Index anticorpi IgG virus varicelo-zosterian (lichid cefalorahidian + ser)

Virusul varicelo-zosterian (VZV), care face parte din familia Herpesviridae, este agentul etiologic al varicelei. Perioada de incubaţie este de două săptămâni. Varicelă (vărsatul de vânt) este o boală virală acută, cu un grad ridicat de contagiozitate, cu prevalenţă sezonieră iarna şi primăvara, caracterizată prin apariţia unui exantem vezicular generalizat, adesea însoţit de febră. Deşi în copilărie se manifestă de cele mai multe ori ca o afecţiune minoră, varicela tinde să aibă o evoluţie mai severă la adulţi şi poate fi fatală, în special la nou-născuţi şi la subiecţii imunocompromişi.

În urma primoinfecţiei virusul rămâne în stare latentă în ganglionii nervoşi, iar după reactivarea ulterioară, VZV poate cauza zona zoster, o boală care afectează în principal bătrânii şi persoanele imunocompromise, care se manifestă prin erupţii dureroase, circumscrise, ale unor leziuni veziculare, cu inflamaţia rădăcinii dorsale asociate sau a ganglionilor nervilor cranieni senzitivi. Apărută la femeile gravide, varicela poate conduce la afectarea severă şi chiar fatală a nou-născutului.

O infecţie care apare în primele patru luni de sarcină poate cauza malformaţii ale copilului, în timp ce o infecţie care apare în perioada perinatală poate cauza infecţii cu risc vital pentru nou-născut. Evaluarea statusului imun specific al VZV poate servi pentru orientarea managementului pacienţilor imunodeprimati şi a administrării agenţilor antivirali.

Semnificație clinică

Testul este util pentru diagnosticul sindroamelor sistemului nervos central asociate cu VZV.

Detectarea anticorpilor specifici (IgM, IgG) în LCR indică o posibilă sinteză intratecală a anticorpilor. Scăderea concentraţiei intratecale de anticorpi specifici se face lent şi durează luni sau ani de zile.

James Versalovic, Karen C. Carroll, Guido Funke, James H. Jorgensen, Marie Louise Landry, David W. Warnock; Manual of Clinical Microbiology, 10th edition; Washington, DC: ASM Press,©2011.