Fosfatază acidă prostatică
Generalităţi
Fosfatazele acide sunt un grup de izoenzime clasificate pe baza mobilității lor electroforetice. Fosfataza acidă prostatică (PAP) face parte din acest grup. Principala fracţiune a PAP este izoenzima 2, o glicoproteină sintetizată de prostată. Concentraţii crescute de fosfatază acidă se găsesc la nivelul prostatei, dar și în trombocite, os, splină, rinichi și ficat. PAP este un constituent major al lichidului seminal, fiind secretată şi în urină.
Semnificație clinică
Nivelul PAP în ser este scăzut în mod normal. Niveluri crescute de PAP se întâlnesc în cancerul de prostată, nivelul crescând odată cu progresia bolii. În consecinţă, măsurarea PAP poate fi utilizată pentru confirmarea stadiilor clinice ale cancerului de prostată.
De asemenea, masurarea PAP este utilă în monitorizarea remisiilor sau recăderilor pacienţilor cu cancer de prostată şi în evaluarea eficacităţii tratamentului. Astfel, în urma intervenţiei terapeutice de succes, nivelele serice ale PAP s-au normalizat, în timp ce boala reziduală sau recăderile au fost asociate cu creşterea nivelului PAP.
Bibliografie
Referinţele metodei de lucru
Metode și materiale folosite
- SinonimePAP
- MetodaChemiluminiscență
- Material uzualser (dop galben/roșu) – congelat
- Transport (temp. °C)zăpadă carbonică
- Stabilitatea probei24 ore la 2-8°C, 6 luni la -20°C
- Cantitate minimă1 ml
- Frecvențazilnic
- Observații
Proba se recoltează înainte sau la 48 de ore după tușeu rectal, biopsie prostatică, prostatectomie, masaj prostatic. Manevre aplicate prostatei pot duce la nivele crescute de fosfatază acidă prostatică, care persista 24-48 ore.