditatea evidenţiază puterea legăturii dintre anticorpii IgG anti Cytomegalovirus şi un antigen fixat de faza solidă. Astfel, în cursul reacţiei imunoenzimatice, se formează legături de tip antigen-anticorp. Spălarea cu agent de disociere schimbă aceste legături, astfel încât anticorpii cu aviditate înaltă rămân legaţi la faza solidă şi sunt detectaţi, în timp ce anticorpii cu aviditate scăzută sunt eliminaţi.

Testul permite excluderea infecţiilor primare recente (< 3 luni).

Referinţele metodei de lucru