Index anticorpi IgG virus Epstein Barr (lichid cefalorahidian + ser)

Virusul Epstein-Barr reprezintă agentul etiologic al mononucleozei infecțioase şi este implicat în limfomul Burkitt, cancerul nasofaringian şi sindromul limfoproliferativ cu transmitere legată de cromozomul X (XLP, sindromul Duncan).

Virusul Epstein-Barr este un herpes virus patogen pentru om. Deoarece răspândirea sa este ubicuitară, infectează aproape 95 % din populaţia mondială până la vârsta adultă. Calea de transmitere majoră a virusului Epstein-Barr este cea orală.

Replicarea virusului Epstein-Barr se produce în epiteliul orofaringian şi conduce la eliberarea de virioni din limfocitele B infectate, urmată de trecerea particulelor infectante în salivă.

Primoinfecţia cu virusul Epstein-Barr intervenită în copilărie este adeseori asimptomatică. Contractarea virusului pe durata adolescenţei şi a perioadei adulte provoacă apariţia mononucleozei infecțioase la majoritatea persoanelor. După primoinfecţie, virusul Epstein-Barr rămâne latent pe toată durata vieţii.

Mononucleoza infecțioasă este o boală limfoproliferativă, auto-limitantă, cu forme moderate sau severe. După o incubație de 30-50 de zile, boala se manifestă clinic cu febră, faringită, tonsilită, limfoadenopatie, afectare hepatică, splenomegalie și limfocitoză cu limfocite atipice.

Complicațiile sunt frecvente, iar uneori reprezintă singurul semn al bolii. Complicațiile neurologice pot include meningoencefalită, radiculită, mononevrită.

Indicații clinice

Evidențierea sintezei intratecale de anticorpi anti-EBV în boli acute și cronice ale sistemului nervos central, asociate cu infecția EBV.

Semnificație clinică

În bolile acute ale sistemului nervos central, detectarea anticorpilor IgG cu sinteză intratecală este posibilă după aproximativ 7-14 zile.

Un index IgG specific crescut (raport între nivelul anticorpilor IgG specifici și totali în LCR și ser) indică o sinteză intratecală de anticorpi IgG anti-EBV.

Pentru diferențierea infecțiilor acute de cele cronice se utilizează analiza celularitații lichidului cefalo-rahidian și evaluarea barierei hemato-encefalice (formula Reiber).

Sinteza intratecală de anticorpi poate să rămână detectabilă timp de mai multe luni sau ani chiar și în cazul unui tratament complet sau în absența afectării neurologice evidente.

Bibliografie

James Versalovic, Karen C. Carroll, Guido Funke, James H. Jorgensen, Marie Louise Landry, David W. Warnock; Manual of Clinical Microbiology, 10th edition; Washington, DC: ASM Press,©2011.

www.labor-limbach.de

Referințele metodei de lucru